Pe aceeași temă
Curtea Constituţională a admis miercuri, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români” cuprinsă în art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României este neconstituțională.
Dispozitiile art.3 lit.f) Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României au următorul cuprins: „Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: f)subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale.”
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reţinut următoarele:
Pornind de la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice ingerință în drepturile și libertățile persoanei trebuie să fie „prevăzută de lege”, cerință care nu se limitează doar la stabilirea unui anumit temei legal în dreptul intern, ci vizează calitatea legii, care trebuie să fie accesibilă, clară și previzibilă, Curtea a analizat în ce măsură sintagma „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetățenilor români” din cuprinsul art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 întrunește condițiile de claritate și previzibilitate.
Curtea a constatat că legiuitorul trebuie să realizeze o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, cu consecința incidenței mijloacelor de drept penal și procesual penal, pe de o parte, și acele fapte care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități/comunități (de rasă, origine etnică, religie, etc), care, prin numărul de indivizi care îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte.
Or, Curtea a observat că sintagma criticată nu realizează această distincție, ci se referă, în general, la atingeri grave aduse drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetățenilor români, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora. Astfel, din modul de redactare a sintagmei criticate, rezultă că se poate circumscrie unei amenințări la adresa securității naționale orice faptă/acțiune, cu sau fără conotație penală, care afectează un drept sau o libertate fundamentală. Consecința unei atare constatări este folosirea, în toate aceste cazuri, a mijloacelor intruzive circumstanțiate activității specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei, reglementate de Legea nr.51/1991 (de exemplu: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, efectuate sub orice formă; localizarea, urmărirea şi obţinerea de informaţii prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere; interceptarea trimiterilor poştale, ridicarea şi repunerea la loc a acestora, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin, precum şi înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee, etc).
Pentru aceste motive, Curtea a constatat că reglementarea criticată contravine prevederilor constituționale ale art.1 alin.(5) referitoare la principiul legalității, în componenta referitoare la claritatea și previzibilitatea normei, art.26 referitor la viața intimă, familială și privată și art.53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, se spune într-un comunicat remis presei miercuri de CCR.
In acest moment, interceptarile si filajele facute de SRI pe mandat de siguranta nationala (MSN) sunt folosite ca probe in dosarele penale care vizeaza infractiuni ce tin de siguranta nationala, dar si in cele de drept comun, arata un material realizat de Romania Curata. Tradus in cuvinte simple, aceasta inseamna ca:
- in prima varianta, SRI face interceptari si filaje pe MSN pentru infractiunea de terorism, de exemplu, si trimite probele la DIICOT pentru a instrumenta un dosar de terorism, infractiune care tine de siguranta nationala.
- SRI face interceptari pe MSN pentru infractiunea de terorism, dar afla si obtine probe totodata ca persoanele monitorizate au comis o crima (care nu are legatura cu terorismul) sau au facut evaziune fiscala ori au savarsit infractiuni de coruptie. In aceasta a doua varianta, SRI este obligat de lege sa trimita probele astfel obtinute la parchete sau DNA pentru a fi folosite in dosarele penale obisnuite, de drept comun, sa le spunem, care vizeaza infractiuni ce nu tin de siguranta nationala.
Aceasta a doua varianta a fost contestata la CCR ca fiind neconstitutionala de un grup de inculpati din Bihor in dosarul nr.1672D/2016 aflat pe rolul Curtii. E vorba de Beneamin Rus, Alexandru Kiss si altii.
Ce dosare ar fi afectate dacă probele obţinute de SRI pe MSN ar fi scoase din dosarele penale, altele decât cele care vizează infracţiuni ce ţin de siguranţa statului
Un exemplu îl reprezintă dosarele Tel Drum. Unul dintre aceste dosare îl vizează chiar pe liderul PSD, Liviu Dragnea. Potrivit unor surse din rândul avocaţilor, citate de România Curată, dosarele conţin şi interceptări făcute de SRI pe mandat de siguranţă naţională, pe securitate economică, însă probele sunt folosite de DNA în dosare obişnuite de corupţie. Sursa citată exemplifică cu o interceptare făcută de SRI pe MSN la data de 15 martie 2017, aflată în primul dosar Tel Drum, trimis deja la instanţă.
