De același autor
Mult mai mare atentie mediatica au starnit in schimb declaratiile facute de catre Fabrizio Barbaso, noul director general al Directiei de Extindere a UE, dupa intalnirea acestuia, tot martea trecuta, cu Adrian Nastase. "Daca lucrurile nu vor fi puse in aplicare, atunci ar putea exista sute de pagini de hartie care sa reprezinte modernizarea tarii, dar care sa nu se regaseasca in realitate", a tinut sa precizeze oficialul Comisiei Europene. Motivele de nemultumire sunt de acum bine cunoscute: restantele din reforma economiei, justitiei, administratiei, plus coruptia. Dupa ce a tinut sa mentioneze ca a facut "presiuni prietenesti" asupra premierului pe subiectele mentionate, d-l Barbaso ne-a dat si vestea buna ca Adrian Nastase l-a asigurat ca va pune la punct trei mecanisme de control pentru aplicarea hotararilor.
Daca nu e inca clar cum vor arata cele trei mecanisme, e insa o certitudine ca Romania are trei mari probleme legate de procesul de integrare europeana. Prima veste proasta pentru liderul PSD e accentul in crestere pus la Bruxelles pe partea de implementare mai degraba decat pe semnarea unor documente. Comisia Europeana pare sa fi descifrat destul de bine "metodologia" de lucru autohtona, pe cat de hotarata la capitolul declaratii, pe atat de "timida" cand trebuie trecut la implementare. Cu referire directa la administratia publica si la capacitatea acesteia de a gestiona importantele fonduri gratuite puse la dispozitie de catre UE pentru a accelera modernizarea tarii, Fabrizio Barbaso a tinut sa precizeze ca "ceea ce lipseste nu este capacitatea de a adopta legi, ci de a le pune in aplicare si de a le face respectate de toata lumea". De altfel, in particular, oficialii UE recunosc ca neacordarea explicita a statutului de economie de piata functionala in ultimul raport de tara este urmarea lipsei de incredere in promisiunilor facute la Bucuresti, mai ales ca urmeaza un an electoral. In aceste conditii pare mult mai intelept sa mentii o parghie concreta de presiune decat sa te increzi in cuvantul executivului condus de Adrian Nastase. Tocmai marja de actiune tot mai limitata pe care o are guvernul din acest punct de vedere, care in plan concret inseamna sanse crescute de eroziune electorala in 2004, ii face pe Ion Iliescu si pe primul ministru atat de interesati sa gaseasca o formula prin care, plecand de la obiectivul fundamental, evident comun, al aderarii la UE sa forteze obtinerea unui consens si in ceea ce priveste maniera in care se deruleaza procesul in sine, cu foarte putina deschidere catre alte puncte de vedere, lucru care nu mai este deloc rezonabil.
A doua mare problema cu care se confrunta Romania tine de evolutia extrem de incerta a procesului de adoptare a noii Constitutii Europene si de redefinire institutionala a Uniunii Europene. Cu cat se vorbeste mai mult despre proiectul unei Europe unite, cu atat competitia pentru promovarea intereselor nationale pare sa devina mai acerba. In acest moment pare extrem de improbabil ca presedintia italiana sa obtina un acord din acest punct de vedere pana la mijlocul lunii decembrie, ceea ce inseamna o bulversare serioasa a intregului calendar de extindere. Cu atat mai mult cu cat chiar marii promotori ai proiectului unui superstat european capabil sa devina o voce egala ca pondere cu cea a Statelor Unite, marea ambitie a Parisului in mod special, sunt acuzati de ipocrizie din moment ce tocmai aceste state ignora din ratiuni politice interne reguli importante stabilite la nivelul Uniunii Europene. Desi Franta si Germania nu respecta de trei ani consecutiv limita de 3% din PIB pentru deficitul bugetar intern convenita in comun pentru zona Euro, Parisul si Berlinul au reusit martea trecuta sa blocheze orice actiune punitiva a Comisiei Europene asupra lor. Tarile mici si mijlocii de pe continent au avut astfel o dovada concreta a inegalitatii de tratament avand motive intemeiate sa se teama ca prin proiectul noii Constitutii Europene vor deveni o simpla masa de manevra pentru "greii" Uniunii.
In fine, ajungem si la a treia problema. Anuntul Germaniei de sprijin explicit pentru integrarea rapida a Croatiei deschide usa pentru includerea acesteia intr-un nou val de extindere in trei, alaturi de Bulgaria si Romania, dar face improbabila respectarea calendarului cu tinta anul 2007. De altfel, se vorbeste tot mai mult pe continent, chiar daca nu la nivel oficial, de fixarea unui termen "realist" de aderare a valului cu pricina in 2010.
In aceste conditii pare legitim sa ne intrebam care vor fi efectele de asteptat asupra Romaniei. E intr-adevar o nenorocire daca nu ne integram in 2007? Pentru PSD, cu siguranta da. O astfel de varianta ar fi pentru partidul de guvernamant un esec politic major. Pentru Romania in ansamblu nu ar fi insa neaparat o nenorocire ireparabila daca am avea certitudini clare in privinta finalizarii procesului de aderare. Problema e ca multe lucruri sunt in suspensie din punctul de vedere al proiectului european. Conceptele de Europa unita si de cetatean european care suna bine pe hartie incep sa se loveasca tot mai mult de realitatea de pe teren atunci cand se trece pragul unor interese comune legate de schimburile comerciale sau de libera circulatie in interiorul UE. La fel cum limitele posibile ale integrarii europene, dincolo de care deciziile luate in laboratoarele politice sunt masiv respinse de catre populatie, asa cum s-a intamplat cu ultimul referendum din Suedia privind adoptarea monedei euro, sunt inca foarte greu de prevazut. Care va fi impactul absorbtiei celor 10 noi membri, in plan politic, economic si social? In fapt, in chestiunea ritmului si amplorii procesului de integrare europeana, suntem departe de a fi ajuns la un numitor comun. Iata tot atatea motive pentru care abaterea de la calendarul cu punct terminus 2007, care din pacate devine tot mai probabila, lasa pentru o vreme Romania intr-o ingrijoratoare zona de incertitudine.
