De același autor
D-le procuror, prezentati va rog pe scurt domeniile de activitate ale Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT).
DIICOT a fost infiintat la sfarsitul anului 2004, prin Legea 508, ca o structura specializata de lupta impotriva criminalitatii organizate. Procurorii din cadrul DIICOT efectueaza urmarirea penala in cauzele care au ca obiect infractiuni de trafic de droguri, trafic de persoane, constituire in grupuri de criminalitate organizata in scopul savarsirii unor infractiuni grave, macro-criminalitate economico-financiara savarsita de catre grupuri organizate sau de persoane asociate in vederea savarsirii de infractiuni, spalare de bani, infractiunile privind criminalitatea informatica, infractiuni savarsite in legatura cu mijloace de plata electronice, infractiuni prevazute in legea privind combaterea terorismului si alte categorii de infractiuni. Se poate observa ca legea atribuie in competenta procurorului DIICOT un anumit gen de infractiuni care sunt savarsite cu precadere in forme organizate.
Numarul procurorilor este insuficient
Ce dificultati ati intalnit pana acum - legate de legislatie, de personal, de buget, de logistica?
Sigur ca au existat si exista dificultati de natura materiala, logistica. DIICOT este o structura tanara, a pornit initial de la un numar de circa 100 de procurori. Anterior DIICOT, a existat in cadrul Parchetului General o sectie de combatere a crimei organizate si coruptiei. Structura DIICOT s-a dezvoltat numeric pe parcursul anului 2005, ajungand la aproximativ 190 de procurori astazi. Schema de personal a DIICOT este de 230 de procurori. Chiar si in ideea ca am completa toate cele 230 de posturi, numarul este insuficient, si asta o spun raportandu-ma la numarul foarte mare de cauze de solutionat inregistrate astazi - 6.000-7.000 de dosare sunt in acest moment in fisetele procurorilor DIICOT. La un numar aproximativ de 200 de oameni, va dati seama ce incarcatura si ce presiune este pe procurori, din perspectiva volumului de activitate.
De ce nu sunt ocupate toate posturile din schema de personal?
In primul rand, pentru ca ocuparea lor se realizeaza cu procurori din cadrul celorlalte structuri, al structurilor regulare ale parchetelor. Au fost organizate interviuri pentru aceste posturi vacante si, pe de o parte, dintre cei care s-au prezentat la interviu unii nu au fost admisi, pe de alta parte, nu au venit suficient de multi procurori pentru a putea ocupa aceste posturi. Se urmareste selectarea procurorilor cu un anume profil din cadrul structurilor regulare de parchet: un profil dinamic, dezvoltat in zona urmaririi penale cu precadere, cu initiativa, cu flexibilitate, mobilitate, cu apetit mare de munca si deschis in continuare la noi forme de specializare in activitate.
Varsta candidatului este un criteriu de selectie?
Varsta poate fi un criteriu, nu cel mai important, dar genul de calitati despre care am discutat mai inainte, pe care le cautam in profilul viitorului procuror, se vor regasi cu precadere in zona unei categorii de varsta nu foarte inaintate.
Specializare si expertiza
Aveti de a face cu infractiuni economice din ce in ce mai complicate. Sunt procurorii pe care ii alegeti pregatiti sa faca fata avocatilor apararii?
Aduceti, de fapt, in discutie problema specializarii procurorilor, si cand discutam despre specializare ne gandim la parcurgerea de catre procurori a unor forme de training, de perfectionare profesionala, deci o specializare teoretica, pe de o parte, si o specializare cu conotatie practica, pe de alta parte, care vine din lucrul pe o perioada mai mare de timp pe acelasi segment de activitate, adica abordarea aceluiasi gen infractional. Putem discuta despre procurori specializati in traficul de droguri, procurori specializati in traficul de persoane, procurori specializati in macro-criminalitate economico-financiara sau in criminalitate informatica. Deocamdata, putem spune ca am atins tipul acesta de specializare doar la nivelul structurii centrale, in care avem aproximativ 40 de procurori, acestia fiind specializati asa cum am aratat mai devreme. Nu putem discuta despre o specializare foarte dezvoltata in structura noastra teritoriala, pentru ca acolo functioneaza procurori din cadrul serviciilor teritoriale, care au efective mai mici si, in consecinta, nu-si pot permite sa-si specializeze oamenii doar pe un anumit segment. Procurorii din teritoriu sunt nevoiti sa acopere plaje mai mari de infractionalitate.
La cazurile mai complicate apelati si la expertize din afara DIICOT?
Da, inclusiv in cadrul structurii functioneaza un corp de specialisti, iarasi, incomplet in acest moment, dar in curs de completare. Acesti specialisti sunt afectati cu precadere instrumentarii dosarelor inregistrate la structura centrala, dosare care au un grad mare de complexitate. Intentionam sa dezvoltam aceasta structura de specialisti si in structurile teritoriale, pentru a putea beneficia de aportul lor mai cu seama in zona criminalitatii economico-financiare. E o mare nevoie de aportul unor specialisti economico-financiari in investigarea dosarelor inregistrate la structurile teritoriale.
Este o parte din buget alocata pentru plata acestor expertize din afara?
DIICOT, spre deosebire de DNA, nu are un buget autonom. Pe langa concursul specialistilor, bineinteles ca putem apela la expertize tehnice, contabile, criminalistice s.a. Ele sunt achitate de cele mai multe ori din bugetul Ministerului Public.
Cum sunt alesi acesti specialisti? Se organizeaza concurs, exista o lista de experti la care apelati, sunt numiti de cineva?
Potrivit legii, in cadrul DIICOT, specialistii sunt numiti de procurorul general. Pana in acest moment, au fost preferate formule de colaborare cu specialisti, in forma detasarii sau a delegarii lor din cadrul altor institutii de stat, pentru a observa abilitatea si capacitatea lor de a se adapta muncii specifice din cadrul DIICOT. O parte dintre acestia, in raport de calitatile dovedite practic, au fost numiti in cadrul structurii. Discutam despre specialisti in domeniile economico-financiar, vamal, bancar, specialisti IT.
Prioritati in selectarea dosarelor
Sunt procurorii destul de motivati? Ce salariu are un procuror?
Procurorii DIICOT sunt motivati, sunt salarizati stimulativ, as putea spune, cel putin relativ la celelalte categorii de procurori ale Ministerului Public.
Exista si un sistem de recompensare daca procurorii rezolva cazuri foarte grele?
Nu.
Din experienta, aproximativ cati oameni lucreaza la un caz mare?
Legea nu limiteaza numarul de procurori care pot fi implicati in cazurile complexe, dar, din experienta, nu s-a lucrat cu mai mult de doi procurori la un caz complex.
Acum lucrati la mai multe dosare importante. Pe ce criterii selectati prioritatea lor, cum le alegeti, cum le gestionati?
Problema prioritatii solutionarii dosarelor este, din pacate, una actuala si necesara, pentru ca, asa cum va spuneam, la volumul de activitate de rezolvat, raportat la numarul de procurori afectati acestei activitati, nu putem spune ca avem o abordare egala sau simultana a cauzelor instrumentate. Si atunci trebuie stabilite prioritati, ceea ce reprezinta o chestiune de management al DIICOT, care revine fiecarui sef de compartiment al structurii, fiecarui sef de serviciu teritorial. Incercam sa ne orientam cu precadere pe prioritatile determinate, pe de o parte, de strategia nationala de lupta impotriva criminalitatii organizate, pe de alta parte, de imperativele impuse de criteriile de evaluare si monitorizare ale UE in perioada de preaderare si, pe de a treia parte, de dimensiunea sau anvergura impactului si a reverberatiei sociale a unor fapte de o anumita gravitate.
Credinta ca valoarea te va impune si promova in cariera nu exista inca in randul procurorilor
Cat de mare e impactul unui mesaj politic asupra unui procuror? Poate el influenta cercetarea dosarelor?
In opinia mea, un mesaj politic poate avea un efect diferit asupra unui procuror cu functie de executie, fata de efectul pe care-l poate avea asupra unui procuror cu functie de conducere. Una dintre situatiile aparent paradoxale ale momentului pe care-l traversam in aceasta reforma a justitiei este aceea ca, in conditiile in care discutam despre independenta procurorului in luarea deciziilor sale, factorii de influenta sunt astazi mult mai subtili, in raport de cei care presupuneau un autoritarism excesiv. Factorii de influenta pot veni din insasi dorinta de cariera a procurorului, din dorinta de a raspunde la anumite semnale externe care il pot promova in atentia unor factori pe care el ii considera de decizie. Asta vine, cred, si din lipsa de incredere in sistemul de promovare profesionala a procurorilor, din lipsa credintei ca o cariera se poate construi strict pe repere valorice. Aceasta credinta ca valoarea te va impune si promova in cariera nu exista inca in momentul asta in randul procurorilor. Procurorii sunt atasati de ideea de cariera. Daca nu au aceasta credinta si vor vedea tot felul de evolutii profesionale care, raportate la criterii valorice, nu se justifica, vor avea de rezolvat aceasta mare problema interna: devin submisiv, incerc sa satisfac anumite repere, anumite directii trasate de altii, sau sunt eu insumi, satisfac strict reperele legale, ceea ce, coroborat cu valoarea pe care o am, ma va promova in cariera. Mai exista si categoria celor care nu au incredere in sine si in valoarea lor, dispusi sa-si asume cu usurinta directiile trasate de altii.
Se poate contracara cumva pe linie ierarhica aceasta tendinta?
Se poate contracara prin semnale foarte clare, prin momente demonstrative, daca vreti, prin gesturi neechivoce facute de factorii de conducere cu privire la cariera procurorilor.
Exista mecanisme de tragere la raspundere a unui procuror care a facut abuzuri?
Sigur ca da. Pe de o parte, putem discuta despre sanctiunile disciplinare angajate in urma procedurilor specifice desfasurate de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de alta parte, putem discuta despre sanctiunile de drept comun, pentru ca un abuz in serviciu al unui procuror este sanctionat deopotriva ca un abuz in serviciu al oricarui alt functionar sau salariat.
Ati fost procuror la Iasi pana in 2004, cand ati fost indepartat din functia de prim-procuror. In ce relatii va aflati acum cu domnul Ilie Botos?
As putea spune ca sunt in relatie de subordonare ierarhica in limitele legii.
Procedura de arestare
Va rog sa-mi explicati care este procedura in cazul cererii unei arestari din partea DIICOT. Faceti ancheta si ajungeti la concluzia ca persoana respectiva trebuie retinuta. Cum procedati mai departe?
Putem retine persoana respectiva pentru 24 de ore si propune instantei de judecata arestarea acesteia, in interiorul celor 24 de ore.
Pe ce criterii puteti sa-l retineti pentru 24 de ore?
Criteriile sunt prevazute in Codul de Procedura Penala, respectiv exista probe sau indicii ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si se constata incidenta unuia dintre urmatoarele cazuri: nu i se poate stabili identitatea sau domiciliul, infractiunea este flagranta, inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul sustragerii de la urmarire penala sau exista date ca se pregateste sa o faca, inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea martorilor sau a expertilor, si altele.
Sunt foarte clar stabilite in lege?
Desi au un anume tip de formulare generica, pot spune ca sunt clare.
De exemplu, daca anchetatul reprezinta un pericol iminent?
Da, cazul cel mai des invocat in propunerea de arestare preventiva sau de retinere a unei persoane este acela in care inculpatul a savarsit o infractiune pedepsita cu o pedeapsa mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. E foarte importanta noua formulare a textului de procedura: “exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica”.
Iar retinerea aceasta de 24 de ore este exclusiv la latitudinea procurorului?
Este un act decizional al procurorului, o manifestare de vointa a lui concretizata in ordonanta de retinere.
Se emite o cerere catre judecator, care ce trebuie sa faca?
Adresam instantei o cerere, un referat, in care explicam fapta, incadrarea juridica si motivele pe care le avem in vedere pentru a solicita arestarea preventiva. Judecatorul primeste dosarul, stabileste un termen, pe care il comunica procurorului, il citeaza pe inculpat. Daca inculpatul este retinut, procurorul va trebui sa-l prezinte in fata instantei fara a fi necesara citarea, la termenul fixat.
Exista anumite limitari speciale, cand nu se poate face aceasta retinere de 24 de ore de catre procuror?
Sunt situatiile in care, in acelasi dosar, a mai fost emisa o ordonanta de retinere. In cadrul aceluiasi dosar nu vom putea proceda la a doua retinere de 24 de ore, ne interzice legea. Suntem obligati atunci sa formulam solicitarea de arestare preventiva cu inculpatul in stare de libertate. Trimitem dosarul instantei cu solicitarea noastra, instanta stabileste termenul, dispune citarea de aceasta data, pentru ca inculpatul nu este la dispozitia noastra, nu-l putem prezenta noi instantei, si urmeaza procedura de solutionare a cererii procurorului.
Momente operative
Am vazut, cel putin la televizor, ca procurorii actioneaza mai mult noaptea. Are vreo semnificatie acest lucru, e o cutuma?
Sunt anumite momente asa-numite operative. In actiunea pe care o realizezi impotriva grupurilor de crima organizata este foarte importanta alegerea acestui moment. Oricum, actiunile nu pot debuta dupa ora 20, decat in cazul unor infractiuni flagrante. Actiunile declansate de procurorii DIICOT in colaborare cu organele specializate ale politiei, daca vizeaza efectuarea unei perchezitii, debuteaza inainte de ora 20 sau dupa ora 6 dimineata. Perchezitiile incepute inainte de ora 20 pot continua si dupa aceasta ora. In alegerea acestor momente operative se mizeaza la un moment dat si pe elementul surprinza.
Colaborati cu serviciile secrete, primiti informatii de la ele?
In limitele legii, primim informatii. Serviciile secrete au obligatia ca, in conditiile in care desfasoara activitati specifice de culegere de date si informatii in legatura cu chestiuni care tin de siguranta nationala, daca au constatat savarsirea unor infractiuni, sunt obligate sa sesizeze organele de urmarire penala. De asemenea, avem posibilitatea, potrivit Legii 508/2004, sa solicitam sa ne fie puse la dispozitie datele si informatiile chiar neprelucrate pe care structurile informative le detin in legatura cu anumite infractiuni determinate de lege.
Cum colaborati cu partenerii din alte tari? De multe ori criminalitatea organizata este transfrontaliera.
Cooperarea internationala in materie penala cu privire la infractiunile specifice DIICOT este esentiala. Avem, pe de o parte, schimburi de informatii, pe de alta parte avem modalitatea comisiilor rogatorii internationale. Lucram la fluidizarea schimbului de informatii, la posibilitatea de a avea o colaborare bazata in primul rand pe incredere si seriozitate cu partenerii straini, la obtinerea unor informatii in cadru legal si, eventual, solicitarea ulterioara a unor comisii rogatorii internationale prin care vom putea administra legal probele in dosar. Daca discutam despre globalizarea criminalitatii organizate, acest fenomen trebuie in mod obligatoriu sa aiba ca efect o globalizare a activitatilor de investigatie.
Politica de imagine a Ministerului Public trebuie revizuita
Aveti un deficit de imagine din cauza faptului ca nu puteti vorbi despre dosarele la care lucrati. Cum puteti sa contracarati acest lucru?
Acesta este un subiect sensibil. Nu am remarcat ca Parchetul sa aiba o politica de imagine coerenta in acest moment. Pot spune chiar ca politica de imagine a Parchetului a fost politica faptelor: sa lasam faptele sa ne recomande, sa vorbeasca despre noi. Din punctul meu de vedere strict, este o politica onesta. Dar, in conditiile in care institutia are de suferit din cauza lipsei de contracarare a atacului mediatic, Parchetul va inregistra un proces de disolutie a autoritatii. Fata de acest fenomen, cred ca trebuie revizuita putin ideea de politica de imagine a Ministerului Public. Trebuie sa avem o abordare diferita fata de cele de pana acum, tocmai pentru ca riscam sa ne pierdem imaginea prin pasivitate, prin tacere, incercand sa lasam faptele sa vorbeasca. Or, faptele noastre, daca e sa fim realisti, vor vorbi cu adevarat la momentul in care se vor obtine hotarari de condamnare cu privire la dosarele instrumentate de noi. Abia atunci putem spune ca da, Parchetul a avut dreptate. Legea nu ne permite sa discutam, sa ne dam cu parerea, sa avem opinii public exprimate despre dosarele care se afla in curs de instrumentare, pentru a nu trece dezbaterea judiciara din cadrul legal in piata publica. Nu piata publica e harazita ca loc de infaptuire a justitiei.
Dar ati putea avea niste discutii informale cu presa. De exemplu, sunt multe invinuiri care se aduc procurorilor in necunostinta de cauza.
Exista o mare tentatie a celor care instrumenteaza dosarele de a vorbi cu presa, chiar cu privire la dosare care se afla in ancheta. Tentatia de a discuta cu presa in modul ocult, off the record, poate avea mai multe resorturi. Unul dintre ele poate fi faptul ca stii, prin modul in care iti este reflectata activitatea, ca se realizeaza o nedreptate si simti nevoia s-o clamezi undeva sau sa determini sa fie strigata de cineva in forma in care o intelegi tu. Poate fi o abordare egoista sau una salutara, la o prima vedere. In orice caz, nu este legala. E de dorit ca punctele de vedere oficiale, cum ar fi cele de la Parchet, sa satisfaca in cea mai mare masura si modul de a gandi al procurorilor cu privire la activitatea lor.
Interviu realizat de Razvan Braileanu
