Opinii

Nu știu dacă domnii Victor Ponta și Crin Antonescu realizează că se află în fața unui test mai riscant decât cel din vara trecută – în toată această zarvă interna produsa de declaratia ministrului german. Desigur, e mai simplu să spui: România nu e primită în Schengen din cauza problemelor politice din țările care ne resping.  

Deci aşa, micul nostru Titus vrea să le de nemţilor extemporal, ca să ne răspundă ei ce au cu noi în scris, iar nu oral ca până acum, să n-o mai dea sucită ca la Ploieşti, cum le e felul. Mai mult, dibace cum îl ştim, ministrul român de externe s-a apucat să bage zâzanie în cabinetul de la Berlin: vezi doamne, nu e guvernul ăla care vorbeşte despre Schengen, ci doar aripa sa bavareză, conservatoare şi rasistă.

Ce se poate ascunde în spatele „derapajelor” cu privire la Schengen ale unor demnitari români precum Titus Corlăţean? Dar îndărătul poziţiei germane?  Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist.

Guvernele de pînă mai ieri ne-au constrîns la o nemeritată austeritate, practicînd, în acelaşi timp, o blamabilă risipă. Aşa cel puţin ne spun guvernanţii de azi, care promit un început - cît de mic - de bunăstare şi o radicală corijare a risipei.

Timpul iluziilor cu privire la direcţia spre care va fi împinsă România de acum înainte a trecut. Uitaţi scenariile apetisante privind inevitabila rupere a coaliţiei de guvernare şi prognosticurile pentru 2014. Există şanse serioase ca lucrurile să o ia uşor-uşor pe repede înainte oferindu-ne o surpriză mai mare decât blitzkrieg-ului politic declanşat la începtul lui iulie 2012.

Daca doreste sa faca intr-adevar opozitie credibila, daca vrea sa revina si sa mai repare ceva din mostenirea politica lamentabila lasata in urma sa la nivel de leadership, Traian Basescu o poate face cu o conditie, cel putin: cultivand in mod programatic lideri autentici, figuri proaspete si necompromise capabile sa-l infrunte si, la o adica, sa-l depaseasca, nu figuri mediocre, executanti sau nulitati.

… si cred ca majoritatea lumii a inteles la un moment dat, fie si din perspective diferite, « drama baiatului bun ». Cand o femeie te catalogheaza drept « baiat bun », speranta unei iubiri napraznice se face praf si pulbere.