Pe aceeași temă
Dacă o va face, Europa va vedea o putere globală și o identitate europeană care leagă aproape 30 de națiuni și limbi într-o armonie europeană. Visul european a fost atins de mult mai mulți oameni decât a fost visul american în SUA. Această realizare tangibilă, reală ar trebui să ne ofere încrederea de a explora noi posibilități în lumea secolului XXI. Vom dezvolta ce relații dorim cu restul lumii. Alături de Statele Unite când se poate, dar și fără ele, la nevoie.
Relația transatlantică dintre Europa și Statele Unite ale Americii a oferit ambelor părți atât de multe beneficii, încât ar fi imposibil să le contabilizăm pe toate. De-a lungul timpului s-a dezvoltat o adevărată „relație specială”. Nici măcar patru ani de Trump nu au putut rupe această legătură, chiar dacă a încercat. Acum că a plecat, pare că Europa și SUA se reunesc din nou. Înapoi la fericita căsătorie a două blocuri libere și democratice. Puntea care se afla în centrul lumii postbelice.
Cu siguranță ar trebui să ne bucurăm de o mică lună de miere, după patru ani de întuneric. Să ne bucurăm de senzația de a ne trezi fără să ne facem griji de ce nebunie va mai spune Casa Albă astăzi. Să savurăm gustul șampaniei care s-a deschis în multe capitale europene când Biden a devenit președinte. Totuși, ar fi înțelept să ținem luna de miere scurtă și să ne dăm seama că lucrurile s-au schimbat între noi.
Uneori pare că sunt foarte puțini oamenii care vor să audă că nu putem reveni la normal, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nimănui nu-i place să fie cel care strică cheful celorlalți, dar geopolitica nu este o petrecere. Este business. Și pur și simplu nu ne putem întoarce la business as usual acum, că Trump nu mai este. Ar putea fi reconfortant să ne imaginăm că putem, dar dacă aruncăm o privire sobră asupra modului în care stau lucrurile, trebuie să recunoaștem că relația specială a fost una inegală de foarte mult timp. Chiar și sub un președinte atât de prietenos precum Barack Obama. Consider că am dat SUA mână liberă în multe privințe. Practic, am aplicat un standard dublu. Unul pentru SUA și altul pentru toți ceilalți. Un dublu standard nu este neapărat problematic. Desigur, le oferim prietenilor și aliaților noștri un tratament preferențial. Dar privilegiile trebuie să fie reciproce. Faci ceva pentru mine, fac ceva pentru tine. Vor fi momente în care unul dintre cei doi prieteni are nevoie de celălalt mai mult decât invers. Chiar și acest lucru este în regulă. Dar SUA au depășit în mod repetat granița dintre o relație de prietenie și una de superioritate care vrea să arate cine este șeful, spunându-ne exact care ar trebui să fie regulile și cu cine putem să ne vedem și cu cine nu.
Într-un fel, Trump a fost o forță eliberatoare. El ne-a deschis ochii față de realitatea că nu putem conta pe SUA la nesfârșit. Acum trebuie să rezistăm tentației de a închide din nou ochii și de a ne amăgi cu visul în care SUA sunt din nou ca un frate mai mare pentru Europa. Un frate protector, care oferă adăpost sub umbrela sa nucleară pentru ca Europa să crească și să prospere. Într-adevăr, Europa a crescut. A prosperat și, mai ales, s-a integrat. Nou formata Uniune Europeană s-a integrat, printre altele, ca o piață unică. Totuși, cea mai mare economie din lume, această piață a fost o platformă pentru campioni proprii, care să rivalizeze cu cei din SUA. Airbus-ul nostru cu Boeing-ul lor. Mașinile germane, italiene și franceze rivalizează și, în cele din urmă, depășesc mașinile produse în Detroit.
Europa a crescut atât de mult, încât am depășit, de fapt, SUA în multe privințe. Într-o serie de aspecte cruciale, SUA continuă să conducă Europa. Cel mai izbitor aspect este cel tehnologic. Europa este un pitic digital și trebuie să recupereze rapid terenul. Cu toate acestea, ca putere economică și de reglementare, trebuie să devenim mai independenți. Trebuie să apară un nou tip de relație transatlantică prietenoasă.
Astfel, Europa trebuie să fie mai îndrăzneață și să reevalueze privilegiile acordate SUA. Merită toate acestea? Ce primim în schimb? Ar trebui totuși să aplicăm legile noastre europene mai puțin strict americanilor decât altora? Ar trebui să avem relații bune cu Statele Unite. Ar trebui chiar să avem o relație specială. Dar nevoia unui excepționalism a devenit mai puțin evidentă.
Statele Unite și Europa sunt, cu siguranță, făcute din același material. Asta nu înseamnă că suntem la fel. Diferențele au fost întotdeauna semnificative, dar în multe privințe s-au adâncit în timp. S-ar putea spune că există mai multă coeziune între statele europene între care există diferențe doar de suprafață decât există între așa-numitele state roșii și albastre din SUA. O identitate europeană a rezistat Războiului Rece. A rămas în fundal și a apărut din nou când s-au prăbușit dictaturile din Spania, Portugalia, Grecia și în țările care se aflau sub cizma Moscovei. O simt în fiecare zi, în timp ce lucrez cu colegi din toată Europa. În calitate de membru olandez al Parlamentului European, simt o datorie față de cetățenii olandezi ai UE, dar și față de cetățenii români din aceeași Uniune. Am susținut un ombudsman irlandez al UE, precum și un procuror-șef român. Diversitatea culturală există, dar sentimentul că un vis european – așa cum este descris de autorul Jeremy Rifkin – există este cât se poate de real.
Visul european este aspirațional. El înseamnă o bunăstare colectivă, unită în același timp cu libertatea individuală. Bogăția materială este distribuită în mod corect. Mai mult, bogăția materială este în echilibru cu bogăția imaterială, sub forma libertății personale, a relaxării, a solidarității și a preocupării pentru planetă. Visul european este mai realist decât visul american, unde oricine poate fi milionar dacă muncește din greu. Visul european a fost realizat parțial sau pe deplin în atât de multe zone ale continentului nostru. Europenii au păstrat posibilitatea de a cultiva moduri tradiționale de viață, precum și oportunități de a urmări vise. Nu totul este perfect în Europa, dar în mod obiectiv este cel mai bun continent în care poți să te naști astăzi.
Asta nu înseamnă că nu există nimic de imitat sau de copiat din SUA. Înseamnă doar că diferențele fundamentale care există trebuie să se reflecte mai mult în modul în care ne comportăm pe scena globală. Modurile noastre diferite de a privi inegalitatea și spațiul privat trebuie să se traducă în diferențe de opinie cu privire la aceste chestiuni în domeniul diplomației și politicii globale. Vestea bună este că acest lucru va fi mai ușor atunci când legăturile transatlantice vor fi bune.
Sunt încrezătoare că vom vedea mai mult din America pe care o iubim și o admirăm sub un președinte ca Biden decât am văzut sub Trump. Dar trebuie să fim realiști. Poate Trump a plecat, dar trumpismul este încă foarte activ pe ambele maluri ale Atlanticului. Să folosim această oportunitate pentru a construi o legătură nouă, mai profundă, mai puternică și mai echilibrată, combinând punctele noastre forte și unindu-ne forțele pentru binele popoarelor noastre. //
Sophie in t’Veld - Europarlamentar olandez, din partea partidului Democraten 66. Este coordonatorul grupului Renew Europe în Comisia de Libertăți, Justiție și Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European.
