Coada de topor

Eram gata sa scriu ca domnul Turianu im­batraneste urat. Pentru mine, Corneliu Turianu era judecatorul curajos care s-a opus celei de-a treia candidaturi a lui Ion Iliescu. Parca il si vedeam cu mana pe Constitutie, spunand raspicat celui mai pu­ternic om in stat: "aiasta nu se poate!". Din acest varf de constiinta civica, care l-a si costat inlaturarea din magistratura, Tu­rianu s-a rostogolit, in doar cateva zile, atat de jos, incat pare de nerecunoscut. Sa te tii drept in fata partidului-stat si sa te tavalesti in halul asta intr-un regim li­beral-democrat este de neinteles. Ma uitam cum se duce la vale si ma gandeam ce ravagii face varsta. Pe urma mi-am dat seama ca m-am inselat. Biografia sa, ras­colita de jurnalisti din momentul con­tes­tatei sale alergeri in fruntea CNSAS, da la iveala un om de mult deprins cu com­pro­misul. Acest "justitiabil al statului co­munist", cum a scris Academia Cata­vencu, a fost intr-o permanenta ascen­siu­ne, de la secretar al Tribunalului Popular Raional - Caracal, la vicepresedinte al unei judecatorii din Capitala si mai apoi pre­sedinte de sectie la Tribunalul Mu­ni­ci­piului Bucuresti. In 1984 isi aduce con­tri­butia stiintifica la dezvoltarea actului co­munist de justitie in lucrarea Reeducarea prin munca, plina de citate din Ceau­ses­cu, iar in Era socialista il imortalizeaza pe dictator mai ceva ca Sabin Balasa. Doar tusele sunt mai greoaie. Ceausescu are acolo o contributie de inexprimabila valoare la imbogatirea dreptului socialist, la adancirea principiilor democratice, a drepturilor cetatenilor, a sistemului elec­toral. "Inalta personalitate stiintifica a to­va­rasului Nicolae Ceausescu se re­ga­seste in fiecare pas inainte." Sa mor de ras.

Traseul lui politic post-decembrist este aiuritor, Turianu apare ca un taranist re­cuperat de PD, via ApR.

 Ticu Dumitrescu ii reproseaza faptul ca i-a schilodit legea care ii poarta numele atunci cand a limitat deconspirarea Securitatii doar "ca politie politica". In viziunea lui Ticu Dumitrescu, Securitatea in intregul ei a fost politia politica a re­gimului comunist, bratul inarmat al par­ti­dului ridicat asupra poporului. Iata de ce, in termeni automobilistici, promovarea lui Turianu in locul lui Ticu Dumitrescu este ca si cum ai apasa pe frana in locul ac­ce­leratiei. Si pe urma te miri ca se ineaca.

 Presedintele Basescu a dat fuga sa resusciteze CNSAS, dar era tarziu. Sus­ti­natorii lui Ticu Dumitrescu l-au huiduit, iar PD s-a ales cu o pata foarte greu de scos, Turianu devenind pentru PD ceea ce a fost Onisoru pentru PNL. Nimeni nu in­­vata nimic. Alianta de guvernare a intrat in fibrilatie si s-au auzit voci liberale inalte, strigand ca "totul ne desparte". "Agamita Dandanache, scos de la naf­talina", vorba lui Mircea Dinescu, a fost la un pas sa rupa guvernarea. Cand apele pareau sa se mai aseze, Turianu a facut alta, mai boacana. A mai dat o data "cu mucii in fasole", cum s-a scapat Iosif Boda la TVR. Se pare ca domnul Turianu are acest efect pervers asupra nervilor.

 Dupa ce a demisionat din fruntea CNSAS "l-au apucat pandaliile" si, ho­do­ronc-tronc, l-a facut informator pe pre­mier. Tariceanu l-a informat ca-l da in ju­decata, iar CNSAS a intrat in vibratie, luand la mana toate dosarele pe numele Popescu, mii de file ingalbenite. Orele tre­ceau, tensiunea crestea, iar deasupra CNSAS praful din dosare se ridica ca un nor negru, rau prevestitor. Euro-ob­ser­vatorul Adrian Severin a auzit vestea in Parlamentul European. El povesteste cum parlamentarii si-au pus mana-n cap: "ce faceti?!". In sfarsit, la Bucuresti sus­pan­sul s-a risipit, nici un Calin Popescu Tariceanu in dosarele Securitatii. Turianu a admis ca totul a fost o facatura, cineva l-a dezinformat, iar liderii politici i-au batut obrazul fara nici un efect.

 Cotidianul Evenimentul Zilei l-a numit "Turuianu", de la "a turui", a spune vrute si nevrute. Colegiul l-a cercetat pu­tin pentru incalcarea grava a legii de func­tionare a CNSAS, a conchis ca n-are ce-i face si-a pasat problema la parlament. Reprezentantul PSD Cazimir Ionescu ne-a spus un banc cu doi securisti, carora un oa­recare Popescu le cere o viza. Ei isi amintesc ca respectivul are un dosar, le­gat de un ceas. Nu reusesc sa-si amin­teasca, insa, daca l-a furat sau i-a fost furat. Oricum, preventiv, nu-i dau viza. Ca­derea in derizoriu a domnului Turianu nu putea avea un final mai potrivit. Cu asa coada de topor nu poti decat sa-ti dai peste picioare.