Să ne opunem Kremlinului. Apărarea democrației împotriva dușmanilor săi*

Sub conducerea președintelui Vladimir Putin, Kremlinul a declanșat un asalt multidimensional (deopotrivă militar, politic, economic și informațional) asupra fundamentelor democrației occidentale din întreaga lume. În cazuri extreme, precum Georgia și Ucraina, Rusia a invadat țări vecine pentru a bloca integrarea lor în Vest, dar și pentru a transmite guvernelor din regiune că reformele democratice vor avea consecințe teribile. În același timp însă, Rusia a încercat să slăbească și să submineze democrațiile occidentale din interior prin transformarea informației, a spațiului cibernetic, a energiei și a corupției în arme.

Atacul este motivat de dorința Kremlinului de a-și proteja bunăstarea și puterea. Regimul care s-a ridicat din cenușa colapsului sovietic a reușit să centralizeze o autoritate imensă în mâinile unei cabale restrânse de foști oficiali ai serviciilor de informații și oligarhi. Ei par puternici din exterior, dar puterea lor rămâne fragilă în interior - o realitate pe care Putin și cei din vârful regimului o înțeleg mai bine decât oricine altcineva. Fără cămașa de forță pusă societății civile, popularitatea regimului ar putea colapsa într-o furtună de huiduieli. Regimul proiectează o aură de invincibilitate care ascunde rădăcinile superficiale ale sprijinului său public, în special în rândul populației tinere, urbane și educate.

Pentru a-și proteja sistemul cleptocratic, Kremlinul a decis să-și poarte bătăliile dincolo de granițele Rusiei, atacând ceea ce percepe ca fiind o amenințare existențială: democrația occidentală. Prin atacarea Occidentului, Kremlinul deturnează atenția internă de la corupție și stagnarea economică, mobilizează pasiunile naționaliste pentru a înăbuși orice disidență, forțând democrațiile occidentale să se preocupe de propriile clivaje interne.

Subminarea soft

Kremlinul s-a bazat pe instrumente subtile pentru a submina democrațiile occidentale. Serviciile de informații ale Moscovei sunt în general prudente atunci când operează pe teritoriul NATO, preferând operațiunile de dezinformare și atacurile cibernetice. În timp ce sovieticii încercau ocazional să planteze știri false în media occidentale, astăzi Kremlinul subcontractează sarcina unor entități proxy, care răspândesc un tip de dezinformare personalizată folosind conturi false prin intermediul rețelelor social media. Mesaje diferite pot fi adaptate în funcție de profilul demografic specific, în acord cu obiectivele Kremlinului, care variază de la descurajarea participării la vot la creșterea participării la mitingurile candidaților preferați ai Rusiei. În timpul campaniilor prezidențiale din Statele Unite și din Franța, serviciile de informații din Rusia au cultivat intermediari on-line pentru a sparge e-mail-uri private și pentru a distribui informația furată unor organizații precum WikiLeaks, care, la rândul său, le-a difuzat pe scară largă. Deși experții occidentali în domeniul securității cibernetice și agențiile de informații au identificat serviciile militare ruse ca principalul vinovat în cele două atacuri, operațiunea de dezinformare pătrunsese adânc în media mainstream.

Rusia a adoptat măsuri similare pentru a influența referendumurile din Olanda (privind integrarea Ucrainei în Europa), Italia (privind reforma sistemului de guvernare) și Spania (secesiunea Cataloniei). Sprijinul Rusiei pentru AfD, un partid de extremă dreaptă, a avut ca scop creșterea numărului de voturi în alegerile parlamentare din toamna trecută prin amplificarea mesajelor sale pe rețelele social media. Un efort similar s-a desfășurat pentru a susține partidul naționalist Liga Nordului, precum și mișcarea populistă Cinci Stele în alegerile parlamentare din Italia.

Pe lângă folosirea energiei în scopuri coercitive împotriva vecinilor săi, Kremlinul este un adept al utilizării contractelor energetice pentru a atrage influența liderilor politici și a oamenilor de afaceri europeni. Efectele acestor operațiuni de influență se regăsesc în relațiile personale pe care Putin le-a dezvoltat cu o serie de actuali și foști oficiali europeni, multe fiind intermediate de consilieri politici occidentali care au legături cu sectorul energetic rusesc.

Arma corupției

În capitalismul de cumetrie din Rusia, succesul și supraviețuirea în afaceri depind de protecția unor patroni puternici, care pot să ofere securitate unui om de afaceri sau unei companii în fața concurenței și a fiscului. Autoritățile de la Kremlin și oficialii serviciilor de informații ruse se află în vârful acestei piramide, primind mită și plăți în schimbul protecției. Dar statul însuși beneficiază din acest aranjament, care conferă Kremlinului o influență enormă asupra rușilor bogați care fac afaceri în Occident și asupra companiilor occidentale care fac afaceri în Rusia. Moscova îi poate constrânge să contribuie la finanțarea subminării proceselor politice din alte părți – finanțând o organizație anti-NATO în Suedia sau instituind grupări antifracking în Bulgaria și România pentru a lupta împotriva tendințelor care ar putea amenința supremația Rusiei pe piața gazelor din Europa de Est.

Corupția e o armă atât de eficientă tocmai pentru că este foarte greu să o expui sau să demonstrezi că scopul ei este politic. Conjunctural, însă, apar cazuri care ilustrează modul în care Rusia instrumentalizează corupția pentru a-și atinge obiectivele politice. Marine Le Pen a obținut un împrumut de milioane de dolari pentru campania sa de la o bancă rusească apropiată Kremlinului, în timp ce pleda pentru ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei.

Spălarea banilor este un alt mijloc prin care Kremlinul încearcă să infecteze democrațiile occidentale cu virusul corupției. Instituțiile financiare occidentale spală cantități imense de bani rusești iliciți. În ianuarie 2017, autoritățile de reglementare bancară din statul New York au demonstrat cum Deutsche Bank a ajutat clienți ruși să albească 10 miliarde de dolari; banca a primit o amendă de 425 milioane de dolari. Două luni mai târziu, o rețea de jurnaliști de investigație a dezvăluit o schemă complexă prin care mai mult de 20 de miliarde de dolari din bani rusești iliciți erau trecuți prin numeroase instituții financiare occidentale. După albire, o parte din bani erau alocați grupurilor care militau pentru relații mai strânse între țările UE și Rusia.

O categorie specială o reprezintă oligarhii ruși care și-au adăpostit averile în Occident, inclusiv pe piețele imobiliare de lux din Londra și New York. Investițiile de miliarde de dolari au fost folosite în multe cazuri pentru a asigura accesul la elitele politice și de afaceri occidentale și sunt o sursă de finanțare a operațiunilor de influență ale Kremlinului în străinătate. O mare parte din acești bani au mers către susținerea candidaților și a mișcărilor anti-establishment din Europa care vor legături mai strânse cu Rusia sau care chestionează public adeziunea la NATO sau la UE. Nu contează ideologia candidaților sau a mișcărilor. Important este să slăbească și să fragmenteze din interior democrațiile occidentale.

Ce-i de făcut?

Asaltul Rusiei asupra sistemelor politice democratice impune un răspuns puternic. SUA și aliații lor trebuie să-și consolideze capacitatea de a descuraja agresiunea militară a Rusiei și să-și întărească securitatea energetică. Mai mult de un deceniu a trecut de când Estonia a devenit prima țară NATO ale cărei instituții guvernamentale și organizații media au fost atacate de hackerii din Rusia. De atunci, riscul unui atac paralizant a crescut. NATO ar putea cere extinderea responsabilității pentru planificarea apărării dincolo de armatele statelor membre și de ministerele apărării. UE și sectorul privat trebuie să fie parte din astfel de eforturi, astfel încât loviturile rusești asupra infrastructurii să poată fi izolate și sisteme de back-up create. Deși o mare parte a responsabilității pentru cyberdefense este în prezent individuală/națională, interconectarea infrastructurilor aliate devine imperativă.

Democrațiile occidentale trebuie să-și repare breșele din sistemele electorale, sectoarele financiare, infrastructura cibernetică și ecosistemele mediatice. Sistemul de finanțare a campaniilor electorale din SUA, de exemplu, trebuie reformat, pentru a neutraliza capacitatea actorilor străini de a interveni în alegerile americane.  Totodată, devine imperativă transparentizarea piețelor financiare și imobiliare care au devenit paradisuri pentru capitalul străin corupt, iar o parte ajunge în politică. Congresul are nevoie de o nouă legislație care să forțeze transparentizarea investițiilor imobiliare și să neutralizeze lacunele care permit spălarea banilor prin conturi bancare opace sau firme paravan.

Autoritățile din Washington și din alte capitale occidentale trebuie să-și coordoneze instrumentele de aplicare a legii și cele de intelligence pentru a neutraliza rețelele corupte apropiate Moscovei. Kremlinul a combinat cu succes grupări criminale, servicii de informații și oameni de afaceri corupți, după cum a revelat în detaliu o anchetă recentă efectuată de autoritățile spaniole. Nimic nu ilustrează mai clar legătura dintre crima organizată, oficiali ruși și operațiunile de influență străină ale Kremlinului decât eforturile de lobby desfășurate în prezent în Statele Unite, în numele grupării criminale responsabile de moartea lui Serghei Magnițki (avocatul rus care a fost ucis într-o închisoare din Moscova, după ce a dezvăluit o schemă coruptă pentru a fura 230 de milioane dolari din Trezoreria Rusă). În Statele Unite, ar trebui creat un organism interdepartamental special care să coordoneze eforturile de neutralizare a unor astfel de rețele maligne.

Traducere de OCTAVIAN MANEA

* Extrase din articolul How to stand up to the Kremlin. Defending democracy against its enemies, publicat în numărul din ianuarie/februarie al revistei Foreign Affairs.