Pe aceeași temă
Imunitatea parlamentară, acordată celui ce apără interesele şi drepturile alegătorilor lui, este un privilegiu ce ţine în primă instanţă de loialitatea şi integritatea purtătorului ei. Imunitatea eurodeputaţilor este reglementată prin Protocolul pentru drepturile şi libertăţile comunităţii europene. Un stat poate cere ridicarea imunităţii unui membru al Parlamentului numai printr-o instituţie reglementată, precum DNA din România, însă nu garantează validarea acestei cereri. Plenul Parlamentului European este cel care decide, în urma unei analize a acuzaţiilor, garantarea sau refuzul ridicării imunităţii parlamentare. În cazul unei anchete declanşate de către instituţiile europene avizate, precum OLAF, Parlamentul European se obligă, prin autosesizare sau printr-o cerere oficială, să suspende privilegiile acordate unui parlamentar, desfăşurarea cercetărilor penale fiind astfel uşurată.
Cazul Severin nu este singular, de-a lungul timpului Parlamentul European a fost confruntat cu multe solicitări de ridicare a imunităţii, majoritatea acestora fiind însă respinse. Excepţie au făcut cazurile de corupţie, instrumentate fie de organele judiciare din ţara de origine a membrului respectiv, fie anchetate intern de către OLAF. Cazul lui Adrian Severin urmează a fi soluţionat în luna mai, după o procedură destul de asemănătoare cu cea naţională. Rămas neafiliat după excluderea din grupul europenilor social-democraţi şi forţat să demisioneze din PSD, Severin depinde, într-o primă instanţă, de Comisia pentru Afaceri Juridice (JURI) din PE. JURI va numi un raportor pentru acest caz, care va fi discutat „cu uşile închise“. Adrian Severin va avea ocazia să ofere explicaţii, iar comisia va putea să ceară informaţii suplimentare şi autorităţilor române, care îl acuză pe europarlamentar de luare de mită şi trafic de influenţă. În pasul următor, comisia va recomanda adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunităţii. Raportul comisiei va fi înscris din oficiu la primul punct pe ordinea de zi a primei şedinţe plenare.
Unul dintre cele mai controversate cazuri cu privire la ridicarea imunităţii parlamentare este cea a politicianului francez Jean Marie Le Pen. Acesta a făcut mai multe declaraţii cu privire la Holocaust, cerând o revizuire istorică şi considerând crimele asupra evreilor mult mai „inocente“. „Nu spun că acele camere de gazare nu ar fi existat. Nu le-am văzut cu ochii mei. Nu am analizat această problemă în amănunt. Dar cred că este un simplu detaliu în ansamblul evenimentelor din cel de al II-lea război mondial.“ În 1997, Parlamentul European i-a ridicat imunitatea parlamentară în urma unor comentarii făcute la o conferinţă de presă din Germania. În 1999, Curtea de Justiţie din München l-a găsit vinovat pe Le Pen pentru declaraţiile sale, care ridiculizau importanţa Holocaustului, în urma căruia 6 milioane de evrei şi-au pierdut viaţa.
Un alt caz controversat este cel al eurodeputatului ceh Miloslav Ransdorf, care se poate lăuda cu ridicarea de două ori a imunităţii sale parlamentare. Cazul parlamentarului nu ţine de corupţie, ci de implicarea sa într-un accident auto, în care, sub influenţa alcoolului, a rănit grav o persoană pe trecerea de pietoni. Autorităţile cehe au emis un ordin de urmărire în 2007 şi au solicitat ridicarea imunităţii sale. Parlamentul European s-a hotărât pentru ridicarea imunităţii lui Ransdorf, însă din cauza anchetelor lente din Cehia, care au durat mai bine de doi ani, inculpatul a avut posibilitatea să candideze în Parlament pentru un nou mandat de cinci ani, recâştigându-şi astfel imunitatea. Autorităţile cehe au fost nevoite să depună în 2009 o nouă cerere de ridicare a imunităţii în cazul lui Ransdorf, cerere ce a fost aprobată pentru a doua oară în mai 2010, ancheta putând fi astfel continuată fără alte impedimente. Cazul lui Miloslav Ransdorf cu privire la accidentul provocat de către acesta este încă în desfăşurare.
Eurodeputatul Viktor Uspaskich, membru al unui partid minoritar rus din Lituania, a fost anchetat de către autorităţile financiare de la Vilnius, care îl acuzau de administrarea greşită a mai multor fonduri ce au fost distribuite în cadrul partidului din care face parte. Cererea de ridicare a imunităţii inculpatului a fost acceptată de Parlamentul European în 2010, anchetele desfăşurându-se astfel liber. Decizia Parlamentului European cu privire la ridicarea imunităţii lui Uspaskich a fost criticată de mai mulţi membri ai Parlamentului, printre care şi austriacul Andreas Mölzer. El punctează pe site-ul lui oficial vulnerabilitatea eurodeputatului inculpat faţă de autorităţile de la Vilnius, având în vedere că acesta face parte dintr-o minoritate rusă din Lituania şi că partidul acestuia a fost supus mai multor presiuni politice. Mölzer a votat, de altfel, împotriva ridicării imunităţii lui Uspaskich, argumentând necesitatea mai multor dovezi în cadrul anchetei desfăşurate de autorităţile financiare de la Vilnius.
Ridicarea imunităţii lui Tobias Pflüger, un eurodeputat de extremă stângă şi membru al unei organizaţii antimilitare (Informationsstelle Militarisierung), a declanşat un lanţ de proteste în Germania. Decizia Parlamentului European, prin votul conservatorilor, liberalilor, social-democraţilor şi al verzilor, a fost luată în urma unei solicitări făcute de Parchetul din München. Pflüger este acuzat că ar fi agresat în 2006 un poliţist în timpul protestelor anti-NATO din cadrul adunării membrilor în conferinţa susţinută la München. Acesta a fost implicat în mai multe proteste, cel mai elocvent fiind cel din 1999, când a cerut public armatei germane să dezerteze după atacul militar şi inuman din Iugoslavia. A fost acuzat de Parchetul din München, însă în 2000 a fost eliberat de Tribunalul din Tübingen şi scos de sub toate acuzaţiile. Pflüger a susţinut că a fost acuzat mai mult din cauza culorii lui politice şi că nu i s-a respectat libertatea la protest.
Un alt caz din seria lungă a mafiei italiene este cel al eurodeputatului Aldo Patriciello. Potrivit Euobserver, Patriciello, împreună cu alţi doi italieni, Vito Bonsignore şi Mario Borghezio, ar fi implicat în mai multe cazuri de corupţie, discriminare şi diferite practici financiare ilegale. Pentru a scăpa de acuzaţiile aduse de către autorităţile din Italia, Patriciello a solicitat, potrivit raportului de la 1 aprilie 2009, să i se acorde în continuare imunitate parlamentară, el acuzând că învinuirile aduse de Tribunalul districtual din Campobasso la adresa lui sunt false şi nefondate. Parlamentul decide însă în defavoarea lui Patriciello, el fiind nevoit să răspundă în faţa instanţei din Campobasso pentru toate cauzele în care a fost inculpat.
Există şi cazuri unde solicitarea ridicării imunităţii poate fi anulată de Parlamentul European, însă acestea se bazează, în cea mai mare parte, pe acuzaţii minore. Este şi cazul lui Hannes Swoboda, un europarlamentar austriac, care a fost acuzat în 2009 că ar fi făcut declaraţii „nefavorabile“ la adresa controversatului om de afaceri irlandez Ganley. Swoboda l-a acuzat pe Ganley că ar fi avut întrevederi de natură economică cu preşedintele ceh Vaclav Klaus, cu care ar fi stablit nişte decizii neloiale. În urma acestor acuzaţii, Ganley a depus o plângere la Tribunalul din Viena, acesta solicitând ridicarea imunităţii lui Swoboda.
Majoritatea parlamentară votase însă împotriva solicitării Tribunalului din Viena, considerând necesară imunitatea parlamentară a lui Hannes Swoboda, acuzaţiile omului de afaceri irlandez fiind nefondate.
Surse: Acces la Dreptul European (http://eur-lex.europa.eu/), Prague Post, Euobserver, Der Standard.
* * *
Ridicarea imunităţii în PE
Între 1979 şi 2004, Parlamentul European a primit din partea autorităţilor naţionale din mai multe ţări membre nu mai puţin de 114 cereri de ridicare a imunităţii pentru diverşi europarlamentari. Dintre acestea, doar 24 au fost aprobate, potrivit cărţii Parlamentul European (R. Corbett, F. Jacobs, M. Shackleton - Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2007).
Imunitatea păstrată
Pentru eurodeputatul german Elmar Brok, acuzaţia de neplată a anumitor taxe şi impozite a dus, în 2010, la solicitarea Tribunalului din Bielefeld, la cererea pentru anularea imunităţii parlamentare. În urma unui îndelungat proces, Brok
şi-a demonstrat nevinovăţia, el fiind eliberat de acuzaţii şi implicit de procesul de ridicare a imunităţii.
Citeste si despre: europarlamentar, imunitate, PE, DNA, OLAF.
