România, în mijlocul furtunii perfecte

Tensiunile politice interne au turnat gaz peste focul unei crize pe care politicienii fie nu o înţeleg, şi atunci e grav, fie nu o simt în propriile buzunare, şi atunci sunt cinici.

România a fost avertizată insistent asupra fap­tului că este vulnerabilă în faţa pericolului de­teriorării situaţiei în periferia înglodată în da­torii a Europei. Avem o economie conectată prin canalele afacerilor co­merciale, bancare şi ale in­vestiţiilor la Grecia, Italia sau Spania, ţări care se zvârcolesc acum în criză acută. În plus, românii care lucrează în stră­inătate trimit acasă valută şi acest gest oferă un sprijin mo­nedei naţionale. Acesta a fost motivul pentru care ex­perţii Fondului Monetar In­ter­naţional (FMI) au respins orice idee de re­laxare fiscală şi au amânat reîntregirea sa­la­riilor de la începutul acestui an. Tot din aceas­tă spaimă, Ministerul Finanţelor a fost extrem de activ în pieţele financiare în prima jumă­tate a anului şi a acumulat o rezervă de bani pentru a acoperi nevoile viitoare ale bu­ge­tu­lui, deoarece era previzibilă o accentuare a crizei şi o îngheţare, cel puţin temporară, a fluxului de bani.

Ceea ce era o ipoteză precaută de lucru a de­venit realitate. Grecia este în pericol de a fi alungată din zona euro, în ciuda eforturilor politice de a o menţine în acest club pro­tec­tor. În Spania, lucrurile s-au deteriorat rapid şi săptămâna trecută s-a încheiat cu o ca­tas­trofică prăbuşire a bursei din Madrid, în stri­gă­tele de ajutor ale regiunilor care cer bani gu­vernului federal. Costurile împrumuturilor sale s-au inflamat, se pare că Spania va rămâne fără bani în septembrie şi sin­gura soluţie ar putea veni de la FMI.

În aceste condiţii, economia Ro­mâniei se va mişca în mi­j­locul a ceea ce Nouriel Rou­bini ar putea numi „o furtună perfectă“, declanşată de un nou episod al tragediei Gre­ciei, continuată de şocurile eco­nomiei Spaniei şi in­fla­ma­tă de nesfârşitele tensiuni politice interne. Leul este victima imediată a deteriorării pe­isajului economic din regiune. Dar moneda n­a­ţională se mişcă deja pe o traiectorie în că­dere liberă, graţie unui peisaj politic local in­flamat. De la începutul lunii mai, leul s-a de­va­lorizat cu 3,8% faţă de moneda unică. Dar cel mai mare pericol este căderea leului faţă de dolarul american. Raportat la anul trecut, leul a pierdut 26,7% din valoarea sa în faţa monedei americane, ceea ce va avea con­se­cinţe negative asupra preţului combustibililor şi, implict, asupra inflaţiei.

Intervenţiile băncii centrale, deşi discrete, au stopat ceea ce putea fi o prăbuşire mai agre­sivă a leului. Analizele ING Bank sprijină ipo­te­za că BNR este o prezenţă vioaie în piaţa valu­tară. În mai, BNR a injectat între 600 şi 700 de milioane de euro în piaţă pentru a stopa că­derea leului, cheltuială dublă faţă de in­tervenţiile din aprilie, în valoare de 300 de mi­lioane de euro. În primele luni ale anului in­tervenţiile BNR au fost „foarte limitate“, spun analiştii citaţi.

De altfel, de la începutul crizei financiare din Ro­mânia, din octombrie 2008, intervenţiile în piaţa valutară ale băncii centrale au con­su­mat între 12 şi 14 miliarde de euro cu scopul de a opri devalorizarea monedei naţionale. Ban­ca centrală are însă un an greu în 2013, când va avea nevoie de peste 5 miliarde de euro strict pentru plata datoriei externe şi, în plus, ar putea fi nevoită să cheltuiască mult în eventualitatea unei crize acute greceşti, ca­re ar afecta piaţa bancară românească.

Analiştii financiari estimează că presiunile de depreciere exercitate asupra leului vor con­ti­nua până la finalul primului trimestru din 2013, pe fundalul tensiunilor politice. Mi­nis­te­rul Finanţelor găseşte cu dificultate bani la cos­turi convenabile, însă mai are deocamdată muniţie din ceea ce a pus deoparte la în­ce­pu­tul anului. Totuşi, cifrele arată că în intervalul martie-mai străinii şi-au retras 1,3 miliarde de euro din plasamentele în obligaţiuni ale sta­tului român, din cauza incertitudinilor pri­vind viitoarele politici economice ale Ro­mâ­ni­ei, ceea ce a tensionat leul. Ministerul Fi­nan­ţelor a consumat o parte din valuta păstrată de BNR în această lună, fără a epuiza stocul. Totuşi, devalorizarea brutală a leului ar putea afecta consumul, ceea ce ar influenţa negativ încasările statului din taxele de consum. Ro­mânia are în faţă perspectiva fugii ca­pi­ta­lu­rilor. În cercurile financiare se pariază pe re­trageri ale unor investitori serioşi, ceea ce ar pune presiune pe leu şi ar lăsa mulţi oameni fără locuri de muncă. Deocamdată, investiţiile străine sunt infime, iar companiile mamă îşi re­cuperează creditele acordate firmelor des­chise în România, ceea ce înseamnă retrageri de valută. Mai mult, mărirea costurilor îm­prumuturilor interne apasă asupra deficitului bugetar, e drept, cu efecte amânate pentru 2013, care, iată, se anunţă un an extrem de di­ficil. Tensiunile politice interne au turnat gaz peste focul unei crize pe care politicienii fie nu o înţeleg, şi atunci e grav, fie nu o simt în propriile buzunare, şi atunci sunt cinici.

În acest moment, suntem ţara est-europeană cea mai vulnerabilă în faţa crizei şi această slăbiciune nu este accentuată doar de poziţia noastră pe harta Europei, care a înlesnit afa­cerile cu Grecia. Prin contrast, Polonia şi Ce­hia sunt considerate de investitori, în acest moment, plasamente sigure. De altfel, mo­ne­dele lor s-au apreciat în ultima vreme, în timp ce leul cădea. //