De același autor
Presedintele Basescu încearca, la adapostul unor prevederi legislative ambigue si bazandu-se pe simpatia electorala, sa acumuleze cat mai multa putere. Infiintarea Comunitatii Nationale de Informatii (CNI) face parte din aceasta strategie prin care Traian Basescu vrea sa aiba un control cat mai mare asupra parghiilor decizionale din Romania. Scopul declarat al manevrelor sale ar fi lupta cu marea coruptie, neutralizarea grupurilor de interese care au acces în zona guvernamentala, plus rezolvarea altor probleme care tin de siguranta nationala si eficientizarea serviciilor secrete.
Metoda prin care seful statului a creat Comunitatea este însa discutabila si ar putea deveni un precedent periculos într-o tara cu democratie precara, în care mostenirea Securitatii ceausiste este înca perceptibila. Presedintele a preferat sa ocoleasca parlamentul si sa constituie CNI printr-o hotarare a Consiliului Suprem pentru Apararea Tarii (CSAT), din 18 noiembrie, într-o perioada complicata pentru coalitia de guvernamant si pentru cabinetul Tariceanu. In CSAT hotararile se iau prin consens, deci Traian Basescu a reusit sa-i convinga pe ceilalti membri ai Consiliului, prin argumente înca necunoscute, sa fie de acord cu viziunea sa asupra CNI. Din CSAT mai fac parte primul ministru (PNL), ministrul Apararii (PD), ministrul de Interne (PD), ministrul Justitiei (independent propus de PD), ministrul Finantelor (PNL), ministrul Economiei (PC), ministrul de Externe (PNL), directorii SRI si SIE, plus seful Statului Major General si consilierul prezidential pentru securitate nationala. Presedintele a fost sustinut în mod firesc de reprezentantii structurilor militarizate: armata si serviciile secrete si de ministrii democratilor. Primii, fiindca functiile lor depind în mod direct de presedinte, iar ceilalti din loialitate. Nu este înca foarte clar cum s-a ajuns la consens, fiindca liberalii si conservatorii s-au opus public de mai multe ori formarii Comunitatii Nationale de Informatii sub tutela Cotrocenilor, optand fie pentru subordonarea ei Executivului, fie pentru varianta controlului parlamentar, preferabila în tarile cu experienta dictaturilor, care de obicei aleg mecanisme solide atunci cand e vorba de structuri ale serviciilor secrete.
Probabil ca Traian Basescu a promis trecerea prin parlament a Comunitatii si bineînteles schimbarea întregului pachet legislativ referitor la siguranta nationala. O promisiune greu de tinut în conditiile în care ar trebui modificate peste 40 de legi, plus adoptarea uneia speciale privind CNI. Seful statului joaca însa la cacealma, el stie ca nu se poate baza pe actuala majoritate parlamentara pentru a sustine nou înfiintata Comunitate de Informatii, ca nici PNL, nici UDMR sau PC nu ar vota în favoarea plasarii CNI sub directa sa subordonare via CSAT. De altfel, a si spus-o, indirect, atunci cand a justificat mentinerea în functii a directorilor serviciilor secrete numiti de Ion Iliescu si PSD, prin absenta unei majoritati solide.
Presedintele Basescu s-a grabit sa înfiinteze Comunitatea Nationala de Informatii fiindca are nevoie de ea acum. Numirea, rapida, a generalului Sergiu Medar în functia de consilier prezidential de aparare si siguranta nationala, functie care va asigura si comanda CNI, sugereaza ca seful statului vrea sa puna imediat pe roti nou-înfiintata structura. Presedintele nu a ales pentru conducerea Comunitatii pe cineva “din societatea civila, din mediul academic sau din lumea politica”, asa cum spusese initial, ci un general cu experienta in spionajul militar, înca din perioada predecembrista, deci un om al sistemului, care cunoaste dedesubturile muncii din clarobscur si care este legat prin ite nevazute de trecut.
Traian Basescu s-a convins din perioada crizei jurnalistilor rapiti în Irak ca serviciile secrete l-ar putea manipula, daca nu are legaturi directe cu fiecare dintre ele, astfel încat informatiile pe care le primeste sa fie verificate încrucisat de oamenii sai fideli din diferite structuri ale acestora. Comunitatea Nationala de Informatii, prin substructurile ei, va raspunde acestei necesitati, de aceea va fi formata din experti proveniti de la Serviciul Roman de Informatii (SRI), Serviciul de Informatii Externe (SIE) si de la serviciile secrete al armatei si Ministerului de Interne: Directia Generala de Informatii a Apararii (DGIA), Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI). Desi campurile de actiune ale acestor servicii se suprapun adesea, informatiile pe care ele le culeg sunt de multe ori contradictorii, creand confuzii în randul beneficiarilor, între care se afla si presedintele. Corpul de specialisti care va analiza datele primite de la cele mai importante agentii autohtone de spionaj, facand conexiunile necesare cu întamplari si informatii din politica si afaceri, ar putea sa dea coerenta serviciilor, facandu-le mai eficiente si poate mai utile atat în lupta cu marea coruptie, cat si în misiunile pe care Romania si le-a asumat la NATO. Comunitatea Nationala de Informatii ar trebui, teoretic, sa elimine lantul slabiciunilor dintre servicii, precum si concurenta, adesea neloiala, dintre ele. Dar acest lucru pare aproape imposibil, din punct de vedere practic, cata vreme Traian Basescu nu se debaraseaza de Radu Timofte, directorul SRI, si de Gheorghe Fulga, directorul Serviciului de Informatii Externe, fosti demnitari PSD si oameni de casa ai lui Ion Iliescu, doua personaje care vor avea un cuvant greu de spus în coordonarea Comunitatii. Pe de alta parte, pastrandu-i în functii, se poate presupune ca seful statului si cei doi se santajeaza reciproc, iar presedintele ar avea nevoie de ei pentru a-si face propriile jocuri politice.
Instituirea brusca a Comunitatii de Informatii printr-o solutie la marginea legii, într-un moment în care premierul Tariceanu pare încoltit din toate partile, iar relatiile dintre seful Executivului si presedinte sunt înghetate ar putea sugera ca intentiile Cotrocenilor sunt mai complexe.
