De același autor
către obiective şi strategii sustenabile“ – Georg Kell, director executiv al Acordului Global al ONU.
„Propun ca împreună, voi, lideri de afaceri, şi noi, Naţiunile Unite, să iniţiem un acord global bazat pe valori şi principii comune, capabil să ofere o faţă umană pieţei globale.“ Acesta era mesajul prin care Kofi Annan, fost secretar general al ONU, anunţa cu 10 ani în urmă crearea Acordului Global al Naţiunilor Unite (UN Global Compact, UNGC), devenit astăzi cea mai amplă iniţiativă din domeniul responsabilităţii sociale corporatiste.
Acordul este „un apel prin care li se cere companiilor de oriunde să îşi alinieze voluntar operaţiunile şi strategiile de afaceri la 10 principii universal acceptate din sfera drepturilor omului, raporturilor de muncă, protecţiei mediului şi luptei împotriva corupţiei“. Lansat la 26 iulie 2000, acordul reuneşte astăzi peste 8.000 de organizaţii, dintre care aproape 6.000 de companii din 135 de ţări.
Conform principiilor UNGC, companiile trebuie: să respecte drepturile fundamentale ale omului; să recunoască drepturile angajaţilor; să elimine munca forţată şi a copiilor, precum şi discriminarea la locul de muncă; să trateze responsabil problemele de mediu şi să încurajeze dezvoltarea tehnologiilor neagresive faţă de mediu; să acţioneze împotriva corupţiei. Acordul încurajează companiile să îşi declare public angajamentul faţă de cele zece principii, să le includă în strategiile lor şi să raporteze public performanţa socială.
Cu ocazia împlinirii a zece ani de la iniţierea UNGC, ediţia aniversară a Buletinului Anual al Acordului Global, publicată în iunie 2010, reia o întrebare care, din momentul declanşării crizei globale, este pusă tot mai insistent în mediile de afaceri: care sunt efectele numeroaselor programe şi instrumente de etică şi responsabilitate socială în afaceri dezvoltate în ultimele decenii? Au acestea capacitatea de a genera schimbări la nivelul operaţiunilor şi raporturilor de afaceri?
„Companii din toate regiunile şi domeniile de activitate demonstrează că angajamentul faţă de drepturile omului, asigurarea unor standarde decente la locul de muncă, responsabilitatea faţă de mediu şi lupta împotriva corupţiei îşi arată beneficiile. În acest fel, unele firme economisesc bani, unele îşi minimizează riscurile, iar altele descoperă noi oportunităţi de afaceri generate de conceptul de sustenabilitate“, susţine Ban Ki-moon, secretar general al ONU.
„Intrăm în cel de-al doilea deceniu de existenţă a Acordului Global, într-un moment critic al istoriei economiei globale. Din anumite puncte de vedere, contextul actual seamănă îngrijorător de mult cu acela de acum zece ani“, arată Georg Kell, director executiv al UNGC. Consecinţele dureroase ale crizei financiare şi protestele tot mai numeroase faţă de managementul iresponsabil al unor corporaţii pun în umbră eforturile făcute până acum pentru realizarea unui cadru sigur pentru comerţul internaţional şi pentru eliminarea sărăciei şi foametei.
Faţă de acum 10 ani, s-au creat însă premisele unei schimbări esenţiale în cultura mediului de afaceri: trecerea de la nivelul unui discurs corporatist, ce invoca valori morale în mod retoric şi ineficient, la instrumente de responsabilitate socială, orientate către operaţiunile comerciale şi către cei afectaţi de aceste operaţiuni. „Ceea ce a început ca o mişcare periferică în jurul «eticii» în afaceri a evoluat sub forma unor practici corporatiste răspândite în întreaga lume“, consideră Georg Kell. „Într-o măsură tot mai mare şi în toate mediile – sectorul privat, investitori, angajaţi, consumatori, guverne, organizaţii nonprofit şi în sfera educaţională – se admite că respectarea de către companii a drepturilor omului, standardelor de muncă, responsabilităţilor faţă de mediu şi principiilor anticorupţie se dovedeşte benefică atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru societate.“ În concluzie, susţine directorul UNGC, pe cât de mare este nevoia de responsabilitate în afaceri, pe atât de mari sunt şi oportunităţile de a orienta mediul de afaceri către obiective şi strategii sustenabile.
Conform unui un sondaj realizat în 2009 la nivelul a 1.044 de companii din 97 de ţări, publicat în ediţia din iunie 2010 a Buletinului UNGC, principalele motive care determină firmele să adere la principiile Acordului sunt: creşterea încrederii publicului în companie; integrarea obiectivelor de sustenabilitate la nivelul operaţiunilor de afaceri; ataşamentul faţă de un set de principii universale; nevoia de a răspunde problemelor determinate de schimbările climatice; preocupările faţă de problemele sociale.
Doar 12 organizaţii din România au aderat la Acordul Global: 4 mari companii, 2 IMM-uri, un institut de cercetare şi 5 ONG-uri. Dintre acestea, şi mai puţine sunt active şi îndeplinesc cerinţele acordului. Principiile UNGC nu au nicio rezonanţă în mediul românesc de afaceri. //
