Opinii

Dictatorii rămân printre noi, chiar şi atunci când n-am fost contemporani cu ei şi există mai multe explicaţii pentru perpetuarea lor.

Există similitudini între cazul românesc şi alte mişcări de protest care au loc în acest moment în lume?

Poate este adevarat ca nu s-a schimbat nimic. In continuare lipseste constiinta responsabilitatii si participarii la destinul propriu. Omul e sub vremi. Asa am apucat. Asta ne e soarta.

Cum se face că oameni înzestraţi cu raţiune preiau în mod mecanic formulele unei grupări politice pe care ei înşişi o califică drept execrabilă?

Prima concesie făcută de guvern a fost aruncarea peste bord a ministrului Teodor Baconschi. Insuficient însă.

Monica Macovei, acuzată în trecut de PSD că ar fi stimulat prin ”denunțurile” sale la Bruxelles o monitorizare excesivă a României, cu efecte externe negative, a devenit astăzi principala acuzatoare.

România pare să fi făcut din exportul forței de muncă o prioritate a politicii sale de stat, care concentrează eforturi dintre cele mai diverse.

În ultima perioadă preşedintele Traian Băsescu pare că a şters din agenda sa de lucru problema corupţiei.

În Bucuresști însă, marele eveniment a fost mitingul USL „pentru libertate” - deși libertate e din belșug. N-are libertate doar cine nu vrea.

Exista o baza reala de nemultumire in crestere dar ca multi dintre cei care ar iesi, poate, in strada nu accepta sa joace in rolurile distribuite in filmul tot mai prost transmis live din Piata Universitatii

Minimalizarea şi discreditarea nemulţumirilor este o modalitate de a absolvi actuala putere de responsabilitatea proastei guvernări. În paralel cu criza pieţelor de capital, ne-a lovit criza pieţelor urbane. În vreme ce primele se golesc de bani, celelalte se umplu de protestatari. Chiar dacă stă în calea girofarurilor de pe maşinile lor, demnitarii au ales să ignore Piaţa Universităţii.

Fâsâila, numele tău e mitingul USL. Când în loc de 10.000 de oameni reuşeşti să aduci cu autobuzul doar 7.000, când protestatarii cu carnet sunt şi ei plictisiţi de icantaţia “jos guvernul”, “jos Băsescu” pe care o aud de doi ani încoace, când încrâncenarea e la fel de căznită ca şi ironia (chestia cu purcelul drapat în portocaliu) şi când până şi mitingiştii au dubii că liderii lor, ajunşi la putere, le vor putea da salariile şi ajutoarele înapoi se cheama fâsâială.

Curtea Constituțională a amânat a doua oară un verdict în privința comasării alegerilor, dar indiferent de decizia acestui for, Guvernul mai are timp şi motive să îşi schimbe planurile.

Într-o tentativă fără precedent de delegitimare a actualei puteri, Victor Ponta şi Crin Antonescu au încercat să determine Parlamentul European să adopte o rezoluţie care să condamne „regimul‘‘ de la Bucureşti şi care să ducă în cele din urmă la adoptarea de sancţiuni împotriva României, scrie Romania libera. În acest scop, Ponta a prezentat informaţii false socialiştilor şi liberalilor europeni care ar demonstra că România alunecă spre dictatură la fel ca Ungaria lui Viktor Orban. Intr-un material semnat de Ponta si Antonescu se spune ca la Bucuresti protesteaza in strada "zeci de mii de oameni".

Manifestațiile din aceste zile, dominate în mod difuz de problematica economică, sunt o amenințare mai mare pentru Opoziție decât pentru Guvern.

Probabil ca protestele de azi ar fi ramas in mare parte fara obiect si fara tinta politica daca astazi aveam un alt premier, de preferinta economist cu ceva reputatie, si o garnitura de ministri mai credibila decat echipa slaba de astazi in care exceptiile pot fi numarate pe degetele de la o mana.