Opinii

Pe 26 ianuarie s-au împlinit nouăzeci şi patru de ani de când s-a născut celebrul personaj Nicolae Ceauşescu care, şi mort, pare a nu se despărţi de poporul său drag. S-a organizat chiar şi o licitaţie cu tot felul de cadouri exotice primite de celebrul cuplu prezidenţial în urma vizitelor de lucru şi de stat.

Mai întâi un comentariu de context: această audiere nu e nici trădare naţională, nici nu ţine Europa cu ochii bulbucaţi la România. E amuzant pentru mine să văd pedelişti şi editorialişti nervoşi acuzând USL de trădare, pentru că şi Adrian Severin ne acuza pe noi de trădare, că discutam la Bruxelles despre corupţia din România.

Condamnarea lui Adrian Nastase pronuntata la 30 ianuarie 2012 de un complet de trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sparge mitul incremenirii in proiect, stabileste un moment de cotitura pentru justitia din Romania si vesteste modificari importante in imaginarul institutional romanesc. Indiferent daca pedeapsa (doi ani cu executare) va fi mentinuta sau nu dupa judecarea recursului de catre completul de cinci judecatori, chiar daca Nastase va obtine o condamnare cu suspendare, ceva se va fi schimbat in mod ireversibil. Ce este acest ceva? De ce o simpla sentinta, in fond, are semnificatii mai importante decat la prima vedere?

În lumea academică, balanţa pare să încline din ce în ce mai mult în favoarea unui regim al accesului deschis pentru producţiile intelectuale.

Înhăţate şi supte până la ultimul oscior de orice urmă de independenţă, protestele din Piaţa Universităţii au devenit platoul de filmare al Antenei 3.

Manifestaţiile de protest din Piaţa Universităţii au servit până la urmă - cu toate disfuncţiile şi disipările revendicării - drept revelator sau declanşator, după caz, al unor atitudini şi discursuri venite din ambele direcţii ale scenei politice.

Periodicitatea summiturilor europene creşte de la un anotimp la altul, fără ca întâlnirile tot mai dese ale şefilor de stat şi de guvern să aducă şi rezolvări cu aceeaşi frecvenţă. În temele fierbinţi, linia dezbaterilor e trasată de cancelara federală Angela Merkel, preşedintele francez Nicolas Sarkozy poate să pozeze în coautor şi, de la o vreme, important în scena europeană apare şi premierul italian Mario Monti.

Este pentru prima dată după 22 de ani de la căderea comunismului când politica românească reușește să întruneasacă mai multe aprecieri în afara țării decât înăuntrul ei.

La audierea publica organizata de USL in Parlamentul European, care va avea loc marti, pe tema "derapajelor democratiei din Romania" au fost invitati sa puna umarul si doi reprezentanti ai unor ONG-uri:

Chiar dacă lucrează în două ture, sistemul (și populația) respinge orice voință politică dacă-l bruschează prea tare (Constantinescu, Băsescu) și tolerează doar bunăvoința politică față de el (Iliescu).

  Criza gravă de încredere în care s-a scufundat România datorează mult unui limbaj politic înșelător, menit să ascundă opiniei publice obiectivele reale ale administrației.            

Davos-ul din acest an este dominat de intrebari privind soarta capitalismului. La mai bine de trei ani de la eruptia crizei financiare, desi s-a evitat (pana cum) o implozie economica in lumea industrializata de magnitutdinea Marii Depresiuni, intrebari profunde si temeri majore persista.

Multe din nemulţumirile şi frustrările manifestanţilor sînt îndreptăţite, dar inducerea ideii că toate acestea s-ar fi coagulat sub cupola spiritului civic redeşteptat este o diversiune.  

Actuala Piața Universității, deși spectaculoasă și plină de culoare, pare încremenită în proiect, mai bine zis iremediabil înțepenită în faza pe lozinci.

Există o asemănare între criza românească și cea din Ungaria? PSD a invocat asemănări de structură, care ar incrimina regimul lui Viktor Orban laolaltă cu cel al lui Traian Băsescu.

Prin duritatea sa excesiva, discursul de marti seara a consfintit iesirea lui Traian Basescu din galeria romanilor carismatici. El a revenit in liga politica din care s-a ridicat, acolo unde adversarii sai nu mai sunt Regele Mihai sau Raed Arafat, ci Crin Antonescu si Dan Voiculescu.

Oamenii sunt responsabili pentru soarta câinilor comunitari, dar atâta vreme cât le permit să trăiască alături de ei şi cât timp primăriile nu vor lua măsuri adecvate situaţiei, cetăţenii şi animalele vor suferi la unison.

Nu mai cred în reforma propusă de sistemul politic actual. Şi nici în soluţiile disperate. Dar sunt conştient că momentul este foarte sensibil.