Principele candidat. Cui prodest?

Bietul Rege!

Principele Radu nu doar că nu a urmat modelul neimplicării în politică al Majestăţii Sale Regele Mihai, dar decizia candidaturii aruncă o umbră asupra Casei Regale, rămasă până acum singurul model neatins de mizeriile autohtone. Faptul că Regele a lipsit de la anunţul candidaturii, justificările subţiri ale principelui şi încercarea neonorabilă de a-şi argumenta proaspătul republicanism în care familia regală devine „un detaliu din identitatea mea“ ridică mari semne de întrebare.

Apropiaţi ai Casei Regale spun că Radu Duda l-a presat pe Majestatea Sa ani de zile pentru a-şi da acceptul asupra intrării în politică, iar în final a cedat fără nicio tragere de inimă. A preferat să nu fie de faţă la evenimentul bizar al lansării candidaturii principelui-prezidenţiabil, de la care au lipsit de altfel toţi monarhiştii cunoscuţi şi toate personalităţile aflate în anturajul său, plecând în Elveţia. Pus într-o situaţie contrară crezului şi principiilor de o viaţă, Majestatea Sa îşi vede numele şi familia târâte într-o aventură politică de natură a-l pune în faţa uneia dintre cele mai grele încercări prin care, din nefericire, i-a fost dat să treacă nu o dată.

Apetenţa actorului Radu Duda pentru coteriile româneşti s-a făcut însă simţită de mai multă vreme şi s-a concretizat prin gesturi în total dezacord cu protocolul şi cutumele Casei Regale. Apropiaţii familiei spun că Radu Duda, în campania de mediatizare dusă în ultimii ani, a acaparat complet mesajul Casei Regale, fiind practic singura voce auzită. Mai mult, cu abilitate, a selectat anturajul Majestăţii Sale, îndepărtând diferite personalităţi care nu erau de acord cu ambiţiile sale şi introducând în schimb personaje controversate ale vieţii publice.

Cel mai bun exemplu este faptul că s-a ocupat personal de lista de invitaţi de la nunta de diamant a Regelui Mihai şi Reginei Ana, la care au ajuns să participe Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu sau Petre Roman, fiind în schimb excluşi preşedintele Traian Băsescu, Gabriel Liiceanu (cel care a iniţiat un volum dedicat Regelui), Horia-Roman Patapievici şi câţiva istorici de marcă. Încălcarea protocolului, puternic comentată de presă, s-a datorat conflictului surd dintre Radu Duda şi Traian Băsescu, datând din perioada suspendării, când, în mod cu totul neobişnuit şi contrar practicii de până atunci, în numele Casei Regale a fost emis un comunicat de presă cu aluzii directe la preşedinte, fiind criticate „derapajele de la normele democratice“. Tot în acea perioadă tulbure, într-o campanie de presă dusă de Călin Popescu Tăriceanu, privind reinstaurarea monarhiei ca alternativă la republica prezidenţială, Principele Radu şi-a declarat disponibilitatea de a „prelua conducerea statului român“. Ulterior, Băsescu l-a taxat ironic: „Mare prinţ, mare caracter...“.

Principele Radu spunea, acum câteva zile, într-un interviu, că Regele Mihai o să apară „la momentul potrivit“, surse apropiate familiei declarând însă că Majestatea Sa doreşte să păstreze distanţa cuvenită faţă de evenimentele care vor urma şi de campania electorală în care deja este implicat fără voie. Pus într-o postură nefericită, se pare că Regele nu doreşte să abdice de la principiile Regelui Carol I, care s-a pronunţat pentru neimplicarea capetelor încoronate în jocurile politice. Căci, până la urmă, capetele încoronate, şi cu atât mai mult cele neîncoronate, sunt efemere, în timp ce doar regalitatea dăinuie.

Mezalianţa din familia regală

Radu Duda a cunoscut-o pe Principesa Margareta în 1994, pe când coordona programul de artterapie „Artecole“. Povestea pare una romantică, iar doi ani mai târziu, în 1996, se căsătoresc. Mariajul cu actorul cu zece ani mai tânăr decât Principesa Margareta a fost privit ca o mezalianţă, iar surse apropiate Casei Regale spun că Regele Mihai nu a fost deloc încântat, în special din cauza trecutului comunist al tatălui viitorului ginere. Medicul René Duda şi-a început cariera la catedra de statistică medicală şi management a Universităţii de Medicină din Iaşi, unde a fost secretar PCR, cunoscându-l pe linie de partid şi pe Ion Iliescu, la vremea aceea prim-secretar. După 1991, devine directorul Institutului de Sănătate Medicală Iaşi şi înfiinţează Partidul Liber Schimbist, care fuzionează cu FSN, după care ocupă diferite funcţii în partidul condus de Ion Iliescu.

Relaţiile dintre Casa Regală şi Ion Iliescu explică reticenţa Regelui Mihai faţă de Radu Duda. Cu toate acestea, în 1999 este numit de către ASR prinţul Friedrich Wilhelm, şeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen, prinţ de Hohenzollern-Veringen, titlu contestat însă de alţi membri ai familiei. În august 2004, reprezentanţi ai ASR Karl Friedrich, prinţ moştenitor de Hohenzollern-Sigmaringen, l-au acuzat pe Radu de folosirea numelui Hohenzollern fără permisiune, cât şi de a fi cerut sume „considerabile“ de bani de la persoanele care ar fi interesate în cumpărarea acestui titlu.

Prinţul Moştenitor l-a atenţionat pe Radu că familia Hohenzollern va lua „măsuri legale“ în cazul că aceste lucruri se vor repeta şi i-a cerut să nu mai folosească titlul de „Prinţ de Hohenzollern-Veringen“. Nu se ştie dacă astfel de măsuri au fost luate, dar în 2007, prin noul Statut al Casei Regale, semnat de Regele Mihai al României, Radu Duda a primit titlul de „Principe al României“ cu apelativul de „Alteţă Regală“ şi urmează să poarte titlul de „Alteţa Sa Regală Principele Consort al României“ începând de la moartea lui Mihai, dar nu este inclus în linia de succesiune. Într-un interviu acordat după anunţul candidaturii, Principele Radu susţine, pe de o parte, că „Familia Regală este un detaliu în identitatea mea“, iar pe de alta, că această „candidatură dă valoare şi viitor Casei Regale“.

Între Securitate şi serviciile secrete

Trecutul lui Radu Duda este umbrit de suspiciunea unei colaborări cu Securitatea în perioada în care era actor la Teatrul Naţional din Iaşi. Numele său apare pe o listă care a fost descoperită în decembrie 1989 în biroul ultimului prim-secretar PCR al Iaşiului, Maria Ghiţulică, şi în care Radu Duda figurează ca „persoană de sprijin“ a Securităţii. În 2006, presa a dezbătut pe larg subiectul, iar Radu Duda a negat orice colaborare cu Securitatea, spunând că nu ştie cum a apărut numele său pe acea listă, dar admiţând că a existat o tentativă de racolare a sa, în 1986, cu ocazia unui turneu pe care l-a făcut în Israel.

„Am refuzat politicos şi de atunci nu am mai fost contactat. Nu am scris nicio notă pentru Securitate“, spunea Duda. Acum, după lansarea în cursa prezidenţială, principele a oferit noi amănunte, declarând că ofiţerul de Securitate care l-a contactat i-a dat asigurări că refuzul nu va afecta deplasarea sa în străinătate. Ceea ce s-a şi întâmplat. Deşi turneul a fost anulat într-o primă fază, ulterior i s-a dat undă verde, din cauză că, susţine Duda, participau Victor Rebengiuc şi Olga Tudorache. În 1988, însă, actorul Radu Duda reuşeşte în mod misterios să se transfere de la Teatrul Naţional din Iaşi la cel din Bucureşti. „Ştiu că s-a transferat atunci la Bucureşti. Nu cunosc motivele transferului. Era destul de greu pe atunci, dar el totuşi a reuşit“, spune Mircea Radu Iacoban, directorul teatrului, la vremea aceea.

Au mai existat suspiciuni referitoare la „intrarea“ lui Radu Duda în familia regală, atât printre monarhişti, cât şi în presă. Nicolette Frank, jurnalistă apropiată Regelui Mihai, despre care a scris câteva cărţi, susţinea într-un articol publicat în revista Căminul românesc din Geneva că Radu Duda a fost infiltrat de serviciile secrete în Casa Regală la ordinele lui Ion Iliescu, prieten al tatălui actualului Principe, René Duda.

Odată cu înscrierea în cursa electorală pentru Cotroceni, Principele Radu va trebui să depună o nouă declaraţie prin care să afirme pe propria răspundere că nu a fost agent sau colaborator al fostei Securităţi. Potrivit procedurilor, pentru că a mai primit un certificat de necolaborare în 2007, reverificarea lui Radu Duda de către CNSAS nu se va face de la zero, ci se va cerceta dacă există documente sau informaţii noi referitoare la el.Persoană de sprijin

În registrul descoperit în biroul prim-secretarului din Iaşi, apare la poziţia 43 din procesul de predare-primire, încheiat în 25 decembrie 1989, „un opis alfabetic strict secret cu nr. 001248 din 9 august 1984; securitate, aprobări, judeţ“. Lista este în ordine alfabetică şi cuprinde numele, prenumele, data aprobării de către PCR ca respectivul să devină „persoană de sprijin“, ocupaţia şi locul de muncă şi, în unele cazuri, ziua ieşirii din reţea. În dreptul lui Radu Duda figurează data de 9.09.’86 ca aprobare şi menţiunea „actor la Teatrul Naţional“.

Fostul şef al Securităţii Iaşi, Constantin Ciurlacu, a explicat, într-un interviu acordat Ziarului de Iaşi în 2006, că cele peste 1.000 de „persoane de sprijin“ care apăreau pe listă „erau o categorie aparte de surse care nu puteau fi folosite decât pe perioade determinate, pentru misiuni precise, după care se raporta organului de partid care a dat aprobarea dacă persoana în cauză şi-a îndeplinit sarcinile de membru al partidului. Persoana de sprijin nu avea angajament semnat, nu era informator, nu primea bani, era racolat mai ales din rândul celor care călătoreau în străinătate şi numai după aprobarea şefului filialei PCR“. Şeful Securităţii Iaşi susţine că lista găsită „este reală“.

Iepuraşul lui Patriciu

Apropierea lui Radu Duda de politică a devenit evidentă în perioada guvernării Năstase. Trecând peste umilinţele la care a fost supus Regele Mihai de către Ion Iliescu, noul principe devine reprezentant special al guvernului. Mai mult, nederanjat de termenii ireverenţioşi faţă de monarhie în care Adrian Năstase îi propune un loc de senator pe listele PSD („Nu ştiu dacă este prinţ, sigur nu este baron, dacă este duce îmi este absolut indiferent. Ştiu că este un om de cuvânt pentru care am o foarte mare preţuire.“), Radu Duda rămâne reprezentant al guvernului, activitate pe care o continuă, până în 2008, şi sub guvernarea Tăriceanu.

Apropierea lui Radu Duda de premierul Tăriceanu se face prin intermediul lui Dinu Patriciu, sponsor neoficial al Casei Regale. Aşa înfloreşte în rândul liberalilor ideea lansării în viaţa politică a Casei Regale, fie printr-o revenire la monarhie, fie printr-o candidatură la prezidenţiale a lui Radu Duda. Bogdan Olteanu mărturiseşte acum că încă din 2004 se discuta despre candidatura principelui. „Dinu Patriciu şi-a exprimat încă de atunci intenţia de a susţine candidatura la prezidenţiale a principelui“, afirmă Olteanu, deloc surprins de intrarea în cursă a acestuia. Surse liberale susţin că în perioada în care Patriciu încerca să-l convingă pe Tăriceanu să se retragă de bună voie din fruntea PNL, unul dintre argumente ar fi fost exact candidatura lui Radu Duda la prezidenţiale. Patriciu nu era hotărât atunci, susţin sursele, dacă să-l lase pe Duda singurul candidat al PNL sau să-l pună în poziţia de „iepuraş“ al lui Crin Antonescu.

Cert este că omul de afaceri i-a „recomandat“ principelui pe doi dintre sfătuitorii săi: Cornel Comşa, cel care a lucrat pentru Sorin Oprescu şi Crin Antonescu în campania de anul trecut, şi Betsy Myers, director executiv al campaniei lui Barack Obama. Dinu Patriciu şi Radu Duda se leapădă acum reciproc unul de altul. Primul spune că îl „susţine cu toate forţele pe Crin Antonescu“ şi că „încercarea Principelui Radu este romantică“, iar al doilea că implicarea lui Patriciu „este o minciună sfruntată“. Cu toate acestea, noul candidat nu a reuşit să explice din ce fonduri o va plăti pe Betsy Myers, al cărei preţ se apropie de cel al lui Artur Finkelstein, fostul consilier al lui Tăriceanu.

Duda, colector de voturi pentru Geoană

Radu Duda nu are nicio şansă să ajungă în turul doi, îi lipseşte notorietatea, are o postură neclară de principe republican, pe care nu o înţeleg nici monarhiştii, nici antimonarhiştii şi lasă impresia ambiţiosului lipit pe lângă familia regală. Oricât de performantă va fi campania făcută de Betsy Myers, în aglomeraţia de candidaţi tip Obama, „schimbarea“ propusă de principe se va pierde în peisajul dâmboviţean. În acest context, se ridică întrebarea: de ce mai candidează Radu Duda? De unde ar putea scoate voturi şi pe cine ar avantaja sau dezavantaja candidatura lui?

Teoretic, bazinul de votanţi ai lui Radu Duda se află la PNL, partid în care au migrat foştii PNŢ-işti, oameni cu înclinaţii monarhiste, şi în PD-L, unde componenta liberală ar putea conţine şi ea monarhişti. Sondajele nu dau însă numărul acestora mai mare de 5–7%. Este însă puţin probabil ca monarhiştii să-l voteze în bloc pe acest principe, care pune însăşi esenţa monarhiei într-o postură ridicolă.

Un alt potenţial bazin electoral ar putea fi nemultumiţii de Traian Băsescu, în special cei proveniţi din rândul intelectualităţii, care ar putea vedea în Radu Duda un personaj de o altă factură şi cu alte deschideri externe. Acestora ar putea să li se mai adauge naţionaliştii, fermecaţi de componenta în acest sens a discursului lui Radu Duda, şi parte din absenteiştii dezgustaţi de politică şi politicieni, pentru care candidatul Casei Regale provine din afara sistemului. Fără o maşinărie de partid în spate, chiar susţinut financiar de oameni ca Patriciu, Duda are puţine şanse să depăşească 10–12% şi, deci, să intre în turul doi.
Esenţa acestei candidaturi rămâne reorientarea voturilor în turul doi.

Ştiute fiind disensiunile cu Traian Băsescu, este puţin probabil ca recomandarea să se îndrepte în această direcţie. Aşa că, logic vorbind, destinatarul nu va fi decât Mircea Geoană. De altfel, acesta este rolul tuturor contracandidaţilor fără şanse deja înscrişi în cursă sau care vor mai apărea pe parcurs: simpli colectori de voturi pentru Geoană.

Controverse

Compania BAE Systems, unul dintre sponsorii fundaţiei de caritate a Principesei Margareta, precum şi reprezentanţii companiei au fost implicaţi într-un scandal de corupţie în legătură cu achiziţia de către Guvernul României a două fregate britanice decomisionate de către Royal Navy şi recondiţionate de către BAE, pentru care s-ar fi plătit o mită de 7 milioane de lire sterline. O parte din aceşti bani ar fi ajuns în buzunarele familiei regale de Hohenzollern, indică presa. Atât Margareta, cât şi Radu, ca reprezentant special al guvernului, s-ar fi întâlnit cu reprezentaţii BAE Systems, înainte şi după semnarea contractului guvernamental. Principele a negat acuzaţiile, declarând că, în calitate de patron al Camerei de Comerţ Româno-Britanice, din care face parte şi BAE Systems, s-a întâlnit cu reprezentanţii acestei firme, cât şi cu ai altor firme britanice.