Ucraina și Republica Moldova, la ușa Uniunii Europene

Comisia Europeană recomandă deschiderea negocierilor de aderare pentru Ucraina și Republica Moldova, acordarea statutului de țară candidată pentru Georgia și se arată deschisă pentru începerea negocierilor de aderare cu Bosnia-Herțegovina, imediat ce anumite progrese ar fi înregistrate. Astfel se poate sintetiza raportul instituției conduse de Ursula von der Leyen, care trebuie să primească aprobarea Consiliului European la reuniunea sa din 14-15 decembrie. Putem încă de pe acum să spunem că șefii de stat și de guvern îl vor aproba, mai ales că acest aviz al Comisiei întărește recomandarea făcută de Parlamentul European în data de 5 octombrie. Fără îndoială că un pas semnificativ, de neimaginat acum câțiva ani, a fost făcut în direcția extinderii Uniunii Europene. Și mai ales în ceea ce privește cele trei țări ex-sovietice.

Aceste acțiuni ale Uniunii Europene arată clar că procesul extinderii nu mai poate fi oprit și nici plasat într-un orizont de timp nedefinit. Până în 2030 vom avea cu siguranță între membrii familiei europene Ucraina, Republica Moldova și cinci republici ale Balcanilor Occidentali – Albania, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Mace­donia de Nord și Serbia. Până la acea dată, și Kosovo va avea o perspectivă mai clară asupra viitorului său european. Am rezerve numai în ceea ce privește Georgia, o țară prea mică și prea departe de Uniunea Europeană, mult prea aproape de Rusia.

Un alt semnal care mi se pare important, întrucât înlătură anumite obstacole, a fost dat în raportul franco-german pe tema extinderii și reformei Uniunii Europene – „Navigare în mare agitată: Reforma și extinderea UE în secolul XXI”, care se va afla informal în atenția șefilor de stat și de guvern europeni la mijlocul lui decembrie, și se referă la generalizarea principiului cipriot, anume „Aderarea unei țări în litigiu teritorial cu o țară exterioară UE va trebui să prevadă o clauză stipulând că zona disputată nu va putea adera la Uniune”. Altfel spus, Ucraina va putea adera fără teritoriile ocupate de Federația Rusă, iar Republica Moldova fără Transnistria. Oricât de dureros ar părea, acest principiu prezintă avantajul eliminării șantajului unor entități nerecunoscute sau exterioare, inversând presiunea. Ne putem astfel imagina cum se vor raporta cetățenii din Transnistria față de o Republică Moldova mai prosperă, ai cărei cetățeni vor putea călători și munci liber pe piața Uniunii Europene, o Republică Moldova care își va schimba în bine infrastructurile, fațadele blocurilor moștenite din perioada sovietică. Se va goli și mai mult din punct de vedere demografic, rămânând un teritoriu locuit numai de conducerea separatistă și familiile aferente, clienții acesteia, pensionarii Federației Ruse și rămășitele celei de-a 14-a armate sovietice.

Odată integrate, Ucraina și Republica Moldova vor găsi o cu totul altă Uniune Europeană

Integrarea în Uniunea Europeană a unor state aflate în zone de interes geopolitic pentru Occident este o decizie eminamente politică. Cazul Greciei este eclatant. Deși prin raportul pe care se pregătea să îl înainteze, vicepreședintele de atunci al Comisiei Europene, Francois-Xavier Ortoli, dădea un aviz negativ cu privire la deschiderea negocierilor de aderare cu Grecia, intervenția președintelui Valery Giscard d’Esteing – „Domnule, Socrate nu poate juca în liga a doua” – a schimbat radical situația. Grecia devenea în 1981 al zecelea membru al comunității. În cazul de față, contextul geopolitic a influențat decizia cu privire la aderare, trecerea la un proces accelerat, în condițiile în care Uniunea Europeană nu se grăbea deloc cu extinderea. Bosniei-Herțegovina i s-a acordat statutul de candidată după șase ani de examinare a dosarului, abia în decembrie 2022. Dar și Albania a primit târziu acest statut, în 2009, Macedonia de Nord în 2004, Muntenegru în 2008, Serbia în 2009, iar Turcia, deși „beneficiază” de acest statut din 1999, iar din octombrie 2005 s-au deschis chiar negocieri de aderare, acestea s-au pierdut pe drum. Acum, odată cu criza din Ucraina, avem un context care favorizează extinderea. Dar a extinde nu înseamnă și a aprofunda, iar în raportul franco-german amintit ceva mai devreme se afirmă clar că Uniunea Europeană va arăta diferit, statele care au decizia sau, mai bine spus, au capacitatea de a o influența, îndeosebi Franța și Germania, nefiind dispuse să accepte noi membri dotați cu drept de veto care să îngreuneze și mai mult procesul de luare a deciziilor. Pentru grupul de state care au aderat în anii 2005, 2007 și 2013, se deschide o nouă etapă a integrării care nu va mai trece prin modificarea tratatelor, ci prin capacitatea acestora de a fi parte a transformărilor industriale majore.

În concluzie, integrarea europeană este importantă, întrucât aceasta va fi sinonimă cu prezența în spațiul de securitate occidentală, cu alte cuvinte, Ucraina și Republica Moldova vor avea o situație geopolitică clarificată, ieșind din zona tampon, de dispută dintre Occident și Rusia, dar calitatea integrării va depinde de capacitatea acestora de a fi parte a alianțelor industriale și de infrastructuri – singurele în măsură să le scoată din situația de periferie.

Spațiul ex-sovietic, Balcanii Occidentali – abordări diferite.

Statele candidate au situații diferite. Ucraina se află într-un război distrugător, iar la acest moment nu cunoaștem unde se va afla frontiera de facto ruso-ucraineană. Situația Republicii Moldova, deși mai simplă având în vedere dimensiunile acesteia, provocările reconstrucției din Ucraina, lipsa vecinătății directe cu Federația Rusă, depinde și de deznodământul războiului de la Est. Cât despre Balcanii Occidentali, în pofida dificultăților pe dosarul Kosovo și a relațiilor problematice dintre comunitățile din Bosnia, traseul european nu ar trebui să aibă necunoscute, având în vedere și faptul că aceste state constituie practic o enclavă în interiorul Uniunii Europene. Aceste geografii diferite vor determina parcursuri europene nu tocmai paralele și, de asemenea, vor influența și integrarea europeană din punct de vedere calitativ. //

Ucraina a creat „o puternică dinamică pentru reforme”.
Moldova a făcut „progrese importante”

„În privința Ucrainei, decizia de a acorda statutul de candidat UE a creat o puternică dinamică pentru reforme, în pofida războiului în curs, cu sprijin puternic din partea poporului ucrainean. Guvernul și Parlamentul ucrainean au demonstrat hotărârea în a face progrese substanțiale în îndeplinirea celor șapte pași din Avizul Comisiei Europene privind cererea de aderare a Ucrainei la UE. Ucraina a stabilit un sistem transparent de preselecție pentru judecătorii Curții Constituționale și a reformat organele de guvernare judiciară. Ea și-a dezvoltat în continuare rezultatele în urma investigațiilor și condamnărilor de corupție la nivel înalt și și-a consolidat cadrul instituțional. Ucraina a făcut pași pozitivi într-un efort mai larg și sistemic de a combate influența oligarhilor. De asemenea, țara și-a demonstrat capacitatea de a face progrese în alinierea la acquis-ul UE, chiar și în timp de război.

Moldova a făcut progrese importante în îndeplinirea celor nouă pași prevăzuți în Avizul Comisiei privind cererea de aderare a Republicii Moldova la UE. A lansat o reformă cuprinzătoare a justiției, în urma recomandărilor Comisiei de la Veneția, inclusiv prin evaluarea judecătorilor și procurorilor cu poziții înalte în sistem. Țara și-a reformat organele anticorupție și a crescut numărul de investigații și condamnări în cazuri de corupție. Moldova a adoptat un plan de acțiune de deoligarhizare, pe care îl implementează conform unor termene stabilite. Noua legislație pentru instituirea unui mecanism de confiscare ajută la combaterea crimei organizate. Țara a adoptat o strategie de administrație publică și urmează reforma la toate nivelurile. De asemenea, se ocupă de reformarea managementului finanțelor publice și a adoptat o legislație pentru reformarea achizițiilor publice. Moldova a sporit participarea societății civile la procesul de luare a deciziilor și a consolidat protecția drepturilor omului”

 (Comunicatul Direcției Generale pentru Vecinătate și Negocieri de Aderare, Comisia Europeană)