ANUL XXII (1136) (13 - 19 decembrie 2011)

Legea asistenţei sociale este unul dintre cele mai discutate şi mai disputate acte normative ale Legislativului care şi-a început mandatul în anul 2008.

Votarea în parlament a proiectului Legii asistenţei sociale e o ocazie de a distinge între politici sociale sustenabile şi populism. Proasta administrare în multe ţări europene a trimis statul asistenţial în colaps, trăgând în jos economia.

La 87 de ani şi peste 110 de traduceri publicate - o întreagă bibliotecă anglo-americană modernă! - doamna Antoaneta Ralian e o „decană“ de vârstă şi de prestigiu a breslei sale.

Recent, pe celălalt mal al Atlanticului, a fost publicată o biografie mult aşteptată. Este vorba de povestea vieţii unuia dintre cei mai importanţi gânditori ai Războiului Rece, George Kennan.

Acum câţiva ani, un tânăr (şi de altfel remarcabil) artist m-a rugat să-l prezint lui Ion Grigorescu, „înainte să fie prea târziu“, mi-a spus el, referindu-se la starea de sănătate aparent proastă a celui pe care îl socotea, de la distanţă, un maestru. Siderat, i-am răspuns că-l ştiu pe Ion Grigorescu de foarte mult timp, iar el mereu a fost aşa. Nu era „pe ducă“, cum se temea tânărul discipol. Era chiar mai în putere ca altădată. Lucrul acesta se vedea de-atunci şi se vede chiar mai bine acum, când Ion Grigorescu, la fel de retras, precar, umil şi emaciat, se impune tot mai mult drept figură centrală a scenei artistice locale.

Ducem o acută lipsă de gesturi tandre prin care cei care deţin marea putere în cultura românească decid să găsească, să încurajeze şi să promoveze tineri.

Odată înlăturată epiderma discursului partinic, realitatea comunistă îşi expune natura ei proteică.

Suntem la a treia Zi Naţională, de la ultimul război mondial încoace. Fiecare a avut semnificaţii legate de evenimente majore din istoria României.

Dincolo de frământările presei, care trece printr-o dificilă perioadă de pierderi şi regrupări, există şi momente de glorie, când jurnaliştii recuperează încrederea în misiunea lor.

Va fi capabilă Europa să formuleze o reformă de adâncime, se va lăsa ea pradă vechilor demoni sau va deveni un tărâm decadent despre a cărui mărire vor mai şti în viitor doar câţiva istorici?

E clar că disciplina fiscală se va instala cu nuiaua pe masă, de acum înainte.

De cum gestionează liderii europeni propria criză depinde al doilea mandat al lui Obama.

Eşecul sau succesul planurilor de salvare a zonei euro este cel care va decide dacă, prin acest veto dramatic, Londra a refuzat o croazieră pe Titanic, preferând siguranţa discutabilă a unui aisberg în derivă.

Eşecul euro ar atrage, foarte probabil, după el şi eşecul Uniunii Europene ca proiect politic. Iar dispariţia Uniunii poate lăsa loc la orice.

Pentru România şi interesul ei public major, acordul interguvernamental decis la summit-ul de la Bruxelles este mană cerească. Pentru clasa politică este coşmarul cel negru, care îi ridică părul măciucă.

Există câţiva comici ai scheciurilor TV care îl imită atât de bine în gestică şi în frazarea limbii de lemn, încât, atunci când îl vezi în realitate, zici că el, Ion Iliescu, e cel care îi imită pe comicii micului ecran şi că, în fapt, acest Ion Iliescu

Cu un strop de nelinişte, anticipez o Europă strict continentală.