De același autor
Trebuie spus dintru bun început că religia este singura materie în cazul căreia li se dă părinților dreptul să decidă ce e bine să studieze copiii lor. În logica învățământului public general și obligatoriu, niciuna dintre materii nu este opțională (cu excepția religiei). Statul decide, pe baza interesului comun al națiunii, așa cum îl identifică și îl definește la un moment dat, ce conținuturi se predau, în ce cantitate și cum: atâta istorie națională sau literatură română, atâta matematică, și așa mai departe.
Într-o logică liberală dusă până la capăt, oricare dintre materii ar trebui să fie opțională. De ce ar fi religia un caz aparte? Nu oferă și ea un conținut de cunoaștere bazat pe un corpus de texte și exegeza aferentă, precum literatura? Nu corespunde și ea, precum istoria politică, unui fenomen uman manifestat în decursul timpului, cu evenimente și instituții atestate documentar? Nu reprezintă, precum limba și istoria, un ingredient al identității naționale? Nu are religia, prin manifestările ei artistice, literare sau muzicale, o dimensiune culturală? De ce doar religia ar fi opțională, nu desenul, muzica, literatura română, istoria națională și, la urma urmei, fizica, matematica sau orice altă materie?
Să remarcăm de la bun început că părintele are în acest caz dreptul de a-și exercita discernământul, nu copilul. Cu ce argumente? Să spunem că un părinte e ateu; dar copilul său ar putea fi profund credincios. Vocații mistice s-au manifestat din fragedă pruncie în orice mediu familial, așa cum în familii credincioase au crescut tineri antireligioși, precum Nietzsche. De ce ar avea părintele dreptul să decidă asupra programei școlare, privându-și copilul de orele de religie, doar fiindcă acestea contravin credinței sau ideologiei sale? Să presupunem că părintele e habotnic și consideră teoria evoluției speciilor incompatibilă cu credința sa. Ar trebui să-i dăm dreptul să-și scoată copilul de la ora de biologie? O facem și pe aceasta opțională? În Franța, mulți părinți musulmani consideră impudică ora de sport, în special dacă la școala respectivă se face înot (unii cer ore separate de înot pentru fete și băieți). Să lăsăm și sportul la latitudinea părinților, sau să admitem ore separate de sport pentru băieți și fete? Dar poate că în unele clase vor exista copii de altă etnie decât cea dominantă – să spunem turci –, ai căror părinți se vor simți ofensați de istoria luptelor antiotomane. Să autorizeze ei participarea copiilor la ora de istorie? În fine, poate că alt părinte, din considerente irelevante din punct de vedere religios, dar importante pentru el, va considera că matematica e o pură pierdere de timp pentru copilul său, un talentat pianist. Îi dăm dreptul să opteze împotriva matematicii? Ce facem dacă fiecare părinte optează pentru sau împotriva fiecărei materii, organizăm un învățământ personalizat pentru fiecare elev? Acest lucru ar fi posibil educației private, nu însă și în școala publică. Dacă un părinte este iresponsabil sau incult, îi permitem să decidă în domeniul școlar pentru copilul său, pe care statul îl consideră lipsit de discernământ până la vârsta majoratului? Sau transferăm decizia în dreptul copiilor? Dar atunci câți copii vor vota să nu mai studieze materii dificile precum fizica sau matematica (latina a fost oricum practic eliminată)? Iată deci că transformarea religiei în materie opțională (în fine, și mai opțională, căci era deja opțională) este o aberație în logica actuală a învățământului de stat general și obligatoriu, în care statul, nu părinții sau copiii, decide ce materii și conținuturi sunt utile pentru tineri și, implicit, pentru națiune. Să vedem acum care sunt argumentele de fond împotriva acestei materii.
Cel mai puternic argument împotriva predării religiei în școli este următorul: de vreme ce nu toți cetățenii se declară creștini, predarea religiei creștine e discriminatorie pentru copiii ai căror părinți (!) se declară atei sau agnostici, sau practică o religie necreștină. Dar la fel de deranjantă pentru un necreștin poate fi prezența bisericilor în centrele orașelor noastre. Să le ascundem oare, sau să le demolăm, cum a făcut Ceaușescu? La fel de discriminatorie pentru un etnic minoritar este literatura română, materie obligatorie la școală, spre deosebire de religie, unde fiecare este liber să aleagă în funcție de confesiune. Mai problematică decât religia poate fi predarea istoriei românilor, mai ales atunci când ei au fost în conflict cu maghiarii, germanii sau musulmanii.
S-a mai pretextat, particularizând, că religia ar conține credințe și imagini traumatizante pentru copii, cum ar fi reprezentarea iadului. Da, imaginea iadului, în mare măsură apocrifă, este traumatizantă și pentru un adult; cu atât mai mult poate să se întipărească în imaginarul unui copil. Traumatizant este și Infernul lui Dante: să-l eliminăm din literatura universală? Traumatizante pot fi și frescele de la Voroneț: să le acoperim și să permitem accesul doar după 18 ani? Dar nu la fel de traumatizant este Harry Potter, după care sunt înnebuniți toți copiii? Să-l interzicem? Nu la fel de traumatizante sunt basmele cu zmei decapitați și vrăjitoare malefice, pe care copiii le adoră? Să le punem sub cenzură? Dar istoria lui Vlad Țepeș, cu gravurile aferente ale nefericiților trași în țeapă, nu traumatizează copiii? Dar Puiul lui Brătescu-Voinești, Moartea căprioarei sau Moara cu Noroc nu sunt traumatizante? Ce facem, edulcorăm materia, cenzurăm literatura și istoria? Și totuși, dincolo de iad și apocalipsă, prezente abundent în cinematografia hollywoodiană și în imaginarul contemporan, prin ce sunt traumatizante sau ofensatoare înțelepciunea lui Solomon sau a Ecleziastului, Psalmii lui David și pildele lui Hristos? În ce e ofensatoare o icoană, o frescă, o colindă sau un oratoriu baroc?
Unii vor spune că statul și Biserica sunt separate, deci religia n-are ce căuta în spațiul public, și implicit în școala publică. Argumentul e fals. Separarea statului de Biserică înseamnă că statul nu poate interveni în treburile Bisericii (de pildă, numind sau schimbând episcopi), iar Biserica nu se poate implica în conducerea Statului sau redactarea legilor, nu poate percepe impozite, etc. Nu înseamnă nicidecum că religia creștină, sau oricare alta, trebuie evacuate din orice aspect al vieții cetății și izgonite între cei patru pereți ai spațiului privat. Religia nu este doar credința subiectivă a fiecăruia, ea este și o parte obiectivă a identității și a culturii națiunii, precum limba, literatura, istoria sau arta. De aceea, predarea ei este utilă, nu deranjantă. Dincolo de articolele de credință, pe care fiecare le poate îmbrățișa sau nu, așa cum fiecare poate practica sau nu cunoștințele de biologie sau de fizică după terminarea școlii, religia comportă conținuturi culturale pe care elevii trebuie să le posede pentru a fi cetățeni educați. Tot așa cum trebuie să știe cine a fost Eminescu și ce a scris, este util să afle despre Hristos și Fecioara Maria, despre Evanghelii, despre Decalog. Cum poate un tânăr european, nu doar român, să-și înțeleagă propria cultură dacă nu știe nimic despre religia creștină? Cum va înțelege el de ce săptămâna se termină cu duminica, de ce se sărbătoresc Crăciunul și Paștele, ce înseamnă Boboteaza, cine e Moș Nicolae, de ce bisericile arată astfel, ce reprezintă arta religioasă, de la fresce și icoane până la o parte a picturii moderne, de ce cultura europeană are un tip de etică, izvorâtă din Decalog, care nu se regăsește identic la musulmani sau la chinezi, de pildă? Cum poate un tânăr să înțeleagă lupta lui Ștefan, izbânda artistică a lui Petru Rareș, martiriul Brâncovenilor sau reușita literară din vremea lui Șerban Cantacuzino dacă nu are nicio noțiune de religie creștină? Ce poate înțelege un tânăr din iconografia de la Voroneț sau din Codex Aureus, fără noțiuni de artă creștină? Ce poate înțelege din Giotto, Caravaggio, Bach, Vivaldi, Dante sau Milton, cum poate interpreta Faust fără o minimă educație religioasă? Cum poate înțelege situarea geostrategică a Europei și cum poate deveni un cetățean responsabil al acestei lumi amenințate de agresiunea islamistă, dacă își ignoră complet tradiția religioasă, cu tot ce înseamnă ea în istorie?
Cei care protestează împotriva predării religiei în școli în numele laicității nu folosesc argumente logice, obiective, ci ideologice, sau – paradoxal – chiar (anti)teologice. În măsura în care predarea religiei nu înseamnă o practică religioasă impusă tuturor (rugăciuni, spovedanie, împărtășanie), ci conținuturi de cunoaștere, de alfabetizare religioasă, ea este utilă oricărui copil pe care hazardul l-a făcut să se nască într-o cultură de neînțeles fără creștinism. Cunoașterea Evangheliilor, a preceptelor eticii creștine (devenite în cea mai mare parte etica seculară a Occidentului), a artei creștine, a istoriei creștinătății este așadar o cunoaștere teoretică, nu un act religios. Corect predată, ea nu ar trebui să fie mai deranjantă, chiar și pentru un necreștin, decât istoria românilor sau literatura română. Ea nu trebuie să fie mai supărătoare pentru un ateu decât legendele Olimpului pentru un creștin!
Din acest punct de vedere, alfabetizarea religioasă este la fel de importantă precum orice altă materie școlară. Există contexte în care e mai important să înțelegi tensiunile dintre lumea islamică și civilizația creștină decât să fii capabil să operezi cu numere complexe. Există meserii în care e mai important să înțelegi un simbol sau o reprezentare religioasă decât să calculezi cosinusul unui unghi. Chimia devine complet inutilă pentru majoritatea absolvenților, care nu vor mai fi capabili să rezolve o ecuație la câțiva ani după terminarea școlii, în timp ce preceptele Decalogului, pildele lui Hristos sau cunoștințele de iconografie creștină vor rămâne permanent utile, măcar la nivel de cultură generală. Putem pune problema și altfel: sau admitem că nu există cunoaștere inutilă, iar atunci nu văd de ce am discrimina religia, sau intrăm în discuții infinite despre mai marea sau mai mica utilitate a unor conținuturi, în care caz se poate pretexta că în afara specialiștilor nu îi este nimănui util să poată rezolva o integrală, o reacție chimică, sau o problemă de optică.
Pe lângă discuțiile de principiu, au existat și obiecții particularizante, fără mare valoare intelectuală. S-a spus că religia este predată prost, de profesori necalificați, că materia este inadecvată. Acestea se pot spune despre orice altă materie, sau în cazul multor școli și profesori. Nimic nu demonsterează însă că religia e mai bine sau mai rău predată decât alte materii, sau că programa este mai (in)adecvată decât altele. Pentru a îndrepta eventuale greșeli e nevoie de studii, de analize și date statistice privind predarea religiei în comparație cu alte materii. E necesară analiza programei, de-a lungul celor 12 ani de școală. Trebuie începută o lungă discuție despre calificarea profesorilor și calitatea învățământului românesc, care se aplică tuturor materiilor, nu doar religiei. E bine ca aceste discuții să aibă loc pentru a îndrepta ce trebuie îndreptat, nu pentru a elimina o materie din programă pe considerente ideologice.
Am încercat să examinez critic câteva dintre argumentele pentru tratamentul diferențiat al religiei între materiile școlare sau chiar, mai radical, împotriva predării religiei în școli. Nu pretind că am epuizat subiectul sau că gândirea mea, încă în curs de formulare, a reușit să atingă toate aspectele chestiunii, în întreaga lor complexitate. Firește, se pot deschide discuții interesante despre predarea altor tradiții religioase sau a istoriei religiilor. Cultural vorbind, cum nu știu ca budismul sau hinduismul să fi avut un rol în definirea civilizației românești (sau maghiare), consider că un elev din România va studia cu mai mult folos creștinismul decât aceste religii. Ceea ce nu înseamnă că nu ar trebui să studieze și mitologiile antice, celelalte religii avraamice, sau în general istoria religiilor. Dimpotrivă, cred că este util ca elevii să studieze religia creștină pentru a înțelege civilizația țării unde se întâmplă să trăiască, propria religie pentru a-și cunoaște identitatea, care poate fi diferită de cea a majorității, și, în ultimii ani de liceu, mitologiile antice, celelalte monoteisme și, în general, istoria religiilor, pentru a putea înțelege moștenirea precreștină sau necreștină a Europei, precum și lumea în care trăiesc.
Eliminarea religiei, sub toate denominațiile ei, din programa școlară, sau marginalizarea acesteia, ca și cum s-ar trata despre ceva nociv sau inutil, este o greșeală culturală în primul rând. Ea privează unii copii de un important conținut al cunoașterii, exclusiv pe baza opțiunii ideologice a părinților.
Discuția valoroasă nu este așadar, după părerea mea, dacă religia creștină trebuie să se studieze sau nu, ci cum trebuie să se facă acest lucru astfel încât materia să nu conțină stridențe (discuție valabilă și în cazul istoriei sau literaturii), și toți copiii să profite în ordine etică, intelectuală și culturală. Nu eliminând din școală orice noțiune de religie creștină vom educa cetățeni români și europeni mai capabili să-și înțeleagă identitatea și lumea în care trăiesc. E mai util să adăugăm la predarea religiei creștine (ortodoxe, catolice sau protestante) contextul care îi lipsește, decât să o eliminăm pe aceasta. Repet: consider util ca elevii să studieze, pe lângă tradiția religioasă majoritară a țării în care trăiesc, propria tradiție religioasă, precum și elemente ale celorlalte religii avraamice, mitologie comparată și istoria religiilor. De asemenea, nu văd nicio problemă ca în clasa a XII-a, în care se studiază filosofia la liceu, elevii să afle și argumentele filosofice ale ateilor și agnosticilor.
Articol publicat de contributors.ro
.png)
.png)
Comentarii 14
Andrei - 03-17-2015
Ex nihilo, nihil fit. Este unul din argumentele logice ale teologilor, foarte greu de respins. Cand postulezi ca natura se organizeaza armonios nu faci decat sa postulezi inteligenta naturii, adica esenta ei divina. Asta nu intra deloc in contradictie cu stiinta (in sens pozitivist), care nu face decat sa puna in evidenta ordinea lumii, natura ei armonioasa, fara a putea explica de fapt originea ei. Eu sunt pentru predarea orelor de religie, nu cred ca ele contravin educatiei rationaliste, daca sunt bine predate. Ar completa de fapt cunostintele copiilor. Altminteri, ar trebui sa eliminam si filosofia idealista, tot Platon, neoplatonismul, toata filosofia Renasterii, pentru ca aceasta, ca si crestinismul, se opune dogmei materialiste. Cred ca exageram aici putin si ne indoim de esenta metafizica a fiecaruia dintre noi. Cred ca e de bun-simt sa admiti predarea religiei in scoli, insa cu conditia sa se lase copillor si adolescentilor dreptul de a interpreta, adica o prezentare nedogmatica. Lucru greu desigur pentru o fata bisericeasca. Insa la Facultatea de Teologie se formeaza si personal didactic, unde sunt admise si fetele. Eu as preda, dupa niste manuale bine structurate, notiuni de istorie a crestinismului, in relatie sa cu alte confesiuni, i-as invata pe copii sa inteleaga sensul moral si argumentativ al parabolelor, i-as familiariza cu acele sintagme culturale care traverseaza gandirea europeana si care altminteri par criptice: a-si purta crucea, drumul Damascului (pentru revelatia lui Pavel) si altele. Le-as aduce exemple de literatura si arta crestina. Le-as indica sursa comuna evanghelica a atator proverbe din culturi diferite. Le-as pune in fata neutru doar faptele, cum o religie grupata in jurul catorva adepti, multi fara cultura teologica (nu erau chiar analfabeti, cum le place unora sa spuna), persecutati de toti, a cucerit lumea. Simpla cunoastere a acestor fapte si mai ales contactul direct cu textul revelat al Evangheliilor sunt suficiente pentru a trezi interesul copiilor. N.B. Poate ar trebui sa amintim copiilor, la orele de fizica, si ca Newton, a fost un mare fizician in sensul modern al cuvantului, dar si un mare teolog (de fapt, el s-a considerat in primul rand teolog). Astfel, poate vom reusi sa imbinam cultura rationala cu cea religioasa. De multe ori respingem dogma religioasa, fara sa ne dam seama ca am facut din rationalismul materialist o dogma.
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-10-2015
Stimate domnule Papahagi, daca religia ar fi predata de unul ca dumneata, in spiritul in care vezi dumneata lucrurile, ar fi perfect. Dar ... va rog frumos, nu le spuneti copiilor ca pupatul moastelor le vegheaza destinul ... Si nu mai pretindeti ca in afara religiei nu mai exista moralitate, nu mai exista umanitate, nu mai exista iubire de frumos sau de om. Nu confiscati toate astea, in numele religiei. Nu va folositi verva retorica ...fiindca niciodata, dar niciodata nu veti putea compara genetica cu perceptele religioase legate de viata.Mai bine ganditi cam cum ar putea arata lumea peste alte 200 de ani ...si, temeti-va. Ganditi-va la ruinele templelor. Le privim azi ca pe niste copilarii ale gandirii si simtirii vremii ...dar nici Socrate si nici Giordano Bruno nu v-ar da dreptate ...Fiti constiti, pana la capat ...si vorbiti oamenilor despre inceputurile epocii crestine si epoca precrestina, si nu doar despre martirii acelor vremi, in stilul consacrat.Cine a doborat politeismul, CREDINTA OAMENILOR in zei ? Crestinismul ? Sa fim seriosi, da ?
Răspundeun cititor - 03-06-2015
vorbind despre aparitia omului sau evolutia planetei. asa s-a ajuns. le rad in nas si ii considera simpatici si distrati cu teoriile lor. opun, in schimb, stiintei, cateva propozitii de la inceputul bibliei despre care, cred cu sfintenie, ca explica mai pe scurt miezul problemei. pun in balanta cateva cuvinte din geneza cu stiinta lumii. inutil sa mai spun, daca nu ati inteles de pe dedesubt ca acele cuvinte sunt absolut valabile doar pe teritoriul catorva state din cele aproape 200 cat are planeta, iar 2 plus 2 fac patru in aproape toate tarile lumii. elevii au ajuns sa considere discipline in genul geologiei sau antropologiei drept niste falsuri, buruieni in calea adevarului. nu glumesc, intrebati orice profesor de stiinte din preuniversitar care este reactia majoritatii elevilor din clasa atunci cat ajung sa vorbeasca, la un moment dat, despre cum evolueaza planeta sau despre antropologie. apoi elevii se intorc razand in sinea lor la butonarea telefonului. pareti un om cultivat, asa ca daca nu vreti ca maine adultii sa butoneze in continuare telefonul, ci sa poata fabrica ei insisi unul ajutati la schimbarea in bine.
Răspundeun cititor - 03-05-2015
este ridicol efortul dvs. insailati niste idei care nu reflecta deloc ce se intampla in scoala. stradania de a scoate un text lung e inutila, pentru ca lucrurile nu stau deloc cum le descrieti. din cuvintele dvs. imi dau seama ca nu intrat demult intr-o scoala de preuniversitar in care sa stati mai mult de zece minute. vorbiti din auzite despre preuniversitar si e pacat ca cei de la revista va lasa sa vorbiti asa fara oprire pe un subiect despre al carui miez nu stiti nimic. am sa incerc doar cateva consideratii. toata aceasta cavalcada a dvs. prin preuniversitarul romanesc pe care este evident ca nu-l cunosteti absolut deloc este caraghioasa. aveti ceva din umorul lui creanga incercand asa sfatos sa va spuneti punctul de vedere intr-un subiect a carei esenta va scapa printre degete. 1) eu vad ca dvs. considerati materia scolara RELIGIE ca fiind altceva decat este. aveti impresia ca daca este eliminata din trunchiul comun elevii sunt privati de cunoasterea crestinismului si vor ajunge la bacalaureat fara sa cunoasca nimic despre aceasta religie. gresit. va aduc la cunostinta ca programele scolare de ISTORIE au suficient de multe continuturi despre religie si viata religioasa in diferite epoci istorice, despre biserica in evul mediu, reforma religioasa si cate si mai cate lucruri despre religie (dar si altele in afara ortodoxiei). Si nu doar cateva capitole, ci curios de multe, luati orice programa scolara de clasele 5-8 sau 9-12 sau orice manual de istorie de la orice editura vreti dvs. si veti vedea ca este adevarat si chiar mai mult decat atat. toate aceste informatii sunt tocate impreuna cu elevii nu dogmatic, cum ati vrea dvs. la ora preferata – Religie, ci la rece, obiectiv, asa in stilul lui Eliade. apropo, stiti care este “faima†marele nostru istoric al religiilor in cadrul orei de religie, al manualelor de religie, al bisericilor si al facultatilor de teologie din România. Nu vreti sa aflati, dar asta e alta discutie. vreau sa intelegeti ca elevii nu afla despre nimic altceva la respectiva ora, decat despre ortodoxie (cum ca ar fi cea mai adevarata credinta de pe planeta Terra). nu mai spun de alte bazaconii, gen catolicismul o erezie, o dogma, sau cum religii mari, gen hinduism, budism, sau mai micuta sintoism. nu vreti sa stiti cum sunt catalogate sau in cate randuri expediate. putine randuri, rusinos de putine. si mai e si impresia, luati un manual de religie de liceu si sa-mi puneti-va in pielea unui copil. daca, in urma lecturii paginii de la final in care sunt expediate celelalte religii, nu ramaneti cu un gust amar sau cu senzatia ca adeptii lor sunt pe o cale gresita, naivi, rataciti … fac cinste cu o bere. e textul plin de ineptii, mi-ar lua mult timp sa scriu un rand despre fiecare, asa ca mai vorbesc despre un singur lucru. 2) majoritatea elevilor din preuniversitar a ajuns sa-i compatimeasca pe profesorii de stiinte (biologie, geografie, geologie daca se mai face pe undeva, fizica, genetica s.a.) cand ii aud vor
RăspundeFibonacci - 03-05-2015
"Biserica, sau mai precis spus preotii simt ca le fuge pamantul de sub picioare odata cu cresterea coeficientului de inteligenta in randul tineretului." Ati conisderat asta dupa rezultatele de la BAC ? Sau, si cred ca asta este argumentul, aveti un urmas care va depaseste ? Atunci am putea spune fie ca exista si exceptii, fie ca ar trebui sa avem date mai serioase asupra inteligentei d-voastra!
RăspundeFelix - 03-05-2015
Hmm, as putea la randul meu sa fac o astfel de analiza textului tau (care nu pare izvorat din smerenie), la randul tau ai putea sa faci o astfel de analiza a textului meu... si uite asa se omoara o discutie: mutand-o de pe subiect pe preopinent. Si utilizand bineinteles cat mai multe epitete depreciative. E ceva in text/ pe subiect care sa iti trezeasca dorinta de a comenta?
RăspundeGaga Utza - 03-05-2015
Uite,articolul acesta e un exemplu care ne arata de ce Papahagi o sa ramina o mediocritate si in jurnalism si in politica.Fiindcă in subcostient,printre cuvinte se poate vedea un urias ego caruia nu-i ajunge catedra.Parada de eruditie e superflua in cazul de fata.
RăspundeCarmen - 03-04-2015
"Discuția valoroasă nu este așadar, după părerea mea, dacă religia creștină trebuie să se studieze sau nu, ci cum trebuie să se facă acest lucru astfel încât materia să nu conțină stridențe (discuție valabilă și în cazul istoriei sau literaturii), și toți copiii să profite în ordine etică, intelectuală și culturală." ASTA VREA DL PAPAHAGI ! ESTE CITAT! Si cred ca toti gandim asa , cum si ce le dam copiilor sa nu se ajunga la incultura celor 50% care nu trec bac-ul!
Răspundevector43 - 03-04-2015
Domnule Papahagi, ma intreb in primul rind ce intelegeti dumneavoastra prin materie optionala? Se pare ca sunteti rupt de realitatea din scolile romanesti in care optional este de fapt obligatoriu si aici ma refer in special la religie. Nu stiu daca aveti copii de varsta scolara , dar se pare ca n-ati depus niciodata vreo cerere inainte de inceperea anului scolar pentru a va exprima dorinta ca fiul sau fiica dvs. da participe la ora de religie. Hotarirea Curtii constitutionale nu interzice religia , nu o soate in afara scolii ci normalizeaza situatia in care ceva ce era prevazut a fi otional , era in realitate obligatoriu. Cat despre argumente de genul :'Să spunem că un părinte e ateu; dar copilul său ar putea fi profund credincios.',se pare ca priviti problema doar dintr-un singur unghi . La fel as putea argumenta cu: Sa presupunem ca parintele e religios iar copilul nu e. Ceea ce imi da impresia ca sunteti foarte subiectiv, iar din acest motiv dati-mi voie sa fiu reticent . Pomeniti de alfabetizare religioasa fara a spune ca adevarata alfabetizare ar fi studiul Istoriei religiilor si nu indoctrinarea ortodoxa care se practica acum, intr-un cuvant confundati menirea scolii si o subordonati nevoilor Bisericii Ortodoxe Romane.
RăspundeMarius Nicolescu - 03-03-2015
Interesant articol. Pentru ca drumul spre Infern e pavat cu intentii bune. Dar, va rog sa ma credeti, domnule Papahagi am gasit doua obiectii. Aminteati ca un parinte poate fi ateu; dar copilul sau ar putea fi profund credincios. Tot astfel, indraznesc sa va amintesc ca a crede in Dumnezeu nu inseamna automat sa te rogi in biserica, sub indrumarea unui preot. Poti crede si in chilia ta, fara "carja", asa cum de altfel sta scris in Noul Testament. Iti poti largi Orizontul religios citind pe cont propriu. Cartile ne stau acum la dispozitie. Trebuie doar sa le cautam. In ceeace priveste separarea statului de biserica mi se pare ca aveti nostalgia bisericii care avea ca doctrina Arhangelii pe deoparte si capitanul pe cealalta parte. Biserica, sau mai precis spus preotii simt ca le fuge pamantul de sub picioare odata cu cresterea coeficientului de inteligenta in randul tineretului. E infiorator si stupid dictonul acela neaos: Sa faci ce zice popa, nu ce face popa. Traim oare in secolul XXI, sau ma insel eu? Si sa mai stiti ca tinerii il citesc si Erasmus din Rotterdam ca si pe Martin Luther.
RăspundeFelix - 03-03-2015
Tocmai am descarcat de pe net programa la biologie clasele V - VIII. E o multime de evolutionism acolo, la clasa a viii-a 1.4 Explicarea modului de actiune a factorilor evolutiei, la 3.2 Algoritmi de investigare ai factori ai evolutiei: ereditate, variabilitate, suprapopulatie... Pe bune, uita-te pe programa.
Răspundeprofesoru - 03-03-2015
Si ce vrea d. Papahagi? Ca Religia sa fie materie obligatorie? Pentru asta ar trebui sa ceara revizuirea Constitutiei in conformitate cu viziunea d-sale.// Celelalte materii il deprind pe copil sa-si utilizeze ratiunea, sa se bazeze pe demonstratii si experimente in cunoasterea realitatii inconjuratoare. Nu e atat importanta dobandirea de cunostinte (care se mai uita, intr-adevar, sau nu sunt utilizate). Ci faptul ca in procesul de invatare copilul isi dezvolta aptitudinile necesare unui om al sec. XXI. Dar la Religie este vorba de insusirea unei dogme si a unui ritual.// Nu cred ca BOR si d. Papahagi sunt interesati de dezvoltarea culturii generale a elevilor. Interesul e indoctrinarea tinerelor generatii pentru a asigura "obiectul muncii" pentru Biserica. Pot sa ii "linistesc" in privinta asta: orice ar face autoritatile, marea majoritate a tinerilor nu mai sunt interesati de oferta BOR. Partida e pierduta.
RăspundeNiculaie - 03-03-2015
Stimate Domnule Papahagi, Presupunand cazul in care "un parinte este habotnic si considera teoria evolutiei speciilor incompatibila cu credinta sa", va intrebati (retoric ?): "ar trebui sa-i dam dreptul sa-si scoata copilul de la ora de biologie?" Permiteti-mi, cu respect, sa va linistesc in aceasta privinta ! Responsabilii politici, in cardasie cu prea sfintii parinti (= sustinatori de nadejde, in prea-mizerabile campanii electorale, a oricarui partid, pe baza de prea reciproc interes) au avut grija se se scoata complet, din orice manual de biologie, orice referire la evolutia biologica. Asadar, evolutia biologica nu exista !!! Nu a fost dovedita prin nimic, Darvin e un sarlatan, generatii intregi de cercetatori bat campii cu argumentele lor in dovedirea acestei idei (copii nostri au fericirea sa afle toate aceste prea sfinte adevaruri din manualele de religie !). Exista insa adevarul suprem, de necontestat, al genezei lumii vii in 7 zile ! Copii trebuie sa afle la scoala doar acest adevar ! L-ar putea afla la biserica, dar e bine sa se insiste ! Altfel, am iesi din Evul Mediu ! Si ar fi pacat !
RăspundeFelix - 03-03-2015
Superba argumentatia. O mica observatie (un pic rautacioasa:)) saptamana relioasa incepe cu duminica, nu se termina cu ea (In cea dintai zi a saptamanii, foarte de dimineata...) Cand mergeam eu la scoala ne-a invata profa de engleza ca saptamana e : Sunday, Monday...
Răspunde