Opinii

Nicolae Ceauşescu are 148 de conturi pe Facebook, zeci de mii de prieteni virtuali, care-i duc dorul, şi pare să fie personajul autohton care face cel mai mare rating. Românii îl redescoperă cu admiraţie pe defunctul dictator: aproape 50% din populaţie crede, la 20 de ani de la căderea regimului comunist, că Nicolae Ceauşescu a fost un lider politic bun şi mulţi dintre ei chiar l-ar vota dacă acesta ar mai fi în viaţă. Potrivit unei cercetări făcute de IRES pornind de la această ipoteză bizară, rezultă că 41% dintre români şi-ar pune ştampila de vot pe Ceauşescu, iar acesta ar intra în turul doi, indiferent de contracandidaţi.

L-am cunoscut pe Havel în vara lui 1978. Era la munte, pe graniţa polono-cehoslovacă, unde opozanţii KOR (Comitetul de Apărare a Muncitorilor, strămoş al Solidarităţii) se întâlneau regulat. Era ceva magic în acele momente, construiam atunci premisele comunităţii anticomuniste internaţionale.

Despărţirea de Havel este despărţirea de o idee despre Europa şi demnitatea umană.  În secolul tututor rătăcirilor şi al tuturor tentaţiilor tiranofile, Havel a rămas, până la capăt, fidel unui sens al moderaţiei. Confruntarea cu totalitarismul a  însemnat mai mult decât o simplă ocazie  de a înfrunta o autoritate ilegitimă. Ea a fost punctul de plecare al unei  descoperiri de sine, descoperiri ce permis unei întregi naţiuni să parcurgă drumul către libertate.

Dedic acest articol memoriei celui care a fost Vaclav Havel (1936-2011), intelectual critic, disident anticomunist, fondator al Cartei 77, dramaturg, presedinte al Cehoslovaciei postcomuniste, apoi presedintele Republicii Cehe, autorul nepieritorului eseu “Puterea celor fara de putere”. Vaclav Havel a simbolizat ceea ce numesc reinventarea politicului, curajul de a sfida machievelismele cinice si de a reafirma drepturile subiectivitatii intr-o lume dominata de birocratii obtuze si de ideologii constrangatore. Pentru Havel, co-autor al “Declaratiei de la Praga”, a rosti adevarul despre comunism, ca si despre fascism, a fost un imperativ categoric. Incetarea din viata a lui Vaclav Havel indoliaza intreaga comunitate a celor pentru care drepturile omului sunt universale si non-negociabile, iar crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile.

Din toate declarațiile Președintelui a reieșit că principala preocupare a elitei politice de la București este să rămână conectată la ritmul statelor avansate. A nu participa la acordul convenit între statele membre euro ar însemna ca România să rămână deoparte, într-o Europă cu viteză redusă, ceea ce pare să sune aici la București ca o dramatică descalificare.

Maratonul prezidențial (întâlniri cu partidele) consacrat acordului fiscal al UE s-a încheiat cu identificarea celui mai mic numitor comun: „nu există niciun partid parlamentar care să respingă ratificarea acordului în timp util, cu modificarea Constituției, dacă e necesar”. E un pas mic care nu schimbă nimic: ce partid ar  cuteza să se declare împotriva unui acord al UE? De la declarații la aplicare drumul e ceva mai lung iar eventualul referendum cu modificarea Constituției exclusiv pe acord (deficit structural de 0,5% și grad de îndatorare sub 60%) are toate șansele să fie invalidat – mai ales că și partidele (cu excepția PDL și UNPR) și președintele au renunțat la celelalte modificări: „toate semnele colaterale trebuie eliminate”. Și cine mai vine la referendum văzând că la precedentul (pentru parlament unicameral și 300 de parlamentari) a votat degeaba?

Multă vreme, văzându-l, ascultându-l și citindu-l, am considerat că generalul Nicolae Pleșiță este esența scârboșeniei Securității. Brută primitivă, gândire vulgară, instincte joase, limbaj rudimentar, era insul perfect pentru încastrarea în mecanismul unui regim totalitar.

Statul sunt eu, le-a spus Traian Băsescu jurnaliştilor, după ce i-a întâlnit pe şefii opoziţiei. Discutaseră pe ton ridicat despre necesitatea adoptării măsurilor stabilite la Bruxelles, iar liderii opoziţiei l-au întrebat, pare-se, cine i-a dat mandatul de a accepta modificări constituţionale fără să se consulte.

Exasperați de ceea ce credem a fi progresele lente ale României, confruntați cu rezistența feroce a Sistemului (dar era de aşteptat altceva?), speriați că vom fi “centrifugaţi” dacă nu ne agățăm de Titanicul celor 17, ne abandonăm amorţindu-ne simţul critic, şi ajungem să binecuvântăm biciul extern și nuiaua. Sau, parcă într-un reușit proces de reeducare, chiar să ne bucurăm de aşa ceva.

Printre meritele reale ale edililor decorati pot fi enumerate trasesimul politic si problemele in Justitie. Printre decorati se afla un condamnat la inchisoare, un altul acuzat de trafic cu masini si un turnator al Securitatii comuniste.

Votarea bugetului n-a adus nicio surpriză: coaliția a funcționat ca unsă (dl. Ponta pretindea că aleșii puterii chiar au fost unși cu câte o sută de mii de euro ca să-l voteze) și a respins toate miile de amendamente ale opoziției nelăsând să treacă nici măcar unul.

Președintele Traian Băsescu admite cu greu că administrația din România continuă să fie coruptă. Confruntat cu sondajele realizate printre investitorii străini, care au oferit administrației o notă foarte scăzută, președintele a dat o replică menită să dilueze la maximum responsabiliatea politică:

După câteva update-uri, s-a aflat de plimbarea tigrului prin Sibiu. Bomba explodase. Îndată alarma fu dată. Administratorii grădinii, poliţişti şi alţi profesionişti şi-au dat cu toţii întâlnire în pădurea din Dumbravă. Să prindă animalul evadat, cum s-a scris. Tigrul, de fapt, tigroaică, a profitat de-o uşă deschisă şi s-a pierdut, ca o pisică mare şi obraznică, prin Dumbravă.

In editorialul "Pe alta data", Andrei Plesu anunta ca renunta sa mai scrie in "Adevarul". Motivele le veti citi in editorialul pe care il publicam integral.

A respecta reguli in Romania e semn sigur de prostie. Numai prostii isi vad de treaba, desteptii se fofileaza istet. Pana la urma, nu asta invatam de mici? Zici ca el si faci ca tine. Arta fofilarii ne-a creat, de-a lungul istoriei, o reputatie cam proasta in Europa, de neam versatil, incapabil sa-si respecte intelegerile. Ca niste romani adevarati au reactionat si liderii USL dupa summit-ul UE din 8-9 decembrie, soldat cu desenarea principiilor de baza ale viitoarei guvernante fiscale. Prima reactie USL a fost sa elaboreze rapid un contraplan, o schema complexa de ocolit ghilotina regulilor aspre.

Odată înlăturată epiderma discursului partinic, realitatea comunistă îşi expune natura ei proteică.

Suntem la a treia Zi Naţională, de la ultimul război mondial încoace. Fiecare a avut semnificaţii legate de evenimente majore din istoria României.

E clar că disciplina fiscală se va instala cu nuiaua pe masă, de acum înainte.

Eşecul sau succesul planurilor de salvare a zonei euro este cel care va decide dacă, prin acest veto dramatic, Londra a refuzat o croazieră pe Titanic, preferând siguranţa discutabilă a unui aisberg în derivă.

Eşecul euro ar atrage, foarte probabil, după el şi eşecul Uniunii Europene ca proiect politic. Iar dispariţia Uniunii poate lăsa loc la orice.