Sprijin aderarea Ucrainei la UE

1. Dreptul democratic de a ieși din UE a fost garantat de Convenția asupra vii­to­rului Europei acum 13 ani și consfințit prin Tratatul de la Li­sa­bo­na. Este sănătos să dis­cutăm liber despre ce fel de Uniune Europeană este necesară și ce fel de UE nu este necesară, dar regret că dezbaterea pe marginea Brexit se bazează în mare parte pe fapte false și că a stimulat un sentiment an­tieuropean, cu scopul unor câștiguri politice personale. Marea Britanie a devenit parte integrantă a UE, atât economic, cât și politic, iar decizia de a rămâne în UE sau de a ieși va aparține ce­tățenilor Marii Britanii. Cu toate acestea, aș vrea să fac apel la bunul simț și să subliniez că, în ciuda di­fe­rențelor de opinie în anumite zone ale po­liticii, Marea Britanie are mai mult de câștigat rămânând membră UE decât dacă iese. Este de preferat o reformă interioară unor sancțiuni impuse de plecarea de la masa negocierilor. Cred că Marea Britanie va continua să constituie o valoare esen­țială pentru progresul Uniunii Europene. Avem nevoie de vocea critică britanică pentru a ne scoate din zona noastră de con­fort și a ne determina să ne con­cen­trăm asupra fundamentelor UE, cum ar fi ameliorarea pieței unice și a comerțului liber.

2. Gestionarea crizei refugiaților la nivel eu­ropean nu s-a bucurat de prea multă pu­blicitate în Estonia, în comparație cu al­te state membre, pentru că Estonia nu a fost afectată direct. Publicul s-a arătat de­zamăgit de faptul că situația nu a fost gestionată la timp, pentru a preveni criza. În același timp, măsurile obligatorii de re­distribuire a imigranților au fost respinse, considerându-se că încalcă principiile de bază ale Tratatului de la Lisabona, care prevede suveranitatea statelor membre în ceea ce privește afacerile interne. Esto­nie­nii acceptă solidaritatea și sunt dispuși să ajute alte state membre ale UE, sub di­ferite forme, dar se opun unei false soli­darități. Ținând cont de istoria noastră, în cursul căreia migrațiile masive impuse de sovietici ne-au făcut, din majoritari, minoritari, aces­te sentimente sunt de în­țeles.

3. Este clar că garantarea statutului de economie de piață pentru China nu e de actualitate. Deși economia Chinei prezintă multe din­tre caracteristicile unei eco­nomii de piață, rămâne totuși sub controlul politic al unui sistem de partid unic. Astfel, în prezent nu întrunește cele cinci cri­te­rii ale unei economii de piață în viziunea UE. În aceas­tă situație, UE trebuie mai întâi să implementeze un instrument comercial defensiv eficient, pentru a proteja locurile de muncă și industria europene împotriva dumpingului și a subvențiilor excesive cu care, de exemplu, industria europeană a oțelului se confruntă deja în relația cu Chi­na. În consecință, sprijin legislația re­fe­ritoare la protecția comercială în UE!

4. UE trebuie să rămână fermă în relația cu Rusia, pe baza recunoașterii su­ve­ra­ni­tății și a egalității tuturor statelor membre și a respectării legilor internaționale. Sanc­țiunile constituie o reacție absolut nece­sară față de încălcarea sistemului tra­ta­telor internaționale de către Rusia. Sanc­țiunile au avut un impact necesar și ne-au ținut la adăpost de escaladarea agresiunii rusești în Ucraina. Ele trebuie menținute până la implementarea completă a Acor­dului Minsk II. În elaborarea politicii UE față de Rusia, este esențial să înțelegem că scopul strategic al lui Vladimir Putin este de a slăbi, dezbina și discredita UE. Din acest punct de vedere, politica Rusiei de a dezmembra și slăbi Ucraina constituie nu­mai o etapă în campania sa împotriva Occi­dentului. Încercând să supraviețuiască presiunii sancțiunilor UE, Rusia va încerca și de-acum înainte să divizeze UE și să obțină ridicarea sancțiunilor. Eliberarea Na­diei Savcenko poate fi interpretată ca menită să distragă atenția de la politica reală a Rusiei. Dincolo de sancțiunile ac­tuale, UE poate avea un impact serios asu­pra comportamentului Kremlinului doar dacă statele membre hotărăsc să instituie un control asupra fluxului de bani corupți rusești în și prin Europa. Trebuie să cons­truim o politică energetică puternică și uni­tă, care să nu permită Rusiei să utili­zeze această resursă ca instrument de poli­tică externă. Ținând cont de toate acestea, Europa trebuie să rămână mai unită ca ori­când și să nu lase Rusiei nicio posibilitate de a-și justifica agresivitatea.

5. În primul rând, UE trebuie să devină un jucător global puternic și proactiv. Po­litica noastră externă și de securitate tre­buie să pună accentul pe prevenire. În ace­lași timp, ea trebuie să se bazeze ferm pe promovarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului. Aceste obiec­tive trebuie să fie la fel de importante ca interesele naționale. UE se discreditează dacă se grăbește să încheie acorduri eco­no­mice cu state ca Iranul, care continuă să stea foarte prost la capitolul respectarea drepturilor omului și care nu dă semne de ameliorare nici sub regimul așa-numit mo­derat actual. Pentru a obține credibilitate și influență în gestionarea crizelor inter­na­ționale, UE trebuie să rămână fidelă va­lorilor europene și să acționeze ferm față de cei care încearcă să zădărnicească se­curitatea și stabilitatea internaționale.

6. Politica de extindere a UE a constituit unul dintre proiectele cele mai de succes. Perspectiva aderării a fost un stimulent atât practic, cât și politic pentru reforme necesare țărilor în cauză și pentru ori­en­tarea eforturilor lor în direcția unor socie­tăți democratice și pluraliste. Diferitele crize cu care se confruntă UE la ora ac­tua­lă nu pot să împiedice continuarea nego­cierilor de aderare cu statele candidate din Balcanii de Vest. Personal, sprijin cu tărie oferirea unei perspective de aderare Ucrainei, cu condiția să îndeplinească cri­teriile necesare. Ucraina este la fel de eu­ropeană ca oricare dintre țările noastre. Cea mai concretă etapă următoare ar fi ca, în cele din urmă, după ani de tergiversări, să se înceapă negocierile de aderare cu Ma­cedonia.