Rodica Palade

La început, puţini au crezut în Nicuşor Dan. Puţin boem, puţin autist, mereu preocupat de soar­ta clădirilor Bucureştilor, luate cu asalt de rechinii imobiliari. Si­renele lui Oprescu i-au pus în cârcă... părăginirea Halei Ma­ta­che! Când a venit cu ideea de a candida la Primăria Generală a Bucureştilor...

Azi nu vreau să discut despre fe­ri­citul tată al Robertei Anastase; ha­bar n-aveam că e un „specialist“ în poştă de 30.000 lei pe lună. Mă aş­tept să fie înlocuit urgent cu un alt fericit tată, la fel de...

Deşi s-a operat conform pla­nu­lui, adică Ponta a preluat din pri­ma zi Inspectoratul de Stat în Construcţii şi, în a patra, şeful de­semnat anume, Grăjdan, a re­tras instituţia din Trofeul Ca­li­tă­ţii, bolmojind după capul lui ce­va cu Al.I. Cuza (nefericitul, e cercetat acum pentru fa­vo­ri­za­rea infractorului), şi deşi doar vreo 14 zile AMR până la pre­scri­ere, Adrian Năstase e scuturat de un fior rece, ca şi cum s-ar vedea deja în spatele gratiilor.

Între Bucureşti şi oraşul X, sute de kilometri, prin câmpie. Satele şi oraşele care în iarnă pieriseră sub nămeţi se întind aţă, cum le ştim: năpădite de o copăcime întâmplătoare, corcoduşi, sal­câmi, de un verde strălucitor. În sate, case, mai toate îngrijite. Unele chiar cu termopane, inox, grădini cu borduri de cărămidă date cu var. Numai la porţi şi pe şanţuri, bălării, pir şi rochiţa rândunicii, dominate de tulpini înalte de ştevie cu seminţe în vârf. Nelipsita bancă pentru tai­fasurile duminicale. La fel şi în cartierele mărginaşe ale ora­şe­lor, care însă mai au în plus ve­cinătăţile unor scheletice hale sau fiare ruginite, rămase de pe vremea industriilor ceauşiste.

Poziţia nefirească a lui Victor Pon­­ta ţinându-l în braţe pe pla­gia­torul său ministru Mang, după ce-şi încercase norocul şi cu mult graţioasa, dar ultra­con­tro­versata Corina Dumitrescu, sea­mănă izbitor cu acele parodii ha­ioase care circulă acum pe net, cu Traian ţinând în braţe mai­da­nezul cu fular, pe treptele Mu­zeului de Istorie.

În 2008, la 1 Decembrie, de Ziua Ţării, Gabriel Oprea devenea un fal­nic general locotenent cu trei stele, primind din mâna pre­şe­din­telui Băsescu, cel care îl nu­mise nu cu prea multă vreme în urmă „şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase“, toate în­sem­nele gradului şi promisiunea că vor urma şi alte bunătăţi, dar, contra cost. Doamne-ajută! Să fie primit! a zis proaspătul ge­ne­ral.

Pentru prima dată în istoria politică post­de­cem­bristă, opoziţia preia guvernarea după o moţiune de cenzură. (Rămâne să mai exersăm anticipatele.) Cabinetul tocmai anunţat de premierul desemnat Pon­ta are vulnerabilităţi (Co­ri­na Dumitrescu, Victor Alis­tar), dar şi puncte tari (Le­o­nard Orban, Ioan Rus) şi, aşa cum este, va trebui să administreze treburile com­plicate ale ţării până la ale­gerile generale din no­iem­brie. Vedem deja cum par­titura interpretată de Ponta în opoziţie începe să se schim­be şi să se suprapună (nu cunoaştem încă sti­lis­ti­ca) peste cea a fostei puteri detestate.

Va spune cu siguranţă, dacă deja n-a făcut-o, că n-a ştiut, n-a văzut, n-a auzit. Că, prins cu dezertarea colegilor săi de partid, cum de altfel şi dumnealui dezertase cândva, nu foarte de mult, din partidul liberalilor, n-a avut habar că a susţinut, din calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava...

Este un medic strălucit. Specializat în bypass-ul coronarian şi autorul primului transplant de inimă din România. Pe mâna lui pricepută şi-au lăsat inimile, cu succes, şi Nicolae Văcăroiu, şi Cristi Borcea. Recunoaşteţi că, atunci când vine vorba de operaţii cardio, invariabil, ni se strânge inima. Iar  medicul care se încumetă să taie şi să înnoade fire pe cord deschis este privit mai ceva ca un Dumnezeu.

La ora actuală, PP-DD se apropie de 20% în sondaje. Fie şi un procent de 10% reprezintă nu doar o aberaţie amuzantă pentru o ţară care se zbate de 22 de ani să iasă din marasm. E o perspectivă de-a dreptul îngrijorătoare.

Ce faci dacă în organizaţia pe care o conduci ai un om de toată isprava? Un om care, fără prea mult efort, va câştiga Primăria Sectorului 1 Bucureşti, cu 75%? Şi, dacă ar fi fost propus, cu siguranţă că ar fi câştigat-o chiar pe cea generală, spulberându-l literalmente pe „independentul“ gargaragiu Sorin Oprescu?

În 2008, primeam la redacţie un studiu solid documentat asupra situaţiei dezastruoase a Bucureştiului. În ciuda titlului ca un strigăt de disperare, Bucureşti, un dezastru urbanistic, aveam în faţă o analiză „rece“, cu cifre şi date privind încălcări ale legii...