De același autor
Ministrul Educației, Adrian Curaj, avea o misiune istorică: era chemat să salveze sistemul de învățământ de deteriorarea galopantă indusă de PSD și să restabilească acea cultură a valorii compromisă de scandalurile de plagiat care vizează actuali și foști demnitari, căci astăzi avem un fost premier dovedit a fi plagiator de către Universitatea din București, precum și un fost vicepremier, un ministru de Interne în funcție și un procuror general interimar acuzați că și-au plagiat tezele de doctorat – și lista continuă cu diverși politicieni de vază. Iată însă că, deși pedepsirea demnitarilor plagiatori a fost una din cerințele societății civile la adresa guvernului Cioloș, tocmai acest guvern, care se laudă că este independent și competent, tergiversează rezolvarea problemei, iar ministrul Educației, Adrian Curaj, refuză cu obstinație să tranșeze cazurile demnitarilor plagiatori și să reformeze sistemul.
Promovat de fostul ministru Daniel Funeriu, cu care a făcut echipă la Legea Educației Naționale, domnul Curaj ar fi putut să ceară abrogarea prin ordonanță a celor 96 de modificări nefaste operate de PSD asupra LEN prin trei ordonanțe de urgență, având în vedere că acestea introduceau măsuri garantate să scadă calitatea actului de învățământ: posibilitatea celor fără bacalaureat de a se pregăti la o facultate, organizarea de doctorate și la formele de învățământ cu frecvență redusă, numirea directorilor de școli de către inspectorate, deci politic etc. De ce nu a desființat noul guvern această nefericită ordonanță? Mister. Reticența față de schimbarea în bine a noului ministru a fost confirmată recent și de Oana Moraru, unul din experții cooptați într-un grup însărcinat cu reformarea curriculei gimnaziale, care a declarat pentru HotNews că „ministrul nu își asumă formarea, descentralizarea și depolitizarea școlilor și atunci orice inserție de viziune nouă moare din fașă“.
Nu ar trebui deci să ne mirăm că domnul ministru Curaj nu a făcut până acum nimic pentru a restabili demnitatea titlului de doctor, pe care au compromis-o politicienii acuzați de plagiat. Putem însă să ne revoltăm și o facem, pentru că avem temeiuri să considerăm că ministrul Educației încearcă să manipuleze opinia publică. În toate interviurile și conferințele de presă, ca și la dezbaterea organizată de GDS pe 4 februarie pe tema recentelor cazuri de plagiat, domnul Curaj a refuzat să se angajeze că le va retrage titlurile de doctori demnitarilor dovediți plagiatori, pe motiv că nu ar avea un „cadru legal funcțional“. Dar, dacă citim legislația în vigoare, vedem că acest cadru există: este vorba de art. 170 din Legea nr. 1/2011 şi art. 50 alin. 1 şi art. 69 alin. 2 din HG nr. 681/2011. Nu mai este nevoie decât de un articol de procedură aprobat printr-un ordin al ministrului Educației, similiar celui cu nr. 3504/2012, care a fost abrogat în 29 iunie 2012, în plin scandal legat de plagiatul lui Victor Ponta. Dar în loc să dea acest ordin și să schimbe componența CNATDCU, populat de fostul ministru PSD Liviu Pop cu personaje convenabile partidului lui, și apoi să emită ordinul de retragere a titlului lui Victor Ponta, în baza solicitării Comisiei de Etică a Universității din București, domnul Curaj ne anesteziază pretinzând că legea nu permite astăzi retragerea titlului de doctor în caz de plagiat, deși în lege scrie că titlul se retrage la propunerea CNATDCU, prin ordin al ministrului. Mai mult, în loc să completeze procedura și să se folosească de legea actuală, domnul Curaj o schimbă și transferă universităților responsabilitatea retragerii titlului de doctor, CNATDCU devenind un fel de instanță de apel. Propunerea este de-a dreptul dubioasă, căci universitățile devin în același timp arbitri și jucători. Mai interesant este că noul „cadru legal“ nu este în beneficiul lui Victor Ponta, ci mai degrabă al domnilor Gabriel Oprea și Petre Tobă, împreună cu toți doctorii creați de Academia Națională de Informații Mihai Viteazul (ANIMV) a SRI, care se regăsesc și la Academia de Științe ale Securității Naționale (ASSN), creată în ultimă instanță tot de SRI. Vorbim despre două aberații instituționale cu specific românesc. În țările civilizate, serviciile de informații nu dispun de școli doctorale; ele recrutează doctori formați la marile universități, nu încearcă să se substituie acestora din urmă, cum se întâmplă la noi. Dar Adrian Curaj este membru remunerat al ASSN și are misiunea să-și apere superiorii. Iar în guvern se supune comenzii vicepremierului Vasile Dâncu, cel care conduce de facto guvernul. Or, domnul Dâncu, fost ministru PSD, este chiar directorul școlii doctorale a ANIMV. Așadar, nu pentru a salva bunul renume al universităților românești, ci pentru a-i salva pe falșii doctori ai ANIMV de rușinea retragerii titlurilor a decis ministrul Curaj să schimbe legea și să lase spinoasa chestiune a retragerii titlurilor la latitudinea celor care le-au acordat. Probabil că doar așa poate fi salvat titlul de doctor al ministrului Petre Tobă, de pildă, căci nu ne imaginăm că ANIMV își va denunța singură plagiatorii. Este guvernul „lor“ și „strada“ a pierdut din nou. Orice discuție despre valori și reformă devine inutilă. Iar dacă scandalul demnitarilor plagiatori se va înfunda în hățișul birocratic generat de noul „cadrul legal“, atunci domnul Curaj se va fi dovedit un artist al manipulării și își va fi servit superiorii. Victimă colaterală, învățământul românesc va fi compromis pentru mulți ani de acum înainte.