Pe aceeași temă
Cristi are 20 de ani. De un an este dependent de droguri. In ultimul timp a devenit aproape invizibil pentru cunoscuti, pentru ca familia incearca sa-l tina inchis in casa si, de rusine si teama, se gandeste chiar sa-l trimita sa locuiasca in alta localitate. Povestea lui Cristi nu difera prea mult de cea a multor altor toxicomani. Cand prietena lui, la care tinea foarte mult, i-a oferit cocaina, nu a putut rezista tentatiei. Apoi, cand iubita l-a parasit, a cazut in depresie. Amarul si l-a inecat in droguri. De atunci, viata lui s-a schimbat total. Pentru a face rost de bani de droguri a inceput sa fure din casa, de la rude si de la prieteni. Si-a pierdut locul de munca, dupa ce a fost dat afara de la restaurantul unde lucra, pentru ca a furat. A intrat chiar in conflict cu o familie de camatari, carora le datora bani. Parintii lui au incercat sa-l interneze, insa de fiecare data Cristi se intorcea acasa. Nimeni nu-l mai recunoaste, nici chiar propria familie. Mai mult, a fost aproape sa-si loveasca mama si bunica bolnava.
Pentru cei mai multi dintre noi, drogurile inseamna copii de bani gata, violenta si fite. Putini stiu insa prin ce trebuie sa treaca un dependent de droguri. Daca, privita din afara, existenta unui dependent de droguri se imparte intre viciu si manifestari agresive, pentru cei care trebuie sa treaca prin asta poate fi o lupta lunga si grea. Toxicomanii au devenit o realitate de care cu totii speram sa nu ne ciocnim si pe care o privim cu un amestec de teama si prejudecati. Ce inseamna sa fii cu adevarat consumator de droguri in Romania?
Consumul de droguri in Romania
Înainte de 1989, romparkinul asociat cu alcool, diazepamul, solventii organici (aurolac) sau codeina erau singurele substante cu efect psihoactiv la care apelau romanii doritori de senzati tari. Drogurile "hard", precum heroina sau cocaina, lipseau cu desavarsire. Pe parcursul anilor ’90, Romania s-a transformat rapid dintr-o tara de tranzit a drogurilor ilicite catre Europa Occidentala într-o tara care are propriii consumatori.
Toxicoman, drogat, heroina, marijuana si hasis, ecstasy, amfetamine, cocaina sunt cuvintele care au devenit cunoscute pentru a-i desemna fie pe cei care consuma stupefiante, fie substantele care îi duc în "al noualea cer" sau în iadul "mortii albe". Consumatorii sunt de obicei absolventi de gimnaziu, elevi de liceu sau studenti.
Drogul este cumparat de la executantii retelelor de trafic, care sunt cel mai usor de capturat de politie. Capii retelelor conduc adevarate "masinarii" de îmbogatire, sunt greu de prins de autoritati si nu se lasa usor intimidati de pedepsele aspre prevazute de lege. Castigurile uriase care se obtin din cultivarea, producerea sau comercializarea drogurilor sunt un impuls puternic pentru mafia drogurilor.
De la extaz la agonie
Pentru toti consumatorii, drogul, indiferent de numele care îi este atribuit, este asociat, initial, unei stari de euforie în care toate problemele avute înainte de consumarea substantei dispar. Marijuana, hasisul sau ecstasy nu dau dependenta, organismul ajunge usor la toleranta fata de acestea. Trecerea la heroina sau cocaina reda efectul "fericirii", furat prin toleranta corpului uman fata de drogurile usoare, aducand si dependenta.
Medicii spun ca, in primul rand, calvarul consumatorului începe în momentul în care nu mai poate controla nevoia corpului de substanta, una dintre cele doua forme de dependenta. Cealalta este cea psihica. Durerile musculare, starea de anxietate, tremuraturile, golul din stomac, frica sunt simptomele pe care le acuza cei dependenti, iar nevoia de drog nu mai este resimtita pentru a reda starea euforica, ci pentru a calma durerile fizice. Dupa instalarea dependentei, viata consumatorului devine o cursa contra cronometru care nu este castigata decat daca a reusit sa-si injecteze sau sa inhaleze drogul înainte de a intra în sevraj.
Dupa ce ajung la sectiile de dezintoxicare ca urmare a primei supradoze, majoritatea toxicomanilor încearca sa parcurga drumul invers al istoriei de dependent si sa revina la viata anterioara. Perioada de recuperare, în care "caderile" sunt foarte frecvente, poate dura chiar ani. La sfarsitul recuperarii, fostul toxicoman ramane un individ cu o educatie limitata, în general, la primii opt ani de scoala, pentru ca efectele substantelor psihoactive asupra creierului nu mai permit efortul de concentrare. Infectarea cu HIV/SIDA, hepatita de tip B sau C, tuberculoza sunt alte pericole asociate consumului de droguri. Cei care reusesc sa scape de dependenta, chiar daca raman cu sechele pe viata, se pot considera norocosi pentru ca exista numeroase exemple ale celor decedati ca urmare a unei supradoze.
Modelul schimbarii comportamentale propus de James Prochaska si Carlo Diclemente, in 1982, ne poate ajuta sa intelegem structura ciclica a vietii unui toxicoman.
Astfel, precontemplarea este prima etapa a dependentei, numita si perioada paradisiaca, in care toxicomanul traieste o stare perpetua de fericire, fara sa realizeze potentialul profund daunatoar al drogurilor. Dupa cum marturisea unul dintre membrii unui forum (www.dependenta.ro) dedicat sprijinirii dependentilor de droguri, "traiam intr-o visare totala, eram doar eu si EA, heroina, o combinatie fatala"... In aceasta perioada, consumatorii au tendinta de a se disocia de experientele tragice ale altor dependenti: "Eu am fost intotdeauna destul de informat cu privire la droguri si la riscurile lor. Am stiut care sunt de incercat si care nu... dar n-am stiut sau n-am vrut sa cred ca viata mea o va lua razna la un moment dat. Mi-a placut sa cred ca sunt echilibrat sau ca totul pentru mine se petrece altfel".
In a doua faza, a contemplarii, dependentul vede deja efectele negative ale drogurilor, insa cu toate acestea nu este convins sa se lase. "Pierdusem totul, de la familie, prieteni, persoana iubita pana la increderea in sine, nu mai aveam incredere in nimeni, nici macar in mine, cel mai bun prieten pentru mine era heroina, eram iubiti, amanti, amici, era totul pentru mine (…) Voiam si nu voiam sa scap, trairile erau diferite in functie de doza consumata", isi aminteste un tanar consumator de droguri.
Acesta este momentul in care poate fi luata o decizie. O etapa care poate fi cel mai bine rezumata printr-un mesaj postat de alt forumist consumator: "NU mai vreau… viata mea se innegreste din ce in ce mai puternic. Vreau sa ies. As fi dispus sa ma internez undeva o saptamana, as vrea sa incep niste sedinte de terapie cu un medic specialist. Distractiile mele intrec cu mult orice limita umana. Vreau echilibru. Incep sa cred ca sunt slab, ca nu pot, ca nu mai am nimic bun. Dezaprecierea pe care o simt duce spre depresii puternice si violente. Nu mai pot continua asa... ".
Un rol foarte important il are familia, fara sprijinul careia sansele de reusita sunt considerabil mai mici. Tinerii se feresc sa vorbeasca cu familia, sa le marturiseasca faptul ca se drogheaza si pentru asta le trebuie mult curaj, povesteste un tanar consumator: "Astfel, dupa o dependenta de 7 ani, mi-am luat inima in dinti si am vorbit cu mama, am vazut atunci ca ceva s-a rupt in sufletul ei, am vrut sa mor... chiar am incercat".
A treia faza, la fel de dificila, este etapa de mentinere: "A fost al naibii de greu, ce dureri, cat era ziua de lunga ma gandeam la injectii... dar asta e cel mai greu, sa scapi de gandurile astea... Am REUSIT... sunt doua luni de cand nu m-am mai atins de nimic", marturiseste un tanar pe Internet. Uneori tinerii nu reusesc. Apare recaderea si atunci trebuie luat totul de la capat.
Insa, dupa cum subliniaza psihologul Cristina Oprea de la Spitalul "Alexandru Obregia", "o recadere nu inseamna doar intoarcerea la droguri, inseamna o experienta acumulata. Pentru ca data viitoare, cand iar isi va dori sa devina abstinent, se poate folosi de aceasta experienta".
Drumul inapoi, primul obstacol: dependenta fizica
Prima etapa a tratamenului in cazul dependentelor este dezintoxicarea. "Faza in care se rezolva dependenta fizica, pentru ca, din punct de vedere biologic, organismul a ajuns sa fie adaptat cu drogul", explica psihologul Cristina Oprea.
Din cauza dependentei fizice, la incetarea administrarii drogului intervine sevrajul. Simbolic, acesta poate fi privit ca o separare a toxicomanului de o parte din sine insusi. Marturisirile consumatorilor de droguri sunt relevante. Individul impreuna cu drogul formeaza un cuplu: "marea mea dragoste era heroina, eram al ei, era a mea, doar pentru ea ma chinuiam mereu, avea in palma sufletul meu", scrie un fost toxicoman.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina, de exemplu, ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la grave tulburari ale circulatiei, dureri ale membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn si crize convulsive. Dependentii simt nevoia sa consume din ce in ce mai des, pentru a evita sevrajul. Specialistii sustin ca de aici provine puternicul potential criminogen al heroinei. Pretul este ridicat, iar nevoia este din ce mai mare, astfel incat dependentii ajung sa recurga la asa-numitele "infractiuni de procurare".
De multe ori in timpul sevrajului, familiile toxicomanilor nu-si dau seama de gravitatea situatiei, din cauza tendintei acestora de a exagera si teatraliza. Cristina Oprea spune ca "sevrajul este o multitudine de simptome, dar consumatorul de droguri devine extrem de expresiv cand si le arata. Adica el le arata cat casa, dar simptomele nu sunt mai mari decat o baie. Este demonstrativ si recurge chiar la acte extreme: se taie pe maini, isi stinge tigara pe maini". Parintii traiesc stari contradictorii. "Este, pe de o parte, o furie ca li se intampla asa ceva, toxicomanul rupe si usa din perete si se duce si o vinde, le este rusine fata de vecini, le e rusine la serviciu. Pe de alta parte, sunt speriati si deprimati de starea in care a ajuns copilul lor", completeaza Cristina Oprea.
Drumul inapoi, al doilea obstacol: dependenta psihica
Dezintoxicarea fizica este urmata de ameliorarea si tratarea dependentei psihice a consumatorului. Dependenta psihica devine mai vizibila in momentul in care pacientul a trecut prin dezintoxicare si se afla in etapa postcura.
Pentru specialisti, cazurile sunt clare: orice consumator ajunge sa-si formeze un stil de viata specific dependentei. Practic, dependenta devine o normalitate, o constanta in viata fiecarui consumator. Viata lor se reduce la activitatea de consum. Lumea toxicomanului se reduce la doua elemente profund relationate: el si drogul. Efectele sociale ale acestei dependente sunt dezastruoase: abandoneaza scoala, isi abandoneaza prietenii, serviciul, familia. Este o ruptura totala de toate acele structuri care il ancoreaza pe om in societate si ii confera un sens, o orientare. Astfel, obiectivul etapei postcura, etapa axata in principal pe tratarea dependentei psihice, este acela de a-l reda pe consumator societatii. Lucrul cel mai important ramane reconstructia motivatiilor sociale ale fostului consumator. In plan psihic, acest demers este aproape o misiune imposibila: "Imaginati-va ca ar trebui sa va treziti dimineata si ati fi exact opusul a ce sunteti acum... Este imposibil", spune psihologul Cristina Oprea. Rolul terapeutului in acest context este acela de a-l ajuta pe fostul consumator sa descopere si sa consolideze motivatiile de abstinenta. Totul depinde de cat de profunde si puternice sunt aceste motivatii, care trebuie sa vina din interior. Accentul sedintelor de terapie nu cade pe trecut, ci pe viitor si asta in conditiile in care fostilor consumatori le este foarte greu sa aiba o proiectie a viitorului.
Intr-o anumita masura, terapeutul isi propune sa construiasca o alternativa la prezent si mai ales la trecut. Este constructia unei vieti alternative, a unui proiect de viitor care valorizeaza motivatia pentru abstinenta. Dar cum devine aceasta "realitate alternativa" mai puternica decat dependenta? Cum reuseste aceasta "realitate alternativa" sa prinda radacini la nivelul psihicului fostului consumator si sa ii directioneze optiunile sociale? Cristina Oprea considera ca totul se articuleaza gradual, "pe masura ce se construieste motivatia pentru abstinenta si pe masura ce, incet, incet, individul respectiv vede mai multe avantaje in abstinenta decat in consum. Pentru ca despre asta este vorba... despre a evalua avantajele si dezavantajele atat ale consumului, cat si ale abstinentei".
Un alt aspect esential al acestei etape este incercarea de a deplasa, de a orienta dependenta spre alte obiecte. Cand legatura dintre consumator si drog este "scurtcircuitata", intervine depresia, resimtita ca o mare ruptura, ca un vid care trebuie imediat inlocuit cu altceva. Psihologul Cristina Oprea considera ca "nu poti sa iei ceva asa de mare fara sa pui ceva in loc. Exista comunitati terapeutice, de pilda, care pun in loc pe Dumnezeu. E ceva mai mare chiar, mai important si este mai mult decat atat. Este ceva din afara care-l poate ajuta. Ceva foarte mare, nemasurat, care-si poate intinde mana si ajuta".
Ultima provocare: revenirea in societate
In etapa postcura, pacientul poate ajunge sa constientizeze ca este un marginal al societatii, intotdeauna privit cu suspiciune. In acest moment este nevoie de asistenta sociala. De cele mai multe ori, un fost consumator trebuie sa revina la scoala, trebuie orientat spre o anumita profesie. Familia capata un rol esential, pentru ca poate sa ofere un suport emotional de neinlocuit. Cu familia trebuie sa se lucreze in permanenta pentru ca, in general, prima tendinta este aceea de a-l izola, de a-l ascunde pe bolnav. Specialistii afirma in consens ca, pana cand nu se va reusi inlaturarea acestui fenomen, in sensul stabilirii unor legaturi autentice intre pacient si familie, intre bolnav si societate, nu se poate spera intr-o recuperare eficienta a unui fost consumator. In acest context, proiectul Caselor protejate, initiativa a Spitalului "Domnita Balasa", isi propune sa-l ajute pe fostul consumator sa gaseasca o noua identitate sociala. Acest proiect presupune achizitionarea, pana in vara anului 2008, a patru astfel de case in imediata vecinatate a spitalului. In fiecare casa protejata vor fi plasati fosti consumatori, iar existenta lor va fi atent monitorizata de catre medici si psihologi. Casa protejata reprezinta ultima etapa pe care fostul pacient trebuie sa o parcurga inainte de revenirea la societate.
Medii sociale, slabiciuni si viitori dependenti
Mediul social din care provin consumatorii este divers, drogurile nefiind, asa cum s-ar putea crede în mod eronat, un "lux" care îi atrage pe copiii de conditie sociala buna. La sectiile de dezintoxicare ale spitalelor bucurestene pot fi întalniti deopotriva copiii vanzatoarelor, ai muncitorilor necalificati, ca si cei ai managerilor de succes. Lipsa de încredere în propria persoana, predispozitia la depresii, lipsa de siguranta, neputinta de a face fata frustrarilor sunt caracteristicile cele mai importante ale personalitatii celor care ajung dependenti. Lipsa de comunicare din familie, libertatea prea mare acordata copiilor sau, din contra, controlul prea strict pot reprezenta premisele consumului.
Nu trebuie neglijat anturajul, care, mai ales in perioada adolescentei, este extrem de important pentru ca, dupa cum explica Cristina Oprea, stabileste niste reguli a caror incalcare duce la excluderea din grup. Alternativa nu exista: fie te supui grupului si regulilor sale, fie pleci. De cele mai multe ori, personalitatile slabe si nepregatite sa refuze ceva in mod categoric vor ceda, in cele din urma, presiunilor anturajului. Pentru cei mai multi, o existenta in afara grupului de prieteni este imposibila si chiar de neimaginat. Grupul ramane extrem de vulnerabil efectului de contagiune: "este suficient ca unul din grup sa consume droguri, pentru ca, incet, incet, sa ii poata convinge pe toti", puncteaza Cristina Oprea.
Cercetarile psihologice din ultimii ani au aratat faptul ca anumite trasaturi de personalitate sunt predilect asociate consumului de droguri. O prima trasatura de personalitate care predispune la consumul de droguri este cautarea de senzatii. Cercetarile indica o asociere directa intre consumul de droguri si personalitatile predispuse unui comportament ce valorizeaza prioritar senzatiile si experientele limita, emotiile intense si care isi fundamenteaza intreaga existenta sociala pe dorinta si disponibilitatea de a-si asuma riscuri maxime. Daca un nivel ridicat de cautare de senzatii este considerat un indicator al debutului consumului la varste timpurii, impulsivitatea este o trasatura de personalitate care poate influenta continuarea consumului si chiar dezvoltarea unei dependente. Impulsivitatea descrie un comportament care opteaza pentru decizii grabite, pripite, care privesc prezentul si exclud viitorul, care valorizeaza clipa si respinge planificarea pe termen lung. Cercetarile arata ca persoanele cu antecedente in consumul de droguri prezinta o impulsivitate mai mare fata de persoanele care nu au un istoric in acest sens.
Mesaje antidrog
In 2002, in Romania a fost infiintata Agentia Nationala Antidrog (ANA), care, sub sloganul Uniti pentru viata, deruleaza campanii impotriva consumului de droguri. Nucleul actiunilor ANA este Strategia Nationala Antidrog, care coordoneaza intreaga activitate de combatere (reducerea ofertei) si prevenire (reducerea cererii). Strategia este pusa in practica de centrele de prevenire prin proiecte, programe, campanii. La un astfel de centru exista cinci specialisti care sa-i ajute pe cei care le solicita acest lucru: un doctor, un psiholog, un asistent social, un specialist in educatie/ invatamant si unul in prevenirea criminalitatii.
"Nu ma asteptam la atata bunavointa", spune Roxana, care a batut la usa unuia dintre centrele de prevenire ale ANA pentru a afla informatii care sa o ajute pe prietena ei, dependenta de droguri. Acest ajutor nu este usor, daca dependentul nu este hotarat sa renunte. De fapt, dupa cum spune Roxana despre prietena ei, "ea in principiu vrea, dar trebuie sa prindem o perioada in care sa fie «disponibila»", cu atat mai mult cu cat si partenerul ei se drogheaza. Pana atunci, Roxana e hotarata sa se implice in miscarea antidrog din tara noastra. Astfel, si-a convins o prietena sa devina impreuna voluntare ANA. Mai mult, ca studenta la UNATC, fata isi propune sa realizeze scurtmetraje prin care sa transmita mesaje impotriva consumului de droguri.
ANA deruleaza si o serie de programe de prevenire a consumului in scoli. Unul dintre proiectele lor cele mai importante este Mesajul meu antidrog, care provoaca elevii si studentii sa-si demonstreze creativitatea in diverse domenii. Reprezentantii ANA viziteaza scolile si, la orele de dirigentie, le vorbesc copiilor despre pericolul drogurilor. Profesorii, spun ei, sunt foarte cooperanti, insa nu recunosc niciodata ca in scoala lor ar exista cazuri de consum de droguri. Copiii sunt mult mai deschisi, mai ales cand profesorii nu sunt de fata, recunoscand chiar ca au consumat. Parintii nu se implica in asemenea activitati, de cele mai multe ori ei nepunandu-si intrebari despre relatia copiilor cu drogurile decat cand e deja prea tarziu.
Cheia succesului este comunicarea, sublinaza Sorin Ghinea, sef serviciu zonal ANA. "Noi nu intrebam «cu ce te pot ajuta?»", ceea ce, in opinia sa, l-ar face sa para superior, pentru ca toti suntem niste invatacei.
In cartierul Pantelimon, functioneaza din iunie 2007 un Centru de Asistenta Integrata a Adictiilor (CAIA), proiect pilot al ANA. Centrul este situat printre blocuri si functioneaza intr-un apartament la parter. Aici sunt tratate dependenta fizica si psihica ale aproximativ 100 de pacienti cu o medie de varsta de 25 de ani, care sunt deja consumatori de 6-7 ani.
Pe langa tratamentul cu metadona, toxicomanii sunt evaluati si fiecaruia i se construieste un plan de tratament, individualizat.
Tratamentul cu metadona, a carui durata poate varia intre 6 luni si 2 ani, este unul substitutiv. Este un produs legal, a carui administrare este supravegheata, astfel incat pacientul poate gandi cu mintea lui. In plus, faptul ca metadona nu se injecteaza evita complicatiile care se nasc in urma administrarii intravenoase, dupa cum ne explica unul dintre medicii centrului, Josephina Neagu Slobozeanu, care subliniaza insa ca tratamentul nu-i poate vindeca. "Ei singuri trebuie sa se vindece."
In tratamentul dependentei psihice, un rol foarte important il detine terapia de grup. Intalnirile sunt regulate, o data pe saptamana intr-o perioada de aproximativ 12 saptamani, iar componenta grupului este stabila. La fiecare sedinta, tinerii primesc teme pentru acasa, legate in principal de prevenirea recaderii. Desi la inceput se cearta intre ei, cu timpul membrii grupului ajung sa colaboreze si sa gaseasca impreuna solutii.
Pe langa dependenta fizica si psihica, dr. Slobozeanu vorbeste despre o dependenta comportamentala. Astfel, dependentii gasesc in drog un refugiu, nu stiu cum sa reactioneze altfel la bucurii sau necazuri.
Asemenea tuturor toxicomanilor, majoritatea celor tratati la CAIA Pantelimon continua sa recidiveze in consumul de droguri, desi cu o frecventa redusa. Multi dintre dependenti reusesc aici cea mai lunga pauza. Unii cedeaza o data la 10 zile, altii dupa o luna. Un singur pacient a reusit in cele patru luni de cand a fost infiintat centrul sa nu se mai drogheze.
Si in cazul celor tratati aici, sprijinul familiei este foarte important, dr. Slobozeanu accentuand faptul ca lupta de unul singur este mult mai dificila. Interesant este ca 60% dintre cei care primesc ajutor de la CAIA Pantelimon lucreaza, iar unul dintre motivele de mandrie ale personalului medical este faptul ca trei dintre "baietii" lor, dupa cum ii numesc ei pe pacienti, au reusit in aceasta toamna sa intre la facultate. "Nu trebuie tratati ca infractori", subliniaza dr. Slobozeanu. "Sunt oameni."
Statistici
Consumul este mai raspandit la persoanele de sex masculin. Statisticile Agentiei Nationale Antidrog (ANA) arata ca din 1.912 persoane admise la tratament la nivel national, in 2006, 74% erau barbati. Varsta tinerilor care devin dependenti, cel mai frecvent, de heroina este de 15-25 de ani. ANA a conturat un profil al consumatorului standard de heroina: absolvent de studii medii, fara ocupatie. 39% dintre cei admisi la tratament in 2006 au studii gimnaziale finalizate, 29% studii liceale si scoala postliceala, 7% au studii superioare incheiate.
Dictionar
Ecstasy este o substanta chimica, un drog sintetic cu puternic efect halucinogen. Afecteaza constiinta, sfera simturilor, modul de a percepe. Este creator de "realitati false, iluzorii", de sunete si imagini care nu au un fundament real. Consumatorul intra frecvent in stari de transa insotite de agitatie, confuzie, frisoane, euforie, depresie, pupile dilatate, puls si tensiune marite, precum si halucinatii. Toxicomanul poate ajunge sa-si
inchipuie ca este capabil sa zboare si sa sara pe fereastra.
Canabisul (marijuana si hasisul) este un drog natural ce inhiba centrii nervosi; afecteaza starea de spirit si poate cauza halucinatii; se manifesta prin performante mecanice reduse, scaderea imunitatii corporale.
Heroina este un narcotic, un stimulent ce inhiba centrii nervosi; da impresia unor senzatii de placere, putere si superioritate, urmate de letargie, ameteala, confuzie si scaderea ritmului inimii si a capacitatii respiratorii. Pe masura ce efectul dispare apar starile depresive. Un efect colateral este acela al starilor prelungite de insomnie care pot genera psihoze.
Cocaina este un drog excitant care stimuleaza sistemul nervos central, dand efectul unei stari generale de excitabilitate. Consumatorul devine alert, plin de energie, euforic. Se manifesta printr-o vorbire rapida si neclara, lipsa de aer, frisoane, transpiratie, puls si tensiune marite, insomnie. Alte efecte sunt halucinatiile, teama si paranoia.
Romania - tara de tranzit
Din datele furnizate de catre Inspectoratul General al Politiei Romane reiese ca in ultimele 10 luni a fost confiscata o cantitate de peste 1.500 de kilograme de droguri, dintre care 120 de kilograme de heroina, 46 de kilograme de cocaina si in jur de 21.000 de comprimate de ecstasy. Specialistii in combaterea traficului de droguri spun ca Romania nu este o piata de desfacere de sine statatoare pentru comertul international cu stupefiante. Calitatea drogurilor care raman in tara este alterata, de cele mai multe ori preferandu-se tot felul de combinatii care le afecteaza puritatea, lucru foarte periculos de altfel, ceea ce indica absenta capacitatilor si a infrastructurii de rafinare necesare pentru a sustine o piata interna a drogurilor in Romania. Tara noastra ramane o semnificativa ruta de tranzit ce conecteaza nordul Europei (in special Olanda) cu zona Balcanilor (extrem de permeabila traficului de droguri) si mai ales cu Afganistanul. La noi cel mai cautat drog este canabisul, pentru ca este ieftin si poate fi produs prin culturi spontane (1 gram de canabis costa in jur de 7 euro). Heroina se consuma aproape exclusiv in Bucuresti, probabil si din cauza pretului destul de ridicat, situat intre 80 si 100 de euro gramul. Un alt element ce particularizeaza Romania fata de alte state europene este predilectia consumatorilor pentru drogurile sintetice de tip ecstasy. Marile centre universitare - Bucuresti, Timisoara, Cluj, Iasi - sunt orasele in care exista cel mai mare numar de consumatori; exista cateva locuri asociate vietii universitare, precum discotecile, barurile, campusurile, in care fenomenul are amploare.
Postcura
Prima sectie de postcura din Romania a fost infiintata in 2001 la Spitalul "Domnita Balasa" (Balaceanca). Sectia, care poate gazdui pana la 37 de dependenti, le propune pacientilor activitati diverse, de la lectii de utilizare a calculatorului si cursuri de limbi straine la terapii religioase. Managerul spitalului, Aura Istrate, subliniaza rolul important pe care il are increderea pacientilor in terapeutii cu care intra in contact: "E foarte important sa ai cuvant, nu le place minciuna sau aroganta". Sectia de postcura de la "Domnita Balasa" a trecut prin transformari majore la inceputul acestui an. Supraaglomerarea din celelalte sectii contrasta cu ceea ce se intampla aici, unde doar cinci paturi erau ocupate, astfel
incat s-a hotarat ca la postcura sa fie adusi si pacienti dependenti de droguri de risc mic.
