De același autor
În jur de 30 de proiecte de economie socială s-au lansat ori urmează să fie lansate în România pe parcursul acestui an. Desfăşurate în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), acestea sunt finanţate din Fondul Social European (FSE), unul dintre principalele mecanisme prin care Uniunea Europeană sprijină integrarea pe piaţa muncii şi incluziunea socială a grupurilor defavorizate.
Obiectivul acestor proiecte este de a dezvolta şi promova diferite modele de economie socială care să faciliteze accesul la piaţa muncii al grupurilor marginalizate. În acest scop, vor fi create, de pildă, întreprinderi sociale ce vor fi deţinute şi administrate de către persoane defavorizate, ateliere protejate, ce vor oferi locuri de muncă persoanelor cu dizabilităţi, sau târguri de întreprinderi sociale, ce vor permite organizaţiilor care operează în economia socială să îşi promoveze produsele şi serviciile.
Proiectul Crearea şi promovarea de instrumente de economie socială în scopul incluziunii pe piaţa forţei de muncă a grupurilor defavorizate, lansat miercuri, 29 septembrie, şi coordonat de către Asociaţia Naţională a Specialiştilor de Resurse Umane, se adresează femeilor peste 45 de ani, aflate în căutarea unui loc de muncă, persoanelor de etnie romă, tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi părinţilor din familii monoparentale. Alte proiecte au în vedere integrarea pe piaţa muncii a deţinuţilor, a meşteşugarilor romi, a tinerilor din mediile sărace, a persoanelor infestate cu virusul HIV/SIDA ori a comunităţilor sărace din mediul rural. Toate aceste proiecte îşi propun să sprijine persoanele defavorizate să îşi găsească un loc de muncă sau să iniţieze diferite activităţi antreprenoriale, oferindu-le programe educaţionale şi de formare profesională şi consultanţă pentru crearea şi promovarea întreprinderilor sociale.
Societatea românească de astăzi nu oferă prea multe şanse persoanelor defavorizate şi comunităţilor lipsite de oportunităţi. Politicile guvernamentale de asistenţă socială s-au dovedit incapabile să provoace schimbări reale în viaţa persoanelor dezavantajate şi să le ajute să-şi depăşească statutul de cetăţeni asistaţi, dependenţi de ajutoarele sociale. Companiile multinaţionale nu par dispuse să renunţe să folosească programele de responsabilitate socială în scopuri retorice şi să-şi stabilească, în schimb, obiective şi strategii de dezvoltare sustenabile, în acord cu nevoile comunităţilor. Băncile nu sunt interesate să dezvolte servicii de creditare accesibile micilor antreprenori şi întreprinzătorilor din mediul rural sau din rândul grupurilor defavorizate. În acest context, aceste câteva zeci de programe de economie socială au şansa rară de a schimba viaţa unor oameni şi a unor comunităţi şi, pe termen lung, de a impune pe piaţa românească modele de afaceri deschise faţă de problemele comunităţilor şi ale persoanelor vulnerabile, capabile să genereze în egală măsură performanţă financiară şi beneficii sociale. //
