De același autor
În caricatura care însoțește un articolapărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security Studies de la George C. Marshall European Center for Security StudiesdinGarmisch-Partenkirchen, apare un uriaș urs Panda, simbolizând regimul de la Beijing, care, sub privirea gânditor-întrebătoare a Unchiului Sam (SUA), își însușește una câte una de pe o tablă de șah, pe care sunt imprimate stelele de pe steagul UE, piesele (care arată și ele ca niște ursuleți Panda) reprezentând statele membre din Uniune. Articolul în cauză, intitulat „Poate China întoarce Europa împotriva Americii?”, prefața întâlnirea la vârf UE – China din 15 septembrie.
Amânată în câteva rânduri, aceasta a fost inițial gândită ca una care urma să aibă loc, cu mare pompă, la Leipzig, pentru a proba faptul că acele 27 de state din Uniune erau unite în demersul de gestiune a unei relații complexe, simultan de colaborare și confruntare, cu o mare putere descrisă recent drept un „rival strategic”. Un diplomat european spunea că Berlinul, care deține președinția în exercițiu a UE, vedea în acest eveniment unul care urma să marcheze un final apoteotic de carieră, un fel de „bijuterie a coroanei” pentru cancelarul Angela Merkel, care s-a arătat a fi în mod constant un suporter în favoarea unei bune relații cu China. Până la urmă, spre dezamăgirea dnei Merkel, a avut loc doar un mult mai modest summit virtual, care, de partea UE, i-a mai reunit alături de Angela Merkel pe Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, și pe Charles Michel, președintele Consiliului European, iar de partea chineză, o echipă sub bagheta lui Xi Jinping.
Controlul Eurasiei
Pe fond, Andrew Michta se întreba în articol dacă în bătălia geopolitică dintre America și China, Xi va încerca să repete ceea ce a făcut în 1972 Richard Nixon, atunci când, în urma unei călătorii la Beijing, a reușit să-i atragă de partea sa pe chinezi în confruntarea cu URSS. Numai că dacă nu există nici o îndoială că intențiile Chinei urmăresc un astfel de scenariu – se vede asta și din intensul desant diplomatic din Europa (doar cu 3 săptămâni în urmă, ministrul de externe chinez Wang Yi a avut întâlniri în Italia, Olanda, Norvegia, Franța și Germania, în timp ce în paralel un membru al Biroului Politic de la Beijing a vizitat Grecia și Spania) –, este greu de estimat în acest moment succesul demersului Chinei. În fapt, răspunsul european pare să fie mai degrabă unul rezervat, dacă nu chiar negativ, chiar dacă UE nu pare deloc dispusă să se alinieze explicit de partea SUA în acest meci geopolitic hotărâtor pentru felul în care va arăta lumea în viitor.
Obiectivul major al Chinei este de a obține ceea ce Andrew Michta numește „o inversiune globală în materie de fluxuri comerciale”. Fluxuri comerciale care în prezent se derulează preponderent pe mare sub protecția Statelor Unite, care dețin supremația absolută din acest punct de vedere. Beijingul încearcă, desigur, să erodeze acest avantaj, dar se concentrează cu precădere pe arealul Mării Chinei de Sud, pe unde tranzitează 40% din întregul comerț global. Însă alta este direcția strategică fundamentală pe care o are în vedere: realizarea unei căi alternative de comerț terestre către Europa, restul Asiei și chiar Africa, așa-numitul „Drum al Mătăsii” sau „Belt and Road Initiative” (BRI). Aceasta ar fi și cheia către obținerea unei hegemonii globale a Chinei, care ar putea controla astfel un teritoriu vast, Eurasia, pe care marele geograf britanic Sir Harold Mackinder o considera, într-un celebru eseu din 1904, „The Geographical Pivot of History”, și în cartea apărută în 1919, „Democratic Ideals and Reality” (un titlu foarte potrivit și pentru vremurile actuale, când iluziile ideologice par tot mai rupte de realitate), „regiunea-pivot” („heartland”) al cărei control asigura dominația mondială.
Europa nu este singură pe traseul BRI, însă reprezintă, fără îndoială, miza principală a Beijingului. Schimburile comerciale și investițiile europene în relația cu China au explodat în ultima decadă. De pildă, investițiile cumulate chineze în Marea Britanie, Germania, Italia și Franța au depășit deja 100 miliarde de euro. În Europa de Est, acestea au ajuns la 8 miliarde de euro, cele mai importante fiind de 1,2 miliarde în România (5,4% din total), 2,5 miliarde în Ungaria și 1,5 miliarde în Polonia.
E adevărat, schimburile comerciale de bunuri și servicii dintre SUA și UE, care reprezintă împreună aproximativ jumătate din PIB-ul mondial, sunt mult mai importante. Au depășit nivelul de 1,3 trilioane de euro anul trecut, adică aproape o treime din totalul schimburilor comerciale de pe glob. În paralel, investițiile totale făcute pe cele două maluri ale Atlanticului ajunseseră la aproape 4 trilioane în 2018. Investițiile din UE în Statele Unite (2,18 trilioane, în 2018) erau de opt ori mai mari decât cele făcute de UE în China și India luate împreună. Însă pentru o serie întreagă de state europene, cu precădere pentru Germania, interesele sale comerciale legate de China sunt importante.
Mai există un alt factor important în această ecuație geostrategică asociată rutelor de comerț, din păcate prea puțin discutat. Este vorba de ruta maritimă arctică, între Asia și Europa, mult mai scurtă decît cele tradiționale, care a devenit în tot mai mare măsură viabilă datorită topirii parțiale a gheții în zona Polului Nord. Există de aceea o competiție care a crescut semnificativ în intensitate între statele riverane Oceanului Arctic, între care sunt Rusia, Canada, Norvegia și Statele Unite, pentru exploatarea și controlul acestei rute. Lor li s-a adăugat China care s-a declarat "țară aproape arctică" și pregătește o flotă navală adaptată acestor condiții. Iată un alt spațiu devenit între timp relevant prin prisma bătăliei geopolitice și care poate contribui și el la "inversiunea" de care amintea Andrew Michta.
Un summit cu rezultate modeste
Revenind însă la reuniunea virtuală la vârf UE – China, miza acesteia era aceea de a se face pași decisivi pe calea semnării unui acord strategic între cele două părți care să precizeze parametrii fundamentali ai relațiilor economice bilaterale, între care tratamentul egal în materie de investiții, protecția drepturilor de proprietate intelectuală, subvențiile chinezești și lupta împotriva a ceea ce a devenit o adevărată obsesie pentru marea majoritate a elitelor din Europa și America, „schimbările climatice”. Rezultatele par să fi fost mai degrabă modeste. Pentru că, deși europenii au evitat până acum să adopte o atitudine excesiv de contondentă în raport cu China și nici nu s-au raliat poziției americane, pe care totuși o împărtășesc în mare parte, au devenit tot mai îngrijorați și mai iritați de atitudinea tot mai agresivă a Berlinului. China a mizat la rîndul său excesiv pe faptul că din cauza crizei economice provocate de pandemie vor accepta concesiile minore pe care le face, cum sunt de pildă o creștere a agro-importurile (la fel ca în cazul Americii) și promisiuni de intenție declarative privind lupta împotriva Schimbărilor Climatice, închizînd ochii în chestiuni precum subvențiile sau blocajele la intrarea pe piața a produselor pe care le consideră "sensibile".
Oricum, sunt de părere mulți analiști, ca strategie pe termen mediu și lung, China își propune să ofere, inclusiv copiind, produse și echipamente cu valoare adăugată mare similare cu cele occidentale, la prețuri mai mici, eventual subvenționate, scoțându-le astfel pe acestea nu numai de pe piața sa, ci și de pe cea mondială. Moment în care accesul pe piața chineză va deveni în mare măsură irelevant. Este exact tipul de strategie care a funcționat în cazul Huawei. Sau, un alt exemplu, după ce au blocat accesul unor companii ca Visa, American Express sau Mastercard pe piața financiară din China Beijingul declară că este dispus să ridice restricțiile acum cînd accesul nu mai are nici un fel de valoare din moment ce pe plan intern marea majoritate an plăților se fac cu aplicații pe mobil. De aceea, deja avertizați, europenii au rămas sceptici. „China nu ne-a convins până acum că merită să semnăm un acord strategic în materie de investiții”, a declarat Ursula von der Leyen. Cu atât mai mult, cu cât, la criticile venite din Europa, în principal de la Charles Michel, privind Hong Kong-ul și acțiunile represive împotriva uigurilor, Xi Jinping a replicat că acestea sunt chestiuni interne în care europenii nu ar trebui să se amestece, la fel cum, a spus el, China nu se amestecă în problemele din UE legate de drepturile omului (a menționat antisemitismul). Numai că, atunci, europenii au toate motivele să se întrebe câtă încredere ar putea avea într-un guvern precum cel de la Beijing care încalcă un acord internațional, cel semnat cu Marea Britanie în chestiunea Hong Kong-ului.
În acest context, într-o opinie post-summit think tank-ul Bruegel își exprima dubiile în legătură cu utilitatea în sine a summit-ului. Și Global Public Policy Institute scriecă "2020 va fi anul în care s-au consumat iluziile UE în privința unui semnării unui acord de partenariat strategiccu China", pentru care în special Angela Merkel a militat constant. Nu a fost nici pe departe summit-ul la care visa dna Merkel, este de părere și Politico. Însă, cu toate acestea e greu de tras o concluzie definitivă privind felul în care se va poziționa în viitor UE în relația cu China și Statele Unite. Charles Michel a ținut, de pildă, să avertizeze că „Europa va fi un jucător, nu un teren de joc”, adică va acționa independent, nu se va alătura nici Chinei, nici Americii. O declarație care sună bine pe hârtie, dar care are prea puțină legătură cu realitatea de pe „terenul de joc”, unde UE este totuși un actor minor, cu excepția dimensiunii sale economice.
Germania – piesa-cheie
Până la urmă, din această perspectivă, un cuvânt hotărâtor în ceea ce privește decizia îl va avea Germania. Analiștii consideră Germania călcâiul lui Ahile al UE în relația cu China. Și din cauza investițiilor de acolo, aproape 17 miliarde de euro, dar mai ales din cauza exporturilor germane în China. În 2018, exporturile germane în China, de bunuri și servicii, au totalizat 106 miliarde de euro, mai mult decât cele combinate ale următoarelor 6 țări, Franța (32 de miliarde), Italia (21 de miliarde), Olanda (12 miliarde), Irlanda, Suedia și Spania. „Punctul slab al Europei este Germania, în Germania este industria auto, iar în cazul industriei auto este Volkswagen”, remarca Max Zenglein, de la MERCATOR, un think tank specializat în chestiunea relațiilor cu China. Într-adevăr, Volkswagen a vândut în 2018 4,2 milioane de automobile pe piața chineză față de doar 350.000, câte a vândut pe cea americană, amănunt pe care Beijingul are grijă permanent să-l menționeze. În acest context, un oficial comercial dintr-o țară din UE scotea în evidență disponibilitatea Germaniei de a lăsa ca Huawei să se implice în rețelele sale mobile ca o dovadă că relația Berlinului cu Beijingul merge mai departe decât cea din timpul Uniunii Sovietice. „Germania nu ar fi lăsat niciodată Uniunea Sovietică să-i construiască rețeaua sa de comunicații”.
După cum nu a fost uitat nici un alt punct sensibil, mai ales pentru Berlin, care ține să dea permanent altora lecții despre valori și multilateralism. E vorba de dublul standard, de ipocrizia cu care operează, în funcție de interesele influentului său lobby industrial. În timp ce Germania a oprit ratificarea unui acord comercial cu blocul sud-american Mercosur, invocând politicile de defrișare ale președintelui brazilian Jair Bolsonaro, în principal din considerente de politică internă, datorită presiunilor ecologiste, Berlinul susține acum acordul cu China, insistând că comerțul ar trebui să fie separat de drepturile omului.
Un deputat european din grupul liberal Renew Europe, implicat în dosarul negocierilor privind acordul Mercosur, a spus că s-a ajuns astfel ca pădurea tropicală din Brazilia să fie mai importantă decât persoanele care suferă încălcări ale drepturilor omului în Hong Kong sau Xinjiang. „Punând drepturile omului între paranteze în relația cu China, dna Merkel nu se confruntă cu costuri politice interne, dar riscă să-și alieneze partenerii democratici din Asia și SUA”. „Germania este pusă în fața unei întrebări foarte incomode”, remarcă și Lee-Makiyama, directorul Centrului European pentru Economie Politică Internațională, „dacă drepturile copacilor sunt mai importante decât drepturile oamenilor – și de ce compasiunea germană se extinde la păduri, dar nu și la oamenii din Asia”.
 - Copy.jpg)
Comentarii 5
LevSt. - 10-04-2020
si in continuare, evolutia sectorului bancar si a relatiei cu productia, a dus la aparitia unui nou instrument- acum-socio-financiar, adica renegocierea imprumuturilor devenite imposibil de platit(sau dificil, la circumstantele momentului), mai precis introducerea si legiferarea actului de FALIMENT INDUVIDUAL*, pe langa cel al companiilor, iar cel individual are doua Chapter-e, 7 si 11, ultimul reesaloneaza datoriile, in schimb Chapter 7, exonereaza total de obligatia platii, individul in cauza ramanand proprietar(daca este) al resedintei( casa, care poate fi si un castel) si a uneia dintre autoturisme, la alegere, nicidecum cea mai veche...Totusi, exista si "consecinte", timp de ani de zile nu mai poti obtine credit de niciunde...!!! Am pus in ghilimele expresia consecinte, pentru ca NU este adevarat, relatia dintre sectorul bancar si productie( si desfacere) , impune mereu ca banca "sa-si calce pe inima", si chiar dupa cateva luni, cel care a dat faliment, incepe sa primeasca noi oferte de credit carduri, asa cum dealer-ii de masini si magazinele de lucruri ceva mai scumpe( mobilier, etc.) au venit si ei cu programe pentru persoanele recent falimentate, pprograme care practic discrimineaza pozitiv!!!Iar aceasta pentru ca esenta unei reale economii capitaliste este -fara indoiala- CONSUMERISMUL (ieftin, cum se vorbeste -inca- in batjocura prin fostele tari comuniste!**), care impune un consum ridicat, de cele mai multe ori partial( si "restul" la gunoi!), tocmai pentru a misca imensele cantitati si volume de produse care -pentru o piatza educata- nici nu pot sta prea mult in lantul unitate de productie-retail, pentru ca , consumatorul american(englez, etc.) este pretentios si saboteaza prin NEcumpararea respectivului produs( chiar daca departe de a expira), motiv pentru care toate lanturile de magazine (in special alimentare) cu cel putin 6 luni inante de expirare( practic cu 8 luni-mai orice produs alimentar inca este edibil ceva timp si dupa expirarea termenului inscris), doneaza sute de tone de alimente catre food-banks (care le redistribuie pe gratis, CATRE ORICINE!) iar cele nealimentare fac uriase reduceri de preturi( sau , deasemeni-,donatii la food bank, anumite produse) inclusiv la autoturisme, dupa luna iulie, cand la dealers apar noile masine DE ANUL VIITOR, incep scaderile de pret la cele produse in acest an, cota maxima(adica pret minim) va fi atinsa in lunile Decembrie, .ac. si Ianuarie, anul urmator...(* practic, la fiecare 50 de ani fiecare american intre zero ani si limita maxima, dau 1faliment, cea ce spune ca persoanele adulte, falimenteaza de 2 ori pe parcursul vietii lor, cea ce nu reprezinta nici cea mai mica pierdere, BANII "pierduti" -in general, banii- NU au valoare intriseca (eventual in cazuri extreme, ca pentru aprins focul, sau folositi ca si hartie higienica, etc.), valoarea lor este simbolica, ei reprezinta INSA valoarea finala a unui produs(munca plus material), care in final, daca nu este consumat isi pierde orice valoare, iar consecintele sunt si mai drastice, blocarea mecanismului si lantului de productie -vanzare, ideea este ca trebuie consumat permanent si nu facut depozite(mari) nici de bani si nici de produse;** consumerismul ieftin este un termen care -in realitate- nu are nicio relatie cu calitatea, ci cu volumul consumat, iar aceasta tocmai pentru ca productiile sunt uriase, mai mult, diverse tari, pentru a accede pe piata americana( sau Engleza, etc-. in general capitalista- , vand produse de cea mai inalta calitate, la preturi de dumping- in realitate, cum este deja dovedit, chiar in aceste tari ex-comuniste, se inregistreaza un oarecare consumerism, dar nici macar prea ieftin si nici macar la calitatea consumerismului din tarile original capitaliste-ca ex. in Romania, este demonstrat ca imense cantitati de "Olive Oil" sunt contrafacute cu uleiuri autohtone- de floarea-soarelui, etc., acelasi lucru cu alte produse)..
RăspundeLevSt. - 10-03-2020
si inca ceva, este deja istoric dovedit, ca daca stranuta USA restul lumii prinde guturai, exact ce s-a intamplat deja de cateva ori(chiar recent) , prima oara fiind evenimentul anilor 1928-1932+, adica “marea Criza Economica”, care a zgudiut mai toata lumea, insa aceasta ar fi fost total evitabila, daca USA ar fi avut implementata metodologia “plastic”, in loc de cash, de fapt si la acei ani exista o oarecare creditare ((raboj, catastif= book), insa pe termen scurt, iar aceasta lipsa de creditare pe termen lung, adaugata peste cel mai mare eveniment al omenirii de pana atunci, a dus la acea criza..Iar acel eveniment se numeste SUPRAPRODUCTIE, iar USA (si alte cateva natii-in timp) sunt “blestemate” sa poarte aceasta “povara”, adica sa produca permanent mai mult -de departe- decat este nevoie sau/si se poate exporta- asa ca la acei ani trenuri intregi de marfa de calitate, au fost realmente deversate in ocean, iar mai recent(prin 2002 sau+) cand media internationala titra despre foametea din N.Korea, fosta secretar de stat a scapat o porumbitza devenita antologica ,” Nesperata ocazie sa scapam de sutele de tone de carne congelata, din depozite”, de fapt USA mai “exportase” (adica cadou, pe gratis) ceva ani buni, inainte, cateva sute de tone de branzeturi, catre Mexic…Sigur ca este vorba de orice fel de strategie imaginabila, insa cea economica este cea care impune la actiune, devine mai scump sa tii in depozite -pe termen lung- munti de produse, decat sa le vinzi la preturi derizorii, sau cu creditare pe multi ani, sau chiar ajutoare pentru anumite state si situatii…Insa dupa aceasta criza, piata financiara a evoluat, marele breakthrough a fost “cardul/plastic”, adica cartea de credit si creditarile pentru produse de larga folosinta pe ani si ani, la zi (dar de ani buni) autoturismele se crediteaza pe 72 luni(6 ani), uneori chiar cu zero down si fara dobanda, cazurile cele mai ilustrative sunt vanzarile de masini sud koreene, care desi au o calitate recunoscuta, inca lupta pentru mentinerea locului castigat pe piatza americana…Si -in paralel, daca ceva ani mai tarziu ( dupa 1930) mapamondul ar fi avut UN JANDARM MONDIAL (gen , cel de azi) ADRM ar fi fost evitat, tocmai pentru ca nu exista o forta echilibratoare in lume, Germania (si Japonia chiar mai inainte) au indraznit si au declansat marea conflagratie…
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 10-01-2020
Da! La obiect şi bine punctat articolul, numai, părerea mea este că nu Germania este călcâiul lui Achile pentru Europa, ci actualul guvern Merkel, care conduce încă pentru moment Germania! Guvern, care din momentul 2005 când Merkel printr-un fenomen politic misterios, pentru mulţi rămas de neexplicat pînă-n ziua de astăzi, a preluat conducerea politică a Germaniei, care de atunci a intrat în derivă şi încet, încet, a început să derapeze din centru dreapta unde-i era locul, către stînga, pînă ce astăzi CDU-ul aproape a preluat poziţia ideologică SPD-istă, aruncându-i pe aceştia aproape înafara parchetului politic şi forţând în acelaşi timp o tendinţă de desprindere din alianţa cu Statele Unite. Totodată fosta formaţiune altădată de centru dreapta condusă de Merkel gândind, dacă nu chiar realizând pe nesimţite, o periculoasă apropiere de Stânga Mondială. Mai întâi de Rusia şi când aceasta a început să piardă teren, de China, care în momentul de faţă este hegemonul necontestat al Stângii mondiale. Să aşteptăm Decembrie când America însfârşit sper eu că se va stabiliza şi când Germania tot înfine şi tot sperăm cu toţii că va schimba macazul în direcţia naturală şi normală şi deabea atunci am putea să vorbim de o nouă tentativă de a se realiza o Europă unită, de data asta sub forma o formă federală şi nu forma imperială pe care ar dori-o Merkel şi Macron Şi fiindcă veni vorba despre Decembrie, să nu uităm că tot atunci şi România ar avea şansa să se întoarcă tot înfine şi de tot în normalitate! Ar fi timpul!
RăspundeLevSt. - 09-25-2020
Fluxuri comerciale care în prezent se derulează preponderent pe mare sub protecția Statelor Unite, care dețin supremația absolută din acest punct de vedere...."___-----____ deocamdata -si viitorul previzibil este la fel- USA detine suprematie mai la toate capitolele.../// Cei de la conducerea Pentagonului vor să poarte războaie pentru ca acele companii minunate care fac bombe să fie în continuare fericite” (George Panait -24 septembrie, 2020 ) “…D.D.Eisenhower:Un element vital în păstrarea păcii este stabilimentul nostru militar. Armatele noastre trebuie să fie puternice, gata pentru acțiuni instantanee, astfel încât niciun potențial agresor să nu poată fi tentat să-și riște propria distrugere…”____—–____aceasta este esenta descurajarii oricarui agresor, si -pentru toata omenirea- aceasta armata a devenit si jandarmul mondial, iar aceasta pentru ca omenirea inca nu a atins acel grad de dezvoltare (in toate planurile) de a avea un real unic guvern(ONU este fragmentat pe cel putin 2 falii), iar atunci ,eventualii dictatori chiar daca ar mai miji pe undeva, ar fi anihilati imediat…Ce trebuie facut, tarile care inteleg aceasta situatie tranzitorie, trebuie sa preia cata o mica parte (f. suportabila) din aceste imense cheltuieli facute de o singura natie, si sa cantoneze pe teritoriile lor trupe ale pactului NATO, ca sa nu zicem neaparat ale USA, si -concomitent- sa-si reduca numarul propriilor armate, per total, costurile fiind mai mici si siguranta mult mai mare, cand o tara este aparata de trupele a mai multor tari, iar tehnologia militara provine de la cele mai evoluate industrii specializate, de pe glob…Scopul final trebuie sa fie un real ONU -guvernare mondiala-cu armata proprie de cel mult o suta mii de militari, iar toate tarile sa renunte total la armatele lor, in acest fel omenirea se poate pregati pentru marile evenimente care vor veni: invazii de extraterestri, coliziuni multiple cu alte corpuri ceresti, schimbari radicale in sistemul climatic, aparitia de noi pandemii, etc., etc.In fond, oricat de mare este aceasta planeta( in raport cu dimensiunea umana), trebuie sa intelegem ca in acest univers nu suntem decat o alta corabie plutitoare si absolut toti vom avea aceiasi soarta, intr-unul din cazurile enumerate mai sus, cum se intampla chiar in aceste zile cu aceasta pandemie, care nu tine de loc cont de continent,natie, bogatie nationala sau individuala, etc.Pe scurt, chiar daca avem orizonturi diferite, traim, totusi, sub acelasi soare…
RăspundeLevSt. - 09-22-2020
"... Berlinul susține acum acordul cu China, insistând că comerțul ar trebui să fie separat de drepturile omului...."____-----____idea este din start eronata, insa -se pare- ca interesul imediat primeaza imotriva celui pe termen lung si general...///" China, prinsa intr-un cleste (Anonimus.ro)(...)—–_____—-desi uriasa, la propriu si chiar la figurat, China este prinsa inr-un cleste dint-un aliaj forjat din cele mai tari elemente disponibile, iar parte din aceasta alianta este Japonia (chiar in coasta Chinei), o tara care -de departe- exceleaza ( si da clasa Chinei si mai oricarei natii) la capitolul general IQ , de unde-implicit-tehnic, Japonia poate transforma chiar in 72 ore, mii de unitati de productie industriala civila, in mari producatoare de armament si munitie, tehnologie si echipament de razboi, etc., si -desi saraci in resurse- vor avea un succes fulminant, fiind alimentata masiv de USA(*), unde China nu poate avea acces in caz de razboi…In aceiasi ecuatie cred ca poate fi pusa si S.Korea, chiar daca fidelitatea acestei tari nu este precum a samurailor japonezi…(*-USA trebuie sa fie atnta la “aliatii”(mai noi) istoric dovediti duplicitari, precum Romania, este bine ca daca efectivele armate USA cresc in Romania, USA trebuie sa ceara ca armata romana sa fie redusa (macar) proportional(desi , normal, trebuie redusa cu 75%),deoarece peste jumatate din ofiterimea armatei romane( mai ales trecuti de o anume varsta) sunt pro-Est indiferent cine ar fi acel Est…/// se pare ca -ani si ani in urma- omul cu una dintre cele mai metalice voci (dar nu si atat de “puternica” ca si a lui Tom Jones), Phil Collins a avut o viziune despre “prea multi oameni si prea multe probleme”(pe langa EVIDENTUL “pamant al confuziilor”), adica milioane care “marsaluiesc pe strazi”(cine are armata de peste 2 MILIOANE * si poate sa o mareasca la sute de milioane?!), cat si despre Superman, insa este adevarat ( cum zicea si “Rare Bird”**),problemele deriva din lipsa de empatie, simpatie, etc., sau mai bine zis din ura celor ramasi in urma(datorita propriului comportament), impotriva celor progresati… Land of Confusion (Genesis-Phil Collins) “… But I can hear the marching feet They’re moving into the street… There’s too many men, too many people Making too many problems… Can’t you see this is the land of confusion? Oh, Superman, where are you now? When every thing’s gone wrong somehow? Men of steel, these men of power…” *urmata de India si N.Korea, cu peste un milion, cat si de USA…/// **Sympathy (Rare Bird) “…Just think of those Out in the cold and dark ’cause there’s not enough love to go round…”
Răspunde