Pe aceeași temă
Asta e problema cu ordonanțele, că sunt trimise la parlament texte legislative aglomerate, iar unele lucruri ai putea să le aprobi, dar altele, nu. Asta arată cât de limitat e modul în care facem noi politică economică. Ai o Lege a responsabilității fiscale, de exemplu, și ai o Lege a finanțelor publice, iar tu prin Ordonanța 9 îți suspenzi articole din Legea finanțelor publice sau îți arogi atribuții pe care le aveai prin Legea responsabilității fiscale în fiecare an. Și vii să-mi spui: o fac pentru că nu pot să fac altfel bugetul. De exemplu, în Ordonanța 9, ei spun că trebuie să ai credite angajament și astea se fac multianual și ca să poți să le faci trebuie să ai o derogare de la Legea finanțelor publice. Prin această ordonanță ei suspendă articole din Legea finanțelor publice pentru că nu au un buget multianual, dar vor să dea credite de angajament multianual. Este o imensă eroare aici. Nu poți să ai un buget pe an, dar să faci credite de angajament multianuale.
Nu cred că există spațiu fiscal confortabil pentru majorări de salarii
Dar alte țări cum fac? Presupun că reușesc să facă bugete multianuale.
Exact. Alte țări fac bugete multianuale și atunci normal că au aceste credite de angajament. Strategia fiscal-bugetară, de exemplu, ar trebui să-ți arate limitele cheltuielilor viitoare, dar nu-ți arată, pentru că n-o ai. Ar trebui să fie o constrângere: cum de poți tu să ai credite de angajament multianual pentru viitor, când tu nu ai loc? Deci tu ai 3% anul ăsta, 3% anul viitor și ai aproape 3% peste doi ani. Când pornești cu asemenea deficite în strategia fiscal bugetară, tu-mi spui că vii și cu un credit de angajament în plus, pe care unde îl strecori? Că n-ai unde să-l strecori.
Ministrul Muncii promite acum majorări de salarii masive pentru bugetari. Se pare că aceste majorări se vor face treptat. Nu ar fi nevoie de un buget multianual?
Ba da și nu cred că există spațiu fiscal confortabil pentru aceste majorări. Aplicarea Legii salarizării unitare înseamnă că anual va fi nevoie de 5-6 miliarde de lei în plus, în următorii ani. Din păcate, ea nu poate fi aplicată într-un an în care există deja un deficit de 3% din PIB. N-ai loc să pui un leu în plus la deficitul ăsta. Nu mai spun că execuția bugetară pe primele două luni este mult sub așteptări.
Vorbiți de cifre oficiale sau ați estimat dvs.?
Eu estimez că toată cheltuiala în plus va fi în jur de 32-33 de miliarde de lei. Pornim deja cu un buget alocat salariilor de vreo 64 de miliarde acum, ajungem cam la 100 de miliarde de lei cheltuieli cu salariile în patru ani. Deci asta discutăm, 100 de miliarde de lei numai salarii în fiecare an.
Peste 10% din PIB.
Nu există spațiu fiscal pentru așa ceva. Problema nu e că se vor mări salariile - sunt absolut de acord cu nevoia majorării salariilor în domenii cheie, cum ar fi medicina și educația -, grav este că astfel se construiește o economie care la primul șoc negativ va fi afectată foarte dur. Iar drama este că primii care vor suferi atunci când o să ai un recul - nu trebuie neapărat să ai recesiune, ci doar o încetinire a ritmului de creștere - vor fi pensionarii și bugetarii. Pentru că, într-un asemenea scenariu, guvernanții nu vor avea de ales: ori gestionează un deficit de 10%, cum am avut în 2008, ori taie de undeva. N-ai ce să faci. Și de unde tai? Și trebuie să înțelegem că nu există o baghetă magică la Liviu Dragnea care vine cu ea și spune: „am crescut salariile“, că nu vine cu banii de la el de acasă, nu-i aduce din Brazilia, nu-i aduce de nicăieri. Banii vin din ce produce economia, din taxe.
Apare șomajul...
Exact. Eu propun să scădem cu 7% contribuția socială obligatorie la angajator și omului, la fiecare salariu minim, îi rămân 150 de lei în plus. Nu este mult, dar cu 150 de lei, dacă ai 10 salarii minime, mai plătești un salariu cuiva, poți să faci o investiție, poți să faci ceva. Noi ar trebui să facem legi ca să avem o economie competitivă, ca oamenii să poată să investească, să angajeze. Obiectivul legii este să existe venituri nete mai mari pentru cetățeni și venituri mai mari pentru investitori, ca aceștia să investească în economie.
Totuși, investițiile par o miză foarte serioasă, Sevil Shhaideh gestionează fonduri consistente.
Ce face Sevil Shhaideh nu se cheamă investiții. Aici iarăși folosesc cuvântul investiții și îl folosesc ca o etichetă de care nu poți să te atingi dacă ești din opoziție. Ei spun: „ăștia sunt bani de investiții“, dar guvernul nu face investiții, ci cheltuiește bani și îi cheltuiește prost. Dacă mă uit la ce a făcut guvernul în ultimii ani, România este cam a șasea țară din Europa ca mărime, are cam al 17-lea PIB, dacă nu greșesc, dar cheltuiește pentru infrastructură procentul din PIB cel mai mult din Europa.
Noi cheltuim 6% din PIB pe infrastructură, dar când te uiți la eficiență, avem cea mai proastă infrastructură. Deci guvernele României nu investesc, ci cheltuiesc banii și îi cheltuiesc prost. Ce fac ei acum? Pun eticheta asta, „investim prin PNDL“, dar aș vrea să văd o analiză care să-mi arate cât de eficiente vor fi aceste investiții.
Trebuie să atragem fonduri europene, dar nu ne interesează ce efecte au în economie
Vom atrage mai multe fonduri europene?
E plină țara de proiecte finanțate de fonduri europene care stau și ruginesc și sunt dărâmate. Râmnicu Vâlcea are două poduri la 50 de metri unul de altul. E plină țara de stadioane în pantă. Ideea e că noi gândim numai cantitativ, nu calitativ. Trebuie să atragem fonduri europene, să fim campioana fondurilor europene, dar nu ne interesează ce efecte au astea în economie.
De ce?
Pentru că nu avem răbdare și societatea nu este interesată să vadă pasul următor, ne interesează numai etichetele, nu mai citește nimeni conținutul. Ne interesează: am atras 80% din fondurile europene. Dar ce s-a făcut cu ele, unde s-au dus, ce au însemnat fondurile astea europene pentru economia României? Și în bugetul pentru 2017 ai la fonduri europene 22 de miliarde de lei. Când te uiți în interior, vezi că 11 miliarde sunt subvenții pentru sectorul privat, care doar tranzitează bugetul. Nu sunt proiecte noi.
Eu nu cred că vor atrage mai mult de un miliard de euro anul ăsta, așa cum au atras și anul trecut și cum sunt atrași de mulți ani. Economia României nu e structurată ca să atragă mai multe fonduri europene.
E clar că deficitele vor depăși estimările. Cum vor fi acoperite?
Nu există decât două variante: taxezi generația curentă care muncește sau generația viitoare prin împrumuturi. Alți bani n-ai de unde să iei.
În programul de guvernare al PSD este foarte multă poleială și foarte puțină substanță. Singurul test al unei economii performante este: vin investițiile străine mari? Nu vin. Nu ai o bancă de renume mondial în România, nu ai un Deutsche Bank, un HSBC, nu ai o bancă de investiții, Goldman Sachs, JPMorgan Chase, nu ai nici firme de consultanță.
Nu avem autostrăzi.
Asta cu autostrada trebuiau să o facă de zece ori și scăpam, este laitmotivul fiecărei campanii electorale. De ce nu ai? Ai avut bani. Și ai cheltuit 6% din PIB pe infrastructură ani în șir, dar tu nu ai ce să arăți.
Am propus 10% impozit pe profit
Avem totuși o fiscalitate cât de cât rezonabilă. Acum, că se va aplica și Directiva 1164, care elimină practicile de evitare a obligațiilor fiscale, înseamnă că vor rămâne banii companiilor în România, unde fiscalitatea este mai atractivă, de altfel?
Capitalul circulă și se duce acolo unde este mai puțin taxat, asta e viața, n-ai ce să faci. Această directivă nu va face decât să echilibreze lucrurile în Europa. Capitalul nu numai că merge unde nu e taxat, dar nu mai poți transfera din cheltuieli din altă țară în România. Eu am propus și o lege care vine cu reducerea impozitului pe profit la 10%, atât cât are Bulgaria. Eu cred că un impozit mai mic, combinat cu această directivă, va duce la un grad de colectare mai mare și de aici o sursă de venit la buget.
Și ce șansă avem să se aprobe așa ceva?
Sunt discuții. Eu încerc în parlament să conving lumea că e o soluție bună. Problema cea mai mare nu este în parlament, ci la funcționarii din guvern. Pentru că acolo, când aud oamenii de scăderi de taxe, nu înțeleg că poți scădea taxe și să ai și o creștere economică și venituri mai mari la buget.
Aceleași discuții au fost cu cota unică și până la urmă teoria dvs. a fost confirmată: s-au mărit încasările bugetului. Dar chiar și FMI era rezervat.
Noi, cetățenii, sectorul privat, încercăm să vedem bugetul ca o minimizare a cheltuielilor la buget. Bugetarii vor să vadă o maximizare a veniturilor la buget. Avem interese diferite: așa cum privatul vede un pericol asupra buzunarului lui când cresc cheltuielile la stat, tot așa angajatul la stat vede un pericol atunci când scad taxele asupra propriului buzunar, el spune: de unde-mi mai plătesc mie ăștia salariul? Pe de altă parte, creșterea salariilor fără o reformă în administrație înseamnă dezastru și ăsta nu e un cuvânt mare.
Avem o economie mai fragilă ca în 2008
Tendința pare alta, noi avem mai multe ministere decât Marea Britanie.
E adevărat că, atunci când a venit guvernul ăsta, primul lucru a fost să înființeze ministere. Foarte ciudat, pentru că într-o lume modernă nu mai lucrezi cu ministere, lucrezi cu agenții, sunt mult mai flexibile, mult mai simple. Dar nouă ne plac etichetele, ne place să avem titlul de ministru, ne place să avem mașină la scară, să trăim din banii publici, dar să trăim ca și cum ar fi bani privați. Restructurarea aparatului de stat nu înseamnă numai diminuare. Restructurare înseamnă o transformare a întregului aparat de stat. E adevărat că s-ar putea să fie mai puțini angajați în viitor, dar asta nu înseamnă că oamenii sunt dați afară, înseamnă că poți să-i transferi pe agenții, poți să privatizezi, poți face multe alte lucruri într-o reformă a aparatului de stat. Dar nu se vrea și atunci o să ajungi ca în 2007-2008, cu un aparat de stat supradimensionat și pericolul este ca, atunci când vine o criză, pentru că nu poți să ai creștere economică la nesfârșit, de undeva va trebui să tai. Trebuie cumva să ne gândim să construim o economie care, atunci când ai un șoc economic, să facă față șocului, nu să reacționeze la șoc.
Vă e teamă că se poate repeta scenariul din 2008-2009?
Ar putea fi un scenariu mult mai dur decât a fost în 2008-2009 și nu pentru că șocul de afară este mai mare, ci pentru că acum avem o economie mult mai fragilă decât în 2008. Ai o economie care nu și-a recuperat tot potențialul, ai o economie cu o datorie publică de 40% față de 13% în 2008 și ai o economie în care investițiile încă nu s-au recuperat. În 2016 contribuția investițiilor la formarea de capital este zero. Nu investește lumea în industrie, în capacitatea de producție. Atâta vreme cât industria are nevoie de capacitate de producție, cât sistemul bancar nu vede un interes pentru a-și extinde bilanțul...
Dar firmele se pot finanța și prin Bursă.
În general, în România, ca în Europa, când te uiți la sursa de finanțare pentru o firmă, imediat te gândești la sistemul bancar. Cam asta e cutuma.
Cutuma actuală se pare că e creditul comercial.
Da, deși mi se pare greșit și asta înseamnă că te și limitezi la surse de finanțare. Acum sunt multe. Pentru companii noi, pentru SRL-uri testul îl face piața, dar ai nevoie de finanțare. Dar până la urmă cred că este doar o scuză asta cu „nu putem să finanțăm pentru că e capital mic“. Dacă sistemul bancar ar vedea un viitor în România... Ideea e că ei nu văd în acest moment, tot sistemul bancar nu vede o dezvoltare, o săritură în economie, care merge, crește și e sustenabilă. Și nu trebuie să-ți spună ție asta, trebuie să te uiți la ce fac. Și dacă nu ai companii private care investesc în mijloace fixe, dacă ai sistemul bancar care nu-ți finanțează, nu vine să arunce cu banii pe fereastră cum făcea în 2007-2008 și nu ai investitori străini care să vină din afară să investească ei, pentru că nu investesc cei de aici, ar trebui să vezi un deficit de cont curent mare, dar nu vezi așa ceva, nu există. În acest moment, România nu prezintă un pariu interesant pentru investitorii străini. Oricât am încerca noi și oricât ne batem cu pumnii în piept. De ce? E clar pentru mine că am intrat pe o pantă greșită. Construim o economie cu o structură total greșită față de ce caută investitorii străini în acest moment, o structură în care statul intervine mult prea mult în economie, în care statul protejează foarte mult atât producția internă, deci ai protecționism, intervenție, ai creșteri de salarii arbitrare în sectorul bugetar, ai creșterea salariului minim, care echivalează pentru multe companii mici cu o taxare și, pe lângă toate astea, ai și o politică monetară restrictivă etc. Piețe mici, care au rămas mici...
Deci n-ai potențial de creștere?
Potențial ai, că ești cea mai săracă țară din Europa. Așa cum ai tu construită economia astăzi, cu datorie publică, cu suprareglementare...
Corupția cât contează?
Problema corupției este că îți aduce numai companii care știu să lucreze în aceste condiții. Corupție este peste tot în lume, în unele țări mai mică, în altele mai mare. Companiile știu să lucreze cu birocrația, cu corupția. Sunt companii care lucrează în America Latină, în Africa, peste tot, se descurcă. Corupția e cu dus și întors. E o problemă, dar nu cred că asta e problema majoră. Cea mai mare problemă pentru investitori este că ai un mediu neprietenos. Românii nu mai vor să-și deschidă afaceri. Cum poți să ai români care deschid afaceri în Spania, care nu este cea mai prietenoasă țară, și au succes? Nu mai vorbim de Anglia sau alte țări. Români care aici nu pot face nimic se duc acolo, deschid afaceri și au succes. Aici oamenii își închid firme. Este un mediu neprietenos pentru afaceri. E ANAF care vine și te controlează și ești vinovat din start pentru cei din ANAF.
Cât de îngrijorătoare este scăderea veniturilor bugetului în prima lună?
Ce știm concret este că la TVA nu se colectează foarte bine, la impozitul pe profit este iarăși negativ pe ianuarie. Să zicem că ianuarie nu este edificatoare, îți trebuie primul trimestru. Oricum, TVA și în februarie este mai mic decât anul trecut. Ideea este că scăderea încasărilor la TVA nu se justifică decât ori prin creșterea evaziunii fiscale, ori se întâmplă ceva cu consumul.
Se vorbește mult despre scenariul unei Europe cu două viteze și e clar că Europa cu prima viteză va fi zona euro. Este important pentru noi să adoptăm moneda unică?
Din păcate, noi acum facem un Euroexit. Ordonanța 6, Ordonanța 9, Ordonanța 13, ce face Shhaideh acum cu definiția funcționarului public, Fondul Suveran de Investiții, toate astea arată că de fapt noi nu mergem către ei, noi ne-am făcut un Euroexit aici singuri. Politica economică a acestui guvern garantează că noi nu avem nici o legătură și n-o să mai fim niciodată în Europa și că ieșim, că suntem Euroexit. Toate astea, 6, 9, 13, tot ce am spus, toate astea îți garantează că ai un Euroexit frumos, fără să fie oficial. Tu pleci de lângă ei. Dacă vrei să adopți moneda euro și să intri în prima echipă, trebuie să faci ceva să mergi spre ei, nu să fugi de ei. Nu trebuie să te plângi de MCV, trebuie să faci eforturi ca să ajungi ca ei. Or, tu faci eforturi ca să fii diferit de ei și atunci n-ai cum să ajungi. Tu ți-ai făcut un Euroexit al tău și la revedere.
Ca să ajungi în zona euro trebuie să ai o economie stabilă
Sunteți un critic al politicilor monetare. Cum vedeți totuși în viitor politica băncii centrale? De relaxare, de adoptare mai rapidă a euro? Credeți că trebuie să facă banca centrală niște pași să adopte euro?
Banca centrală nu are atribuții în acest sens. Banca centrală are un singur obiectiv: stabilitatea prețurilor. Din punctul meu de vedere, dacă reușește să facă asta, să livreze prețuri stabile, așa cum îi spune statutul, e un punct câștigat și suntem mai aproape de zona euro. Ca să ajungi în zona euro însă trebuie să ai o economie stabilă. Așa cum văd eu politica monetară și mă uit și în jur, nu suntem încă acolo, dar s-ar putea să vorbim peste un an, cu salarii mai mari, cu toate astea, de presiuni inflaționiste și atunci s-ar putea ca banca centrală să anunțe o politică monetară restrictivă. Nu cred că suntem încă acolo. Avem prima lună cu puțină inflație, dar suntem de mai mulți ani în această situație. Ce aș dori eu de la banca centrală este să se concentreze pe obiectivul principal, stabilitatea prețurilor, și să nu mai intervină în piețe. Să-și facă datoria și să lase piețele libere.
Fondul Suveran e o căpușă a companiilor publice
Ați criticat dur construcția bugetului.
Vreau să spun că ce au făcut cu construcția bugetară a fost premeditat. Asta e clar. Comisia Națională de Prognoză a luat datele din programul de guvernare ca să poată să permită interpretarea programului de guvernare, apoi au venit cu ordonanțele 6 și 9 ca să poată distribui banii cum vor ei, unde vor ei, să nu se țină cont de Legea finanțelor publice și de Legea responsabilității fiscale. Chiar dacă au făcut-o și alții înainte, nu trebuie să o faci și tu, trebuie să tragi linie și să spui: gata, noi suntem ăia corecți de astăzi. Ai venit cu Ordonanța 13 ca să te asiguri că nu te duci la pușcărie în cazul în care banii se duc cum nu trebuie. Merg mai departe cu Fondul Suveran de Investiții, care e doar o căpușă, e un mod legal de a căpușa companiile publice, alea care au mai rămas profitabile. Vii cu Legea funcționarilor publici pe care vrei iarăși s-o schimbi, să-i scoți și pe ăia de sub incidența legii, să fie doar numiți politic etc. Când tragi linie, este jaful perfect, oamenii vor să fure legal. Și le era groază, au început cu 2012, atunci asta se încerca, să faci legal, să poți să schimbi ceva înainte să schimbi instituția. Așa și aici, îți schimbi legile - și mai e și Codul Economic, vor să țină constant timp de cinci ani legile economice, să nu schimbe nimic -, deci ei își pregătesc totul, terenul, cinci ani să nu-i mai chinuie nimeni.
Și de ce cinci ani?
Pentru că nu poate să vină nici Curtea de Conturi să te controleze și, chiar dacă vine să te controleze, tu ai totul legal, pentru că tu ți-ai făcut legile, ți-ai distribuit banii cum ai vrut, ai derogat de la toate legile unde puteai să fii tras la răspundere, ți-ai făcut Fondul Suveran ca să nu fi tras la răspundere, ți-ai schimbat Legea funcționarilor publici și ai furat legal.
Ce șanse de reușită are scenariul ăsta?
În parlament este foarte greu să-i oprim. Eu atrag atenția în parlament de fiecare dată, când a fost Ordonanța 9 am încercat să abrog art. 15 din Ordonanța 9 și la trei voturi diferență aproape că l-am abrogat. E foarte greu. Nu avem majoritate. Dar, în afară de Comisia Europeană, care poate să îi admonesteze, sau de Fondul Monetar Internațional, cetățenii sunt cei care pot face ceva și au demonstrat cu Ordonanța 13. Așa cum arată votul astăzi și cum au votat cetățenii, e foarte greu pentru noi, opoziția, să reușim ceva.
Interviu realizat de LIDIA MOISE
