De același autor
Luni 30 martie, Parlamentul de la Budapesta a votat cu majoritatea confortabilă asigurată de prezența formațiunii Fidesz a premierului Viktor Orbán extinderea pe termen nelimitat a stării de urgență decretate pe 11 martie. Concomitent, primul-ministru și guvernul său primesc puteri sporite în domeniul legislativ, iar Parlamentul este, de facto, suspendat, pentru că guvernul își rezervă dreptul de veto. Presiunea exercitată de Orbán s-a extins de altfel și asupra mass-media, deja controlate cu mult timp înainte de izbucnirea crizei globale provocate de pandemie. În timpul stării de urgență, delictul de „răspândire de știri false (fake news)” poate fi pedepsit cu închisoare până la cinci ani.
S-a spus deseori că democrația e în pericol, că instituțiile statului de drept sunt lent măcinate de uzură și că, mai devreme sau mai târziu, ajustări esențiale trebuie făcute asupra sistemului. Despre deficitul democratic se scrie și se vorbește de zeci de ani. Despre pericolul populismelor sau naționalismelor sunt deja pline biblioteci întregi (închise pe timpul pandemiei). Pe măsură ce sistemele politice șubrezesc construcția democratică din interior, adesea cu paradoxalul concurs al instituțiilor gândite și alese să vegheze asupra ei, ideea că democrația e o construcție fragilă, gândită, vorba lui Rousseau, „pentru zei”, mai mult decât pentru oameni, își croiește drum cu insistență crescândă.
Experiența zilelor acestea, cât se poate ea vedea, ne arată că îngrădirea globală a drepturilor și libertăților fundamentale alimentează regimuri politice aduse la putere pe valul populismului, naționalismului sau al fascinației liderului autoritar. Că e vorba de Orbán al Ungariei, de Bolsonaro al Braziliei sau de Modi al Indiei, toate aceste sisteme politice își continuă, de fapt, proiecte și programe politice care i-au adus la putere, prin mecanismele democrației, adică prin alegeri declarate libere. Starea de urgență se arată instrumentul optim de punere în practică și de consolidare a unei agende deloc ascunse: restrângerea libertății de exprimare sau creșterea dependenței față de Rusia lui Putin în Ungaria, pretinsa luptă împotriva corectitudinii politice și a „derivei morale și economice” prin control politic și rasial în Brazilia, ura indistinctă împotriva populației de religie musulmană și excluderea de la calitatea de cetățean a zeci de milioane de oameni, pe criterii de apartenență religioasă, în India.
Restrângerea drepturilor și libertăților la nivel global este justificată azi de argumentul binelui comun, a unui obiectiv major, suficient de concret pentru a mobiliza, să-i spunem tot în termenii lui Rousseau, voința generală. Solidaritatea este noua fraternitate, iar pilula amară a restrângerii libertății e îndulcită cu tragica și ipotetica egalitate în fața bolii, expusă copios la nivel global prin hipermediatizarea cazurilor de îmbolnăvire a vedetelor, celebrităților, liderilor politici.
Dar este oare egalitatea în fața bolii o realitate sau o narațiune livrată cetățenilor lumii pentru liniștirea spiritelor? În afara purei fiziologii și a evoluției încă, pentru cunoașterea comună, eratice a bolii, egalitatea apare, ca întotdeauna, o ficțiune, care acum crește însă mai mult decât în alte momente de bulversare globală. De aceea, pandemia aduce, pe lângă criza sanitară, o criză politică adâncă, din acelea care au vocația reconfigurării, în modernitate, a paradigmelor și clivajelor politice.
Lumea democratică este pe drept cuvânt îngrijorată de restrângerea acestor libertăți în spațiile „democrațiilor consolidate”. Deja traumatizată de măsurile de izolare fără precedent, populația se întreabă nu numai când va reveni la normalul sanitar, ci și în ce măsură lumea noastră se va reconstitui „așa cum a fost”. În cazul românesc, măcinat vreme de zeci de ani nu numai de dictatură, abuz, control, ci și de incompetență, clientelism, corupție, s-a ajuns în mod evident și la un alt tip de problemă: asistăm, progresiv, la acționarea unui soi de clauză de autoconservare (în sensul contractualist al termenului) care determină acțiuni până mai ieri neverosimile: ministrul sănătății își dă demisia în plină pandemie apoi, ca la un semn, zeci de medici și cadre medicale pleacă din spitale, le abandonează, își abandonează pacienții, locul de muncă. Pare că legăturile sociale, în virtutea excepționalității, se dizolvă, își pierd conținutul, iar eforturile ridicole ale autorităților de a suplini coeziunea prin gesturi populiste, găunoase și absurde adâncesc impresia apăsătoare a deteriorării țesutului social adânc. Sistemul politic românesc suferă de maladia cronică a lipsei de încredere în instituții, acutizată acum de spectacolul tragic al neputinței, minciunii, incompetenței ajunse în fața probei de foc a situațiilor de viață și de moarte; poliția punând imnul la difuzor la ore fixe nu e remediul, ci acceleratorul bolii.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 7
Liviu din Timisoara - 04-03-2020
Da. Nu era cazul sa puna imnul sa cante. Era suficienta niste bere cu niste mititei. Eventual " Parazitii ". Si blocada Stalingradului ai fost sparta pe sectorul romanesc.
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-02-2020
Am devenit o tara dependenta ...incapabila. Daca ar fi putut, ar fi daramat si barajele. Daca ar fi putut, ar fi desfiintat liniile de inalta tensiune. Daca ar fi putut, ar fi desfiintat caile ferate electrificate. Daca ar fi putut, ar fi daramat viaductele, ar fi astupat tunelurile. Pe astea nu le-au putut distruge. Tot restul , da . In tara asta nu se mai produce spirt suficient. Stam cu mana intinsa pentru niste echipamente aproape banale.
RăspundeGery - 04-01-2020
Apucaturile de ,control' al cetateanului,sunt metehne vechi.In multe cazuri au conotatie psihopatologica.Se pot parcurge lucrari care au fost scrise de specialisti pe acest subiect."Acesti nebuni care ne conduc",Karl Lenhard "Personalitati accentuate in viata si literatura",s.a.Orice metoda ar ,utiliza' amatorii de transpunere in concret a propriilor halucinatii,va avea un finish f.f.urat.Nu este cazul sa facem un "opis" al celor care au parcurs istoria intr-o stare de ,betie a puterii'.Lista este lunga,de notorietate si trezirea la realitate a fost mereu acelasi."Orgasmul spanzuratului".
RăspundeStan P. - 03-31-2020
punctat foarte corect: gaselnita cu imnul din megafoanele politiei nu demonstreaza decat puternicul ceausism rezidual, simulatorul nostru de democratie se strica la cele mai mici solicitari.
RăspundeLucian Nicolescu - 03-31-2020
Articol magnific. Citindu-l am fost curentat psihic. Nu mai am decât o rugăminte adresată intelectualității juvenile: Nu mai sunt suficiente articolele zdrobitoare la adresa clasei politice catastrofale. Politicienii sunt imuni la articolele jurnaliştilor. Acum e nevoie ca intelectualitatea curată, tânără să prindă curaj să se adune şi să înlocuiască leşul politic ce nu face nimic bun pentru binele acestui popor. Şi iluminaţii tineri să înveţe poporul calea spre bunăstare (credinţa, adevărul, cinstea, nobleţea sufletească). Să nu uităm niciodată deviza Monarhiei Române: NIHIL SINE DEO". Şi să nu uităm partea cea bună a interbelicului când, exceptând partea întunecată, românii au dus viata cea mai demnă din istoria lor. Vă mulţumesc frumos pentru admirabilul articol.
Răspundedanny pump - 03-31-2020
cind atita timp mimezi democrati,incepind cu una originala,cind adopti forma fara fond,sunt prea obosit ca sa exeplific,si cind din toata mizeria asta se nasc milionari pe banul nostru ca nu e al statului,te mai miri ca oamenii ar imbratisa o forma de dictatura ,care le da cit de cit un sentiment de siguranta?o fi bine o fi rau ,cine stie! iar voi comentatorii astia plini de suficienta ar cam trebui sa coboriti dracu din turnul vostru de fildes ,si sa mai vorbiti cu oamenii,altfel sunteti doar un fel de pytii,iar noi o sa ne itrebam ,care e gazul !!!
RăspundeNagy Viktor - 03-31-2020
De acord cu comentariul, cu mici nuanţări: 1."Pare că legăturile sociale, în virtutea excepționalității, se dizolvă, își pierd conținutul, iar eforturile ridicole ale autorităților de a suplini coeziunea prin gesturi populiste, găunoase și absurde adâncesc impresia apăsătoare a deteriorării țesutului social adânc." 2."Sistemul politic românesc suferă de maladia cronică a lipsei de încredere în instituții, acutizată acum de spectacolul tragic al neputinței, minciunii, incompetenței ajunse în fața probei de foc a situațiilor de viață și de moarte; poliția punând imnul la difuzor la ore fixe nu e remediul, ci acceleratorul bolii." Concluzie fulminant de potrivită, adecvată. (Vorba populară: Casa arde, baba se piaptănă.) Şi aici aş mai adăuga, că atât Iohannis, cât şi V. O. (premierul Unagariei), ies frecvent la declaraţii de presă, să vadă boborul (neamul fiecăruia, cum se cuvine), că Tătucul Naţiuni vegheză, lucrează, are grijă de noi.) Îmi place şi faptul că de fiecare dată Klaus începe discursul: "Dragi români!" În loc să zică cu ceva mai multă empatie: Dragi concetăţeni! 3.În privinţa premierului Ungariei (Iniţial liberal în tinereţe, şi bursier Soros pe vremuri, devenit cel mai vocal reprezentant al iliberalismului european) pe lângă reflexere autoritare, paternaliste şi populiste, vrea să asigure şi la viitoarele alegeri din Ungaria "liniştitoarea" două treime. Regimul comunist a avut grijă, că solidaritatea socială existentă măcar la nivel local să fie totalmente distrusă. Iar în ultimii 30 de ani nu s-a reuşit refacerea acesteia. (Deşi uneori pe alocuri aveam exemple contrare, adică pozitive ale solidarităţii...)
Răspunde