Țintele Rusiei în Europa

și chiar modelul politic promovat de ea, cu militarizarea societății, cu servicii secrete omnipotente și omniprezente, cu presă controlată de putere, infiltrarea presei și a organizațiilor societății civile, interzicerea finanțării din fonduri străine a activității ONG-urilor etc.

După referendumul din Olanda pe tema Ucrainei, după Brexit, dar mai ales după alegerile prezidențiale din SUA, după ten­tativa de a influența prezidențialele din Franța și parlamentarele din Germania, pre­cum și recentele alegeri prezidențiale din Republica Cehă, temerile privind inter­ferențele Rusiei în campaniile electorale ră­mân ridicate.

Kremlinul își modifică tacticile în funcție de slăbiciunile adversarului. Rusia iden­ti­fică (cel mai adesea corect) în statul-țintă principalele clivaje din societate și temele care pot fi manipulate pentru a genera cri­ze, a stârni emoții, nemulțumire publică și le exploatează cu destulă abilitate.

Kremlinul are un obiectiv strategic pe ter­men lung. Este parte a strategiei de sub­mi­nare a democrațiilor occidentale prin ex­ploatarea problemelor lor interne. Cum fa­ce asta? Susținându-i pe extremiștii locali, alimentând nemulțumirile (multe poate legitime), potențând forțele pro-rusești, iar, acolo unde nu sunt, pe cele anti-occi­dentale, făcând Vestul să renunțe la pro­prii­le valori, la umanitate, toleranță, ci­vi­li­tate și să adopte valorile și com­por­ta­mentul Rusiei și chiar modelul politic pro­movat de ea, cu militarizarea socie­tății, cu servicii secrete omnipotente și om­ni­pre­zente, cu presă controlată de pu­tere, in­filtrarea presei și a organizațiilor so­cie­tății civile, interzicerea finanțării din fon­duri străine a activității ONG-urilor etc. O astfel de societate, cu o clasă po­li­tică co­ruptă, ușor de cumpărat și de șa­n­tajat, cu o populație amețită de atâta ma­nipulare, needucată, fără valori și credințe solide, un stat cu instituții nefuncționale în care nimeni nu are încredere, este o pra­dă si­gură în mâna Kremlinului. O ast­fel de țară nu se va putea mobiliza ca să opu­nă re­zistență în fața agresiunilor Ru­siei.

Pe termen scurt, Moscova este activă tac­tic, joacă fiecare ocazie care i se ivește. Sprijină politicieni locali agreați de Krem­lin, nu pentru că sunt pro-ruși, ci pentru că prin acțiunile lor subminează statul res­pectiv, atacându-i și compromițându-i pe oponenții acestora prin diverse acțiuni ostile. Astfel, Rusia a sprijinit prin seturi complexe de măsuri Brexit-ul, pe Marine Le Pen, pe Donald Trump etc. Și nu pen­tru că Trump sau Le Pen ar fi fost pro-ruși. Ci pentru că alternativa la ei nu con­ve­nea Moscovei.

În Germania, Angela Merkel a fost o țintă prioritară, pentru că prin atitudinea ei fermă a determinat adoptarea sancțiunilor împotriva Rusiei. În Franța, Macron a fost ținta Rusiei. Numai că atât Germania, cât și Franța sunt democrații prea solide, cu un electorat educat, astfel încât acțiunile Moscovei nu au dat rezultatele scontate. De ce? Pentru că Rusia nu poate oferi un model alternativ la democrația liberală.

Deci, n-are șanse să promoveze un model de civilizație. E foarte slabă capacitatea ei de a provoca adeziunea străinilor, ca­pa­ci­ta­­tea de soft power. Ce face atunci? Se con­centrează pe manipularea informației, pe trolling, pe producerea de fake news. Fap­tul că e condusă de oameni din ser­vi­cii­le se­crete favorizează acest registru tactic.

Echipa kaghebistă, în frunte cu Putin, pre­tinde că apără Rusia de forțele răului din Occident. Propaganda rusească internă spune că Vestul e fundamental rău, e plin de homosexuali, de necredincioși, de mu­sul­mani, e plin de pedofili și de refugiați si­rieni care violează. Esența răului, cel ca­re pune în scenă tot acest scenariu dia­volesc este Soros, deci el trebuie combătut activ. Așa că Occidentul trebuie înfruntat, nu trebuie lăsat să cotropească mințile rușilor cu lucruri „necurate“, cu alte se­turi de valori, mai ales cele de tipul drep­turilor omului, toleranță.

Acest grup din KGB/FSB care deține pu­terea reală în Rusia poate că e format din profesioniști, dar sunt profesioniști din lumea intelligence-ului, știu să culeagă in­formații, organizează operațiuni secrete, provocări, numai că ei nu înțeleg cum func­ționează economia, societatea, rela­ții­le internaționale. Astea sunt domenii gu­vernate de niște reguli, altele decât cele ale operațiunilor clandestine. Ei consideră că diplomația, economia, cultura, educația trebuie să servească statul și obiectivele lui strategice. Numai că puterea în stat fi­ind acaparată de acest grup din KGB/FSB, el e cel care definește care-s interesele sta­tului și împinge Rusia în tot felul de aven­turi din care nu are cum să iasă bine.