Pe aceeași temă
Este semnalul clar că Statele Unite și-au revenit din criză, spune analistul american Barbara Rockefeller. „S-a terminat o epocă, marea criză financiară s-a sfârşit. Am putea spune că această criză s-a terminat chiar la finalul anului trecut, atunci când a avut loc prima majorare de dobânzi de politică monetară, dar estimările de atunci privind alte majorări nu s-au confirmat. După un an de incertitudini, estimările sunt credibile“, adaugă Rockefeller. Pe de altă parte, 2016 a fost anul celor mai mici dobânzi, ceea ce a uşurat povara plăţii datoriilor, a facilitat creditarea afacerilor şi a menţinut datoriile publice sub control, datorită costurilor mici. Semnalul dat de Federal Reserves arată că băncile centrale, care au fost forţa tăcută din spatele motorului de creditare ieftină - gest care i-a trimis pe investitorii de portofoliu către pieţele bursiere, dacă doreau să câştige -, îşi retrag trupele. Deocamdată, Banca Centrală Europeană (BCE) rămâne un actor important în economia zonei euro, căreia, pe de o parte, îi livrează bani ieftini, pe de altă parte, îi susţine împrumuturile corporative.
Tot la final de an, liderii europeni au decis să extindă sancţiunile împotriva Rusiei pentru încă şase luni. Sfidare americană, cum ar spune Lévi Strauss, deoarece se ştie poziţia favorabilă a preşedintelui ales, Donald Trump, faţă de Rusia lui Putin. Între timp, Rusia, spre deosebire de americani, şi-a menţinut dobânda de politică monetară la un nivel stelar de 10%, în încercarea de a atrage banii investitorilor privaţi pentru finanţarea afacerilor şi bugetelor sale.
Zona euro se simte bine, realitate remarcată şi de exportatorii noştri, care au acolo cea mai mare piaţă de desfacere. Acest reviriment nu este însă general. Italia are o creştere lentă a economiei sale şi un sistem bancar fragilizat de un nivel masiv al creditelor neperformante. Băncile italiene au nevoie de injecţii de capital, cam vreo 40 de miliarde de euro, pentru a rezista presiunii devastatoare a creditelor neperformante, care au atacat peste un sfert din împrumuturi.
Este raliul dolarului, întărirea sa în faţa monedei europene, un lucru rău pentru zona euro, de natură să-i forţeze mâna lui Mario Draghi, şeful BCE, şi să-l îndemne la acţiune similară, adică de ridicare a dobânzilor? Probabil că nu, deoarece nu trebuie uitat că şi în 2016 zona euro şi-a conservat surplusul comercial, cu alte cuvinte, europenii sunt exportatori neţi, iar o afacere de export câştigă şi mai bine dacă moneda în care produce o marfă sau în care plăteşte un serviciu se devalorizează până când să-şi primească factura de plată. Deci, perspectiva unui euro mai slab nu îngrijorează pe nimeni, dimpotrivă, dă şanse de profit.
În 2016 s-au consumat două episoade de tip „lebăda neagră“, cum ar spune Nassim Taleb, designerul teoriei evenimentelor improbabile, dar previzibile, care se năpustesc peste lume. Prima lebădă a fost Brexit-ul, pe care aproape nimeni din piaţa financiară globală nu a pariat. Efectele sale imediate au slăbit lira sterlină, dar exportatorii din Marea Britanie au câştigat din asta şi, odată cu ei, şi economia Albionului. Ezitările privind momentul declanşării procedurilor de dezlipire din Uniunea Europeană au dominat partea a doua a anului, ceea ce a menajat şi economia Londrei, intens dependentă de afacerile sale financiare. Victoria lui Donald Trump în Statele Unite a fost şi ea o surpriză pentru pieţele financiare, care ar fi preferat o continuitate a actualelor politici economice, într-o perioadă extrem de complicată pe plan global. Pieţele s-au acomodat rapid cu rezultatul alegerilor şi pariază acum pe măsurile de relaxare fiscală şi de investiţii promise de Trump.
Eşecul referendumului italian nu a fost vreo surpriză pentru pieţele financiare, nici vorbă aici de lebădă neagră, totuşi, sistemul bancar al Italiei nu va găsi uşor finanţatori în rândul investitorilor străini. 2016 a fost deci anul dobânzilor mici şi al marilor surprize, dar scenariile arată un viitor complicat de inflaţie, populism şi de scumpirea banilor. (L.M.)
