Omul e supus greșelii, dar greșeala repetată are nevoie de tratamentul RICO + CCE

Adrian Moraru 10.02.2015

De același autor

Ultimele cazuri de corupţie care ne șochează în privința amplorii rețelelor de șpagă și a sumelor uriașe vehiculate sunt, în opinia mea, situații tipice pentru a fi subiect al unei legislații specifice care să se inspire din modelul american: RICO Act și CCE Statute.

 

 

Omul e într-adevăr supus greșelii (n-ar stri­­ca să ne întoarcem din când în când la Bi­blie!), dar nici greșeala repetată n-ar tre­bui iertată, căci errare humanum est, per­severare diabolicum, după cum zice dic­tonul latin. Subiectele de corupție și abuz asupra resurselor publice, care constituie as­tăzi prima știre din jurnalele de ac­tua­li­tăți, sunt parcă nesfârșite. Chiar cei din sis­temul anticorupție au confirmat recent că au de lucru pentru încă 10 ani, dacă s-ar rezuma la „materialul“ adunat până în pre­­zent; se vorbește despre peste 4.000 de persoane vizate de aceste anchete în de­rulare. Ultimele cazuri care ne șochează în privința amplorii rețelelor de șpagă și a sumelor uriașe vehiculate sunt, în opinia mea, situații tipice pentru a fi subiect al unei legislații specifice care să se inspire din modelul american: RICO Act și CCE Statute. Două-trei cuvinte sunt de ajuns ca să înțelegem spiritul acestor legi fun­da­mentale. Le văd ca fiind vitale pentru dis­ciplinarea unei societăți măcinate de co­rupție, putere, bani, interese, șantaj și in­timidare, cum a ajuns, din păcate, a noas­tră, peste care se suprapun prea repede am­nezia și clemența publică pentru cei care își fac calcule reci de profitabilitate pe fiecare an de detenție și scriu cărți sau țin prelegeri pentru a își scurta pedepsele, pentru ca mai apoi să o ia de la capăt cu „greșeala“.

 

 

Racketeer Influenced and Cor­rupt Organizations Act, pe scurt RICO sau tradus aproximativ prin Actul privind structurile corupte și influențate de șan­taj, urmărește pedepsirea unor persoane sau grupuri de persoane care comit mai multe infracțiuni (dintr-o listă destul de lungă, din care amintesc: mita, evaziunea, nedeclararea taxelor, estorcarea de fon­duri, furtul din bani publici sau ai unor sindicate, spălarea de bani, bancruta frau­duloasă, fraudele pe burse, traficul de dro­guri sau de carne vie, jocurile de noroc, crimele, răpirile, furturile sau distrugerile) într-o anumită perioadă de timp (unele prevederi din legea americană indică 10 ani). La acest moment al pledoariei mele privind completarea cadrului nostru legal pentru un tip de infracțiuni cu impact con­siderabil și comise de persoane cu func­ții, sunt sigur că prima reacție pe ca­re o aveți este să îmi invocați faptul că avem și acum sancțiuni în legislația în vi­goare pentru concursul de infracțiuni sau pentru recidivă, plecând de la premisa - pe care eu o invoc ca fiind nepotrivită - că un decident public este egalul in­frac­torilor comuni și al celor care au greșit punctual la un moment dat.

 

RICO Act este legea care vede fiecare in­fracțiune a unei persoane, dar face le­gă­tura între toate, determinând com­por­ta­mentul profund infracțional al celui în cauză și aplicându-i acestuia o pedeapsă pe măsură. RICO în România ar oferi ins­trumentul legal necesar prin care să se arate cum un baron localo-județeano-na­țional nu a greșit ca și un infractor oa­recare, ci acesta, de când se trezea și până se culca seara, nu avea altă preocupare decât devalizarea banilor publici, cre­ân­du-și o rețea infracțională organizată în acest scop.

 

RICO impune ca dosarele cu alte eventuale fapte ale baronului nostru să se adune într-un singur proces și acesta să îi vizeze automat pe toți cei implicați. Acuzarea se concentrează pe faptul că aceștia fac parte dintr-un grup infracțional și comit o serie de fapte penale din lista enunțată mai de­vreme, ceea ce indică faptul că infrac­țiunile comise nu sunt o scăpare umană, ci definesc un mod de viață. Mai departe, când aceste lucruri sunt dovedite, con­se­cințele sunt pe măsură: confiscarea in­te­grală a averii, condamnarea inclusiv a li­de­rilor care conduc gruparea, chiar și în si­tuația în care nu ar fi comis ei în mod di­rect respectivele fapte. Simultan, o punere sub acuzare pe baza RICO duce la în­ghe­țarea accesului la bunurile deținute - mă­sura împiedicându-i pe aceștia să-și plă­tească avocați scumpi, culmea ironiei, chiar din banii potențial furați (dacă stăm să ne gândim, acest lucru chiar reprezintă o obrăznicie, când încerci să scapi plă­tin­du-ți apărarea cu banii pe care i-ai ob­ți­nut din mită!).

 

 

Cealaltă lege - Continuing Cri­minal Enterprise Statute (CCE) tradus prin Statutul activităților de criminalitate în formă con­tinuată, face exact ceea ce spu­ne: urmărește sancționarea drastică în do­meniul drogurilor mai ales a celor ce co­mit infracțiuni multiple sau care conduc re­țele cu „cifre de afaceri“ peste un anu­mit nivel, primindu-se direct sentințe pe viață, fără posibilitatea de eliberare con­di­ționată. Societatea americană și-a re­cu­nos­cut problemele și nu le-a ascuns sub preș, noi suntem mai miloși și iată cât ne costă!

 

Ambele legi au intrat în vigoare la în­ce­putul anilor ’70 și au adus un val de con­damnări împotriva rețelelor mafiote din Statele Unite. Odată cu punerea acestora sub condamnare pe noua legislație, au și in­trat într-un declin accentuat, care se men­ține până astăzi. România nu se con­fruntă cu aceleași tipologii de infracțiuni ca SUA, dar situațiile de abuz asupra re­surselor statului au devenit endemice și re­prezintă un „cancer social“, cum erau mafia de tip italian sau rețelele de dis­tr­i­buție a drogurilor în SUA.

 

 

Sunt întru totul de acord cu mo­tivația președintei Tri­bunalului Timiș, Adriana Stoicescu, într-o sentință dată în cazul unor șefi din IPJ Timiș: „amploarea fe­no­menului corupției, în aceste moment, afec­tează în totalitate societatea, cu con­secințe greu de estimat, pe termen lung. Studiile efectuate în ultimii douăzeci de ani au evidențiat o legătură strânsă între democrațiile slab consolidate și corupție. Pe de o parte, corupția sistemică pune în pericol democrația și guvernarea prin slăbirea instituțiilor politice și a par­ti­ci­pării publice, precum și prin întârzierea și distorsionarea dezvoltării economice ne­cesare în vederea susținerii de­mo­cra­ției. (...) Fenomenul corupției este li­te­ralmente un cancer al societății ro­mâ­nești și singura șansă de însănătoșire es­te luarea de măsuri ferme și imediate“. So­cietatea civilă alături de politicieni res­ponsabili din această țară (avem nevoie să credem în continuare că ei există!) trebuie să pună în mâinile judecătoarei Stoicescu posibilitatea reală de a decide o pedeapsă justă, eficientă și proporțională cu astfel de fapte inadmisibile, evitându-se sen­tin­țe ridicole de 2 - 3 - 4 ani cu executare sau chiar cu suspendare. Sunt cunoscut ca fiind zgârcit în a adresa aprecieri față de o persoană sau alta din spațiul public, dar am acum credința că, având la îndemână un cadru legislativ pe măsura cangrenei co­rupției din societatea românească, ju­de­cătoarea Stoicescu va opta fără rezerve pen­tru pedepse mai puternice, când fap­tele sunt comise ca urmare a unui mod de viață chitit să abuzeze resursele publice. Inclusiv pentru pedeapsa pe viață.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1299/Desene_Perjo/22%20anticoruptie%202015.jpg

Ne uităm acum la spectacolul de la te­le­vizor așteptând în fiecare zi noutăți care să ne țină în priză, dar, la un moment dat - sper că nu prea târziu –, trebuie să avem capacitatea să tragem și câteva con­cluzii sistemice, care să-i scoată în afara vieții publice pe toți cei care, deținând pu­terea în stat și fiind condamnați pentru abuzuri asupra resurselor publice, ne scriu pe blog din închisoare, aspirând, cu aroganță, să se regăsească la un moment dat pe listele de candidați care urmează a ne cere votul la următorul scrutin elec­to­ral. Numai o asemenea legislație ar putea să se constituie într-un moment T-zero al corupției românești din politică (sigur, le­gea are efecte doar în viitor, voi, dragi to­varăși, scăpați cu pedepse încă mici, mai ales o să continuați să vă turnați între voi).

 

* Adrian Moraru este unul dintre membrii fondatori ai Institutului pentru Politici Publice (IPP), un think tank românesc specializat în analize şi propuneri de politici publice în domenii cheie pentru România.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22