Pe aceeași temă
Cu această ocazie va fi lansat volumul Colecția Mihnea Berindei. Inventar arhivistic, Supliment (2022) al „Archiva Moldaviae”, întocmit de Cătălin Botoșineanu. Dublul eveniment este organizat de Grupul pentru Dialog Social, Societatea de Studii Istorice din România, Arhivele Naționale – Iași, Institutul de Istorie ,,A. D. Xenopol” din Iași și Revista 22.
***
Mihnea Berindei s-a născut la București, la 22 martie 1948, prin tată și mamă rădăcinile sale fiind muntene și moldovene. Mai mulți membri ai familiei sale au fost arestați și încarcerați vreme îndelungată de regimul comunist, fie pentru convingerile politice, fie pentru originea socială, cazul bunicilor și al mamei; de reținut că sora lui s-a născut în închisoarea Văcărești. În 1970, el a reușit să plece din România ceaușistă, ajungând la Paris. Acolo și-a continuat specializarea în osmanistică și avea să lucreze în deceniile următoare la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS), ulterior la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) și la Institut des Sciences Sociales du Politiques al Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS). Preocupările sale includeau ansamblul nordului Mării Negre în secolele XVI-XVII, inclusiv Moldova și Valahia, integrate în sistemul otoman. Prin lucrările sale s-a remarcat ca un istoric riguros, bun cunoscător al izvoarelor, în mod particular al celor de la Istanbul și Veneția, cu grijă față de detalii și context. Ulterior și-a extins preocupările, producând studii serioase și colecții de surse de neocolit privind istoria recentă.
Exilul românesc postbelic a fost complicat, marcat de diferențe politice și de viziune. Mihnea Berindei s-a implicat, începând din 1977, în exilul democratic anticomunist de la Paris, situându-se alături de alți exilați cu care împărtășea valori asemănătoare: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Dumitru Țepeneag, Marie-France Ionescu, Maria Brătianu, Sanda Stolojan, Constantin Cesianu, Mihai Korne, Matei Cazacu etc. Alături de aceștia, Mihnea Berindei a denunțat abuzurile regimului Nicolae Ceaușescu, călcarea în picioare a drepturilor omului, măsurile represive contra disidenților. Astfel au fost ajutați cei care, în țară, au avut curajul de a critica deschis regimul ceaușist, între cei mai cunoscuți fiind Paul Goma, Vasile Paraschiv, Mihai Botez, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Mircea Dinescu, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei etc.
Dedicat integral cauzei apărării drepturilor omului și promovării democrației, pentru care și-a trecut pe plan secund activitatea academică, Mihnea Berindei a fost un organizator tenace și eficient în Liga pentru apărarea Drepturilor Omului din România (1977-1990) și în Biroul pentru Informare și Ajutor pentru România (după 1990).
Prăbușirea regimului comunist, în decembrie 1989, i-a oferit ocazia de a se implica direct în reconstruirea democratică a României, susținând organizații civice, reviste, sindicate, partide democratice, dar și accesul liber la arhive și cercetarea trecutului recent. A făcut același lucru, cu intensități diferite, și pentru țările vecine, în mod special pentru Republica Moldova, Bulgaria, Albania, Kosovo etc. Generozitatea cu care și-a cheltuit energia, timpul, relațiile și banii pentru cauze publice se poate vedea din sutele de mii de file de documente, reunite în peste o mie de dosare, aflate acum în colecția care îi poartă numele, la Arhivele Naționale – Iași, dar și din mărturiile celor care l-au cunoscut și apreciat.
Viața lui Mihnea Berindei s-a încheiat la Veneția, la 19 iunie 2016. Însă după el rămâne ceea ce a făcut din punct de vedere profesional, dar mai ales pentru comunitatea mai largă a celor care prețuiesc libertatea, drepturile omului și democrația.
