Opinii

Toţi cei care bombăne că politica e o afacere de culise şi de înţelegeri în cotloane ascunse au acum ocazia de-a vedea – la lumina zilei – cum funcţionează “o lege cu dedicaţie”. Cadrele universitare mici, cele care se întreabă de ce sunt plătite sub nivelul unui gunoier sau a unei femei de servici, au, în sfârşit, ocazia de-a descoperi ceea ce fluturaşii păstrează în umbra neînţelesului.

Traian Băsescu şi-a învăţat meseria de preşedinte la locul de muncă şi a învăţat-o bine, susţinut şi de abilităţile prin care a ajuns comandant de navă în regimul de tristă neamintire. Tributar probabil aceleiaşi "deformaţii" profesionale, preşedintele a apreciat şi încurajat cu destulă consecvenţă pentru un politician român performanţa. Nu spun şi e greu de cuantificat că a şi răsplătit-o, că i-a găsit şi locul, şi nu doar i-a rostit numele

Cel care părea un salvator al dreptei se dezumflă pe zi ce trece, iar cel care, prin gesturile sale, ne-a atras atenţia că mai există oameni de onoare în politica românească parcă vrea cu orice preţ să ne convingă că ne-am înşelat. Ultimul lucru de care are nevoie acum dreapta politică ar fi o luptă internă între Klaus Iohannis şi Crin Antonescu.

Eu, una, nu am mari indoieli ca in partea mediatica a scandalului Bercea-Basescu este implicat Dan Voiculescu. Si nu pentru ca asa a strigat din duba inculpatul Capatana. Justa masura ma obliga sa nu-i acord mai multa credibilitate decat am acordat strigatelor emise tot din duba de Bercea.

Acum doi ani, pe 3 iulie, avea loc in Romania o tentativa de lovitura de stat. A durat pana pe 6 iulie. Principalii ei organizatori s-au numit Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Scopul era demolarea statului de drept ale carui institutii, in primul rand DNA si ANI, actionau impotriva intereselor oligarhiei cleptocratice din spatele celor mai sus numiti.