Victor Popa

Percepția de inechitate, generatoare de sentimente puternice și deseori distructive, canalizează atenția electoratului către ținte precise. Nu mai e loc nici de detalii și nici de nuanțe.

Tony Blair este doar ultimul din lunga serie a fericiților câștigători la Eurobingo-ul politic de la noi. România ar fi fost oricum o destinație firească pentru interesele de business ale fostului premier britanic.

Pe 23 iunie, istoria s-a schimbat brusc. Odată cu ea și destinul Theresei May. Nu-mi amintesc ca vreun alt premier să fi beneficiat de premise atât de favorabile, culmea, tocmai pe fondul Brexit. Sarcină dificilă? Negocieri dure? Presiune enormă? So what?! Chiar dacă și-ar petrece următoarele luni în fața televizorului fără să miște un deget, May tot câștigă. Un fel de răsplată însutită pentru toți anii de uzură și de pedalat în gol.

O perioadă prelungită de negocieri cu UE ar putea să aducă răsturnări spectaculoase de situație, în condițiile în care frustrările celor care au preferat statu-quo-ul, deloc puțini la număr, ar da în clocot.

Imigrația intracomunitară, principalul subiect generator de ostilitate la adresa Bruxellesului, a ajuns să fie tema-clivaj care desparte marile tabere din referendumul britanic. Românii și polonezii rămân ținte favorite în tirul încrucișat al tabloidelor.

Pe 23 iunie, britanicii au ocazia să întoarcă spatele Uniunii Europene. Pentru tabăra pro-Brexit, trecerea discuției economice în plan secund a devenit un obiectiv în sine. Motivul îl reprezintă avalanșa de rapoarte și proiecții lansată rapid de partea adversă. Nu toate au însă același impact.