Opinii

Dacă bilanțul economic al anului 2011 este controversat, cel politic înregistrează o serie întreagă de eșecuri. Administrația actuală a anunțat obiective majore pe care le-a ratat însă integral.

Sfârșit de decembrie, sfârșit de an. E vremea retrospectivelor și a bilanțurilor, chiar și provizorii, cu ochii pe viitorul imediat. A fost un an de crize și de turbulențe politice și economice. Săraci și bogați au fost afectați, deși suferința și sărăcia nu au fost și nu sunt echitabil împărțite, iar cei cu venituri modeste sunt mereu cei mai dezavantajați.

Obrăznicia forţelor, regimurilor şi grupărilor islamiste, antiamericane, antioccidentale şi antiisraeliene a luat proporţii nebănuite. Nici de la Teheran, nici din Gaza, unde domneşte organizaţia teroristă Hamas, filiala palestiniană a Frăţiilor Musulmane egiptene, nu s-a grăbit nimeni să exprime vreo condamnare a asasinatelor comise de Crăciun în rândul creştinilor adunaţi în bisericile nigeriene.

După prăbuşlrea comunismului,capitalismul triumfător şi-a abandonat puţinele componente sociale din modelul renan, îmbrăţişînd formula "turbo". Criza datoriilor incită şi intelectualii în aflarea unor soluţii.

Guvernul a obținut o victorie în Paralment, prin respingerea moțiunii de cenzură, dar în planul argumentației a pierdut partida chiar și în ochii propriilor simpatizanți.

Atacul presedintelui Traian Basescu impotriva procurorilor DNA, lansat miercuri, 21 decembrie, la postul public de radio, atac reluat in forta seara la TVR, reprezinta o tentativa clara de intimidare a anchetelor si o lovitura grea data luptei anticoruptie, mascate sub aparenta unor reprosuri legitime. Raul facut de seful statului este enorm, cu efecte distrugatoare pe termen lung. Din cateva vorbe iresponsabile, varsate putin inaintea raportului Comisiei Europene, determinant pentru aderarea Romaniei la Schengen, seful statului se dezlantuie impotriva unei institutii care si-a castigat respectul la Bruxelles si credibilitatea in plan intern.

Seful statului considera ca criticile facute de FMI si BM sint recomandari tehnice la legea privind reformarea sanatatii.

Aidoma Creatorului care la începutul lumii a cerut să fie lumină, şi a fost lumină, Ion Iliescu a cerut să se facă dreptate şi dreptate s-a făcut. Arogantul Adrian Năstase, pentru care Ion Iliescu inventase expresia capitalismul de cumetrie, şi alţi doi presupuşi complici ai acestuia - deputatul Ristea Priboi şi Ioan Melinescu, fostul şef al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor – au fost achitaţi în dosarul de corupţie Mătuşa Tamara. „Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”, a constatat tribunalul.

Scriitorul Gabriel Liiceanu a declarat, luni, despre Vaclav Havel, la numai o zi de la moartea sa, ca "a fost emanatia poporului ceh" in timp ce Ion Iliescu "a fost emanatia unui popor idiotizat de propaganda".

Ridicând energia dionisiacă a „metecului“ la puterea limbii şi culturii franceze - care o va îndigui şi sublima -, Cioran îşi leagă, în faţa Istoriei, destinul de cel al Franţei adoptive; nu ca de un cămin originar, ci ca de un ideal adăpost al bătrâneţii şi sfârşitului.

Regizorul Andrei Şerban a montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj un tulburător Strigăte şi şoapte, după filmul omonim al lui Ingmar Bergman, o capodoperă a cinematografiei universale.

Multe clădiri de patrimoniu din Bucureşti sunt într-o stare avansată de degradare.

Larry Watts propune o viziune unilaterală asupra politicii externe a României în perioada lui Ceauşescu.

15 decembrie 1989 a constituit momentul de pornire a unei revolte la Timişoara, care în câteva zile s-a transformat în revoluţia ce a dus la căderea regimului comunist din România.

Fragmentul de proză de mai jos este strict luat din realitatea postrevoluţionară din Timişoara, la un bar anume unde mă aflam şi eu ascuns sub numele de Ilie Şfeic.

„Politica implică întotdeauna şi puţin teatru“, credea preşedintele disident. Acum, la lăsarea cortinei, în aplauzele lumii, să rememorăm câteva dintre credinţele sale, dar să nu uităm „personajul“ Vaclav Havel... din spectacolul vieţii sale.

Procesul nu poate fi interpretat ca unul „politic“, deoarece această „condamnare este un mesaj clar privind independenţa justiţiei“. Nu, nu este declaraţia lui Adrian Năstase, a lui Victor Ponta sau Crin Antonescu. Este declaraţia dată de avocatul lui Jacques Chirac, condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru un delict comis înainte de a deveni preşedintele Franţei şi de pe urma căruia nu a avut foloase materiale. Alături de starea precară de sănătate a fostului preşedinte, acestea au fost circumstanţele de care au ţinut cont judecătorii francezi.

Punând totul la grămadă, nimic din ce ar mai fi putut conta nu mai are aceeaşi greutate, actul alegerii e făcut sub impactul presiunii şi, în final, al derizoriului.