De același autor
M-aș fi așteptat ca, după un val Delta atât de dur în România și mai ales aducând o mortalitate relativă aproape mai mare decât oriunde în Europa, oamenii obișnuiți, spre a nu mai vorbi despre guvernanți, să învețe lecția precauției: mai întâi să se vaccineze cât de repede – cei care n-au făcut-o – cu prima, cu a doua, cu a treia doză. Să scadă puternic numărul negatorilor Covid, al antivacciniștilor „metafizici”, politici și de alte feluri sau măcar să se reducă influența lor; să fie rapid introdus certificatul verde la locul de muncă; să existe o campanie intensă la nivelul medicilor de familie pentru vaccinarea vârstnicilor și bolnavilor cronici. Îl avem acum pe doctorul Rafila în fruntea Sănătății, care ne-a tot explicat luni bune pe la toate televiziunile ce trebuie făcut, avem o majoritate supralargă și suprasolidă, un prim-ministru fost general și un președinte care are acum, în sfârșit, un guvern pe care l-a dorit sau cel puțin așa a părut. Am avea deci toate motivele să fim bine pregătiți practic și sufletește pentru asaltul Omicron, care e inevitabil.
Ei, aș! Am fost naiv. Relaxarea e generală, mai puțin la vămi, unde expații au luat cu asalt frontierele, întorcându-se acasă de sărbători. O mare parte dintre ei, veniți din țări cu Omicron deja puternic răspândit, sunt nevaccinați și desigur că mulți nu vor respecta carantina la care sunt obligați. Unii au și declarat deschis că n-o vor face, mizând pe ineficiența și complezența autorităților de control. Și vor avea dreptate, sunt convins. Doar nu suntem în Coreea de Sud, în Israel și nici măcar în Belgia, ca să ne supunem regulilor și să fim și depistați prin diverse aplicații!
Oamenii au dreptul, firește, să-și ia o mică pauză între Delta și Omicron. Să respire puțin mai liber, ba chiar să se gândească câteva zile la sarmale, cârnați și cozonaci. Și, în consecință, să se reverse prin piețe și hipermarketuri. Dar nici prudența n-ar fi nelalocul ei. Iar autoritățile ar trebui să fie foarte prudente, având în vedere experiența nefericită din toamnă. Nu se vede nimic.
Certificatul verde – fie în varianta primă, fie în varianta Rafila – e neaplicat. Va fi vreodată? Poate doar când spitalele vor fi pline din nou. Nu cumva să se supere votanții PSD. Între timp, campania de vaccinare e la pământ. Oamenii se vor vizita de Crăciun și Anul Nou nestingheriți. Atenționările câtorva medici cad peste urechi astupate, căci lumea e atentă nu la spusele, ci la faptele guvernanților.
Povestea e simplă și cinică: politicienii preferă să aibă din nou câteva mii de morți evitabili decât să devină impopulari, introducând măsuri restrictive mai severe, așa cum au făcut și fac toate țările vestice. Concluzia tristă a acestei veri și toamne și care mă tem că va fi întărită în această iarnă este că la noi viața oamenilor contează mult mai puțin decât poziția politicienilor în sondajele de opinie. Mai bine să moară decât să trăiască și să nu te voteze, cam ăsta pare a fi raționamentul. Dar lucrul cel mai întristător e că această atitudine, în loc să fie condamnată de majoritatea opiniei publice, este tolerată și chiar încurajată. Căci oamenii – fiecare în parte – ar putea fi prudenți fiecare la nivel individual: au la dispoziție vaccinurile, care deocamdată au arătat o mare eficacitate, dacă nu întotdeauna împotriva infectării, măcar împotriva bolii grave. Au la dispoziție, de asemenea, evitarea întâlnirilor cu multă lume, limitarea călătoriilor în și din străinătate. Se pare că multora nu le pasă. Înțelepciunea nu face casă bună cu valorile naționale și – pare-se – nici măcar experiența.
Acum oamenii se pregătesc de sărbători să mănânce și să bea, numai cât să nu plesnească. Și să se pupe toți cu toți, ca să crape Omicron de necaz! C-așa-i tradiția la români: să asezonăm sarmalele nu numai cu smântână, ci și cu o voioasă imbecilitate! //
