De același autor
Washingtonul rămâne în continuare prietenul României, dar, dacă vrem ca această relație specială să se dezvolte în continuare, trebuie să preluăm inițiativa în relația bilaterală, să ne punem mintea la treabă și să venim cu idei noi de dezvoltare a ei.
Una dintre marile realizări ale României în ultimii 25 de ani este construcția unei relații speciale cu SUA, a unui parteneriat strategic, cea mai importantă relație bilaterală a țării noastre. Relația a fost testată și potențialul ei demonstrat. Pe de altă parte, dincolo de prietenia pe care ne-o poartă, SUA se află și ele sub presiunea evenimentelor internaționale. Prin globalitatea pe care inevitabil o prezintă, America este mult mai mult supusă undelor de șoc ale schimbărilor geopolitice, pe care cu toții le putem sesiza urmărind știrile de zi cu zi. Atenția ei astăzi este distribuită pe mai multe regiuni de importanță strategică. România a devenit o țară specială pentru SUA, prin decizia centrelor de putere din politica americană, SUA având în ultimii 18 ani inițiativa în dezvoltarea acestui parteneriat strategic. Washingtonul rămâne în continuare prietenul României, dar, dacă vrem ca această relație specială să se dezvolte în continuare, trebuie să preluăm inițiativa în relația bilaterală, să ne punem mintea la treabă și să venim cu idei noi de dezvoltare a ei.
Odată cu debutul relației speciale a României cu SUA, începând cu 1997 am avut mai multe ocazii să verificăm onestitatea și solidaritatea americanilor. Să ne aducem toți aminte declarația lui Bill Clinton de la București, din iulie 1997, când a rostit celebra formulă „stay on the course and the future will be yours“. Cu sprijin american, România este astăzi membră a NATO și a UE. Dacă pentru multă lume sprijinul american pentru aderarea la NATO a venit firesc, puțină lume știe că SUA au făcut tot ce-au putut pentru ca ulterior România să adere și la UE. În toamna lui 1999, când premierul britanic Tony Blair promitea României, la București, că la sfârșitul anului, la Helsinki, UE va accepta începerea negocierilor de aderare, undeva în backgorund se putea sesiza și sprijinul Washingtonului. America apreciase în mod deosebit sprijinul pe care România l-a dat NATO în 1999, în gestionarea crizei din Kosovo.
În 2002, aflat la București, președintele George W. Bush afirma tranșant că, dacă cineva va ataca România, SUA va fi de partea ei. Promisiunea asta s-a transmis de la un președinte la altul și, când România s-a simțit expusă, în urma anexării ilegale a Crimeei și a războiului din estul Ucrainei, următoarea administrație americană, a președintelui Barack Obama, a sprijinit România în toate solicitările ei către NATO. Așa s-a ajuns, în urma reuniunii NATO din Newport, Marea Britanie, ca Romania să găzduiască două comandamente NATO pe teritoriul ei sau ca americanii să prepoziționeze armament greu pe teritoriul nostru, pentru prima dată după încheierea Războiului Rece. Promisiunile politice au fost dublate de fapte, pentru a arăta oricui că SUA ia foarte în serios apărarea aliaților.
Nici România nu a rămas mai prejos, dovedindu-și în timp loialitatea față de aliații săi, inclusiv față de SUA. Am luptat cot la cot cu americanii în Irak și Afganistan, ne-am îndeplinit cu competență obligațiile în Kosovo și Bosnia, în Libia și în misiunile din Marea Mediterană. România și-a respectat obligațiile și și-a îndeplinit promisiunile, onoarea sa de membru respectat al NATO fiind câștigată inclusiv cu sacrificiul militarilor săi, morți sau răniți pe câmpul de luptă. O lume întreagă a văzut că știm să luptăm, mai ales dacă avem și cu ce, și nu părăsim câmpul de luptă înainte de sfârșitul războiului.
Relația României cu SUA este solidă și cimentată în multiplele misiuni internaționale la care am luat parte împreună. Soldații români și cei americani nu sunt numai aliați, sunt frați de arme. Lucrul acesta s-a văzut și săptămâna trecută la Washington, când, în fața unei săli întregi, generalul Ben Hodges, comandantul trupelor terestre americane din Europa, i-a lăudat pe generalii români Ciucă și Scarlat, șefi ai Statului Major General și ai Forțelor terestre. Dacă am putea îngheța situația aşa cum este acum ar fi nemaipomenit.
Din păcate, nu ne scăldăm de două ori în apa aceluiași râu. Nu ne putem culca pe urechea relațiilor foarte bune cu SUA, fără a continua să investim în ea, mai ales că Europa Centrală se afla în continuare pe agenda Washingtonului. A demonstrat-o recent desfășuratul forum al Centrului pentru Analize Politice Europene (CEPA), principalul think-tank american dedicat dezvoltării relațiilor SUA cu Europa Centrală. Peste 400 de participanți, oficiali din SUA și din statele Europei Centrale, universitari și analiști, ziariști și oameni de afaceri au dezbătut timp de două zile, în sesiuni deschise sau unele închise, prezentul și mai ales perspectiva dezvoltării relațiilor SUA cu țările central-europene, inclusiv cu România. Concluzia unanimă a fost că trebuie să rămânem împreună, solidari, toți pentru unul și unul pentru toți, astfel garantând aliniamentul de apărare. „To hold the line“, ca să folosesc o formulă standar din limbajul militarilor NATO.
Pe de altă parte, tocmai ținând cont de creșterea rolului regional al SUA, de principal garant al securității Europei Centrale, mai ales în actualul context regional, se poate ușor sesiza o intensificare a competiției central-europene pentru a câștiga un plus din atenția establishmentului de putere american. Astfel, atenția sporită se poate transforma în garanții suplimentare de securitate, în sprijin diplomatic, în sporite investiții americane într-o zonă sau alta sau în livrări de gaz lichefiat sau de armament. SUA continuă să fie cel mai bun prieten al Europei Centrale, singurul care a demonstrat deja că, atunci când avem nevoie, sare în ajutorul nostru. Iar acest ajutor nu este numai unul declarativ, diplomatic, ci unul practic, militar, americanii posedând și o semnificativă capacitate de descurajare.
Comentarii 3
circe - 10-16-2015
As vrea sa va intreb doamna/domnule Rizoaica, cand in istoria noastra am avut relatii cordiale cu Rusia, ce s-a intamplat cand natiile astea doua s-au intalnit si daca nu cumva ne-au considerat si ne considera inca niste teritorii marginase imperiului rus care, obligatoriu, trebuie sa fie sub influenta ruseasca. De ce ar trebui sa fim prieteni cu rusii cand fiecare interactiune cu ei a fost o pierdere pentru noi? Nu vreau sa privesc spre istoria Basarabiei, mai aproape este amintirea regimului comunist impus de Rusia. 50 de ani de intuneric, foame. frica si arbitrariu. Asta ar trebui sa ne dorim? Ce ar trebui sa facem, sa asteptam sa vina marele frate de la Rasarit sa ne blagosloveasca iar, sa ne ridice iar pe inalte culmi ale socialismului si comunismului? Sau asteptam sa intre peste noi si-abia apoi ne gandim ce ar trebui sa facem? Neautralitatea exista, dar este un lux pe care si-l permite o tara ca Elvetia, care nu este in proximitatea Rusiei
RăspundeEmil - 10-16-2015
Nea Rizoaica, daca avea granita cu Rusia, ii trecea Bulgariei interbelice de sloganuri din astea pacifiste....
Răspunderizoaicad.arges - 10-16-2015
Inainte de 1940, in Bulgaria, era la moda urmatorul slogan: "Intotdeauna cu Germania, NICIODATA impotriva URSS!" (Acest slogan a ferit-o de nenorocirile traite de Romania.) Pornind de la acest slogan interbelic al Bulgariei, pe care l-am adaptat si actualizat pentru Romania de astazi, astfel: "Mereu cu Europa, NICIODATA impotriva Rusiei!", consider ca acesta ar trebui sa fie asumat de toti romanii rationali si patrioti, care nu vor ca Romania sa devina teatru de razboi pentru America, si in final un desert atomic, iar cei dragi sa dispara sau sa fie mutilati iremediabil! Toti cei care vor sa sacrifice Romania si pe romani pentru interesele Americii, contribuind in orice fel la aducerea IADULUI razboiului peste Romania, care nu are nicio problema valida cu Rusia, vor trebui sa stie ca vor fi judecati pentru inalta TRADARE! Luati seama trepadusilor din presa, care faceti apologia razboiului, si voi cei cu responsabilitati in Stat, dar fara "coloana vertebrala", ca nu veti putea invoca NIMIC in apararea voastra! Cine nu are minte si "coloana vertebrala", necesare pentru a apara interesele Romaniei, sa plece din functiile care presupun asemenea dotari! Exista prea multi romani care se pot exprima public, si care, din prostie, din ticalosie sau pentru ca sunt vanduti intereselor americane, au ca unica preocupare promovarea unei uri morbide la adresa Rusiei! Cei mai multi nu inteleg ca actiunea lor NU DAUNEAZA Rusiei, ci Romaniei!
Răspunde