ANUL XXIII (1142) (31 ianuarie - 06 februarie 2012)

Asemenea lui Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu este marcat de stigmatul pe care i l-a aplicat critica interbelică: imaginea „scriitorului de succes“ este una care explică...

Volumul semnat de Mirel Bănică reuneşte texte şi studii publicate pe parcursul mai multor ani în revista 22, Dilema, Dilema Veche şi Tabor.

Joi, 19 ianuarie, la Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureşti a avut loc loc un colocviu de evocare a vieţii, operei şi personalităţii intelectualului Leon Volovici.

Sistemul american de alegeri preliminare pentru desemnarea candidatului la preşedinţie implică o campanie istovitoare în faţa publicului şi sub luminile reflectoarelor...

G.B. Shaw este reprezentantul tipic al călătorului ideologic care pleacă chiar din ţara sa natală convins de superioritatea regimului stalinist, odată ajuns în URSS căutând doar confirmări ale adevărurilor dinainte ştiute.

În lumea academică, balanţa pare să încline din ce în ce mai mult în favoarea unui regim al accesului deschis pentru producţiile intelectuale.

Asemenea bătăilor insesizabile ale aripilor de fluture care se transformă în tsunami, acţiunile unor oameni mărunţi dezlănţuie adevărate cutremure (geo)politice.

Retragerea trupelor americane din Irak, completată la 18 decembrie 2011, reprezintă nu numai sfârşitul aparent al unui război declanşat acum 8 ani şi jumătate de „coaliţia“ condusă de SUA, dar şi o concluzie dezolantă a unui conflict armat soldat cu peste 130.000 de victime, două milioane de refugiaţi, resentimente antiamericane persistente şi consecinţe defavorabile de lungă durată.

În ciuda iernii năprasnice, clubul european începe o săptămână febrilă. Nu nevoia de dialog îi aşază pe liderii europeni la masa tratativelor, ci drama grecească şi pericolul contaminării care ar putea pune la podea imediat Portugalia şi apoi întreg grupul PIIGS.

Zarurile n-au fost încă aruncate pentru adoptarea finală a Acordului Comercial de Combatere a Contrafacerii, pe scurt ACTA, un document care va fi supus votului în plenul Parlamentului European abia în vară, dar aprobat deja de 22 dintre cele 27 de guverne ale ţărilor membre UE.

Înhăţate şi supte până la ultimul oscior de orice urmă de independenţă, protestele din Piaţa Universităţii au devenit platoul de filmare al Antenei 3.

În timpul în care a fost ignorată cu desăvârşire (fără audienţă, fără finanţare şi doar o mică parte cu sedii primite direct de la RAAPPS), societatea civilă s-a ramificat (bloguri, proiecte temporare, instituţii informale, activisme pe Facebook, francize globale)

Manifestaţiile de protest din Piaţa Universităţii au servit până la urmă - cu toate disfuncţiile şi disipările revendicării - drept revelator sau declanşator, după caz, al unor atitudini şi discursuri venite din ambele direcţii ale scenei politice.

În toiul dansurilor prenupţiale încinse de la stânga la dreapta de politicieni în jurul fragedei, dar ţâfnoasei societăţi civile, aflăm că pe sub poalele ei vaporoase s-au pripăşit de-a valma şi cizme cazone, şi nădragi cu vipuşti, şi uniforme revoluţionare de profesie, lăsate de buget fără sponsorizare. Cizmele, nădragii şi uniformele ţipă în piaţa publică din toţi bojocii sub bagheta col. (r) Mircea Dogaru: „noi suntem societatea civilă organizată. De noi trebuie să asculte“.