De același autor
"Desi am fost ultramirat, pe 26 octombrie, de Ziua nationala a Austriei, am fost invitat la receptia ambasadei de la Bucuresti. La intrare m-a intampinat chiar domnul ambasador, care mi-a spus: "Primiti un ordin! Sie bekommen einen Orden!". Am crezut ca nu aud bine si l-am intrebat de trei ori: "Cine, eu? Cine, eu? Cine, eu?". Zice: "Da, primiti ordinul austriac!". Si pana astazi nu pot sa-mi inchipui de ce si cum."
Eginald Schlattner traieste retras in satul transilvanean Rosia, unde este pastorul evanghelic al comunitatii de sasi. Comunitatea germana de aici se reduce astazi la sapte batrani, care si-au procurat deja cele necesare inmormantarii. Intristat de stingerea neamului sau, pastorul Schlattner s-a hotarat sa scrie. A scris in germana materna, iar cele doua romane ale sale, Cocosul decapitat si Manusile rosii, au fost publicate la reputata editura vieneza Zsolnay. Pe nepregatite, pastorul evanghelic a devenit unul dintre cei mai cititi autori din Austria, Germania si Elvetia.
Cele doua romane rascolesc rani vechi si clarifica fapte din trecut. In Manusile rosii, Eginald Schlattner face cronica unei tradari. Personajul principal, studentul Schlattner, nu rezista torturii Securitatii si depune marturie mincinoasa impotriva prietenilor sai. "Si cu fiecare propozitie a mea ma despart de mine" scrie Schlattner. Aceasta marturie a instrainarii este citatul favorit al criticilor germani. "Literatura lui Schlattner este un act de mare curaj", apreciaza cotidianul austriac Kurier, "o revansa asupra istoriei". "Nici un roman care ne-a parvenit pana acum din Romania nu povesteste din istoria postbelica atat de deschis si fara resentimente" apreciaza Frankfurter Rundschau. "Mesajul romanelor este nu sa parasim locul suferintei, ci sa stam pe loc, pana ce suferinta paraseste locul", a conchis postul de radio Bayrischer Rundfunk. Eginald Schlattner accentueaza in toate interviurile faptul ca este cetatean roman:
"Intr-o nota biografica in limba franceza s-a spus: "Eginald Schlattner - ecrivain allemand de Roumanie". Sunt cu totul de acord cu aceasta caracterizare: eu scriu in germana, dar ma consider scriitor al Romaniei. Deoarece cartile mele traiesc din biografia mea, iar biografia mea s-a consumat in Romania. Asa incat eu sunt foarte indatorat Romaniei pentru aceste carti. Ca emigrant sas la München, Köln sau Berlin n-as fi putut scrie niciodata cum am scris. Eu am scris acolo unde am crescut, acolo unde am patimit, acolo unde am iubit."
In patria sa, romanul Cocosul decapitat a fost publicat in limba romana abia in 2001, la doi ani dupa succesul german. Al doilea roman al lui Schlattner, Manusile rosii, a carui traducere poloneza a fost prezentata in octombrie la expozitia de carte de la Krakovia, va aparea in limba romana la inceputul anului viitor.
Prin romanele sale, Eginald Schlattner depune o marturie a existentei germane in Romania. El fixeaza pe hartile imaginarului un taram multicultural numit Fogarasch (Fagaras), asemuit de multi critici cu fantasticul sat Macondo al lui Gabriel GarcÃa Marquez. Admiratia scriitorului Schlattner pentru Transilvania multietnica se strecoara si in discursul pastorului Schlattner:
"A venit la biserica mea din Rosia ministrul german de Interne Otto Schily. Si i-am spus: "Biserica mea e mai veche decat Berlinul. Cand acolo oracaiau broastele, la mine s-a cantat pe nemteste si latineste". Acest lucru l-am spus ca un mesaj al Romaniei catre Europa unita. La noi exista 20 de minoritati in Parlament, iar abecedarele se tiparesc in 10-12 limbi."
Dana Grigorcea
Radio Deutsche Welle, Bonn
