De același autor
Din ce se stie pana în acest moment, cele mai vechi complexe medievale datau din a doua jumatate a secolului al XV-lea, fiind vorba despre locuinte si gropi de provizii, descoperite în zona Curtii Vechi, formand nucleul orasului ce avea sa se dezvolte mai tarziu, pe întreg centrul istoric actual (Piata Unirii, Piata Universitatii, Calea Victoriei si Dambovita). Ce s-a descoperit acum dateaza din secolul al XV-lea (vestigiile laice), iar valoarea descoperirii este data de existenta a patru biserici suprapuse, construite succesiv între secolele XVI si XIX, toate avand fundatiile din caramida. Dimensiunile lor cresc începand cu cea mai de jos. Peretii poarta amprenta timpului, cea de-a doua biserica si cea de a treia prezentand fisuri provocate, probabil, de cutremurul din 1738. Ultima dintre ele, pentru care s-au pornit initial lucrarile arheologice, este cea mai mare si, în acelasi timp, cea mai bine pastrata. Ea a fost construita peste celelalte trei si a putut fi identificata cu paraclisul ctitorit de Ienachita Vacarescu, despre care se presupune ca exista din anul 1778 si care purta hramul "Intampinarea Domnului". Pe suprafata restransa a acestui sit arheologic vestigiile religioase sunt completate si puse în evidenta de cele laice, care demonstreaza locuirea intensa a zonei (o serie de locuinte, gropi menajere, ceramica, doua tunele folosite, se pare, pentru refugiu si doua conducte de alimentare cu apa).
"Prin aceste descoperiri se contureaza o zona mult mai mare ocupata de nucleul initial al orasului, despre care se credea ca s-a concentrat in jurul fortificatiei de la Curtea Veche. In al doilea rand, punerea in evidenta a unei noi biserici arunca o noua lumina asupra dezvoltarii orasului. Dupa cum se cunoaste, Mircea Ciobanul a refacut Palatul de la Curtea Veche si a ridicat prima biserica (1545-1559), care este cel mai vechi edificiu de cult pastrat in Bucuresti. In acest interval cronologic s-ar putea plasa si construirea primei biserici de pe amplasamentul cercetat, dar nu trebuie uitat nici faptul ca, de la 1560 si pana la Mihai Viteazul, documentele mentioneaza o perioada de liniste cand orasul ia un puternic avant. In al treilea rand si probabil acesta este cel mai important lucru, pentru prima data (cu exceptia descoperirilor de la Curtea Veche) sunt scoase la lumina in Centrul Istoric mai multe vestigii - laice si religioase - care se esaloneaza pe un interval cronologic mai mare (secolele XV-XIX). Acesta a fost si motivul pentru care, in regim de urgenta, descoperirile de pe amplasamentul situat intre Calea Victoriei nr. 9 si strada Ilfov nr. 5, numite Ansamblul medieval Curtile Vacarescu, au fost propuse pentru a fi incluse pe lista monumentelor de grad A, de importanta exceptionala" (arheologul Gheorghe Manucu-Adamesteanu).
Din cauza ca terenul pe care este amplasat acest sit arheologic (intre Calea Victoriei nr. 9 si strada Ilfov nr. 5) apartine Companiei Nationale Loteria Romana, s-au ivit si probleme cu beneficiarul. Este, de altfel, o problema mai generala a Bucurestiului. In Bucuresti este foarte acuta problema spatiilor. "Terenurile libere pe care sa se poata construi sunt din ce in ce mai putine, iar in zona centrala a orasului este o adevarata criza. Desigur, de fiecare data cand se fac descoperiri arheologice, exista divergente intre beneficiar, care doreste sa construiasca rapid folosind mijloace mecanizate, si arheolog, care, cu mijloace specifice meseriei - decopertarea suprafetelor prin sapatura manuala si dezvelirea vestigiilor cu spaclul si pensula -, incearca sa obtina maximum de informatii de pe o zona ce va fi ocupata de noua investitie" (Gheorghe Manucu-Adamesteanu).
Complexitatea situatiei este data, pe de o parte, de valoarea patrimoniala a recentelor descoperiri, iar pe de alta parte, de implicarea directa a trei institutii: Muzeul Municipiului Bucuresti, Ministerul Culturii si Cultelor si Compania Nationala Loteria Romana. Pana in momentul de fata, Institutul National al Monumentelor Istorice in colaborare cu d-l arheolog Gheorghe Manucu-Adamesteanu au finalizat proiectul de cercetare si salvare a complexului arheologic, sustinut financiar de Ministerul Culturii si Cultelor. In ceea ce priveste Compania Nationala Loteria Romana, aceasta a luat deja o decizie: "In prezent, Compania Nationala Loteria Romana SA a hotarat sistarea oricaror lucrari privind ridicarea constructiei care s-a avut in vedere pe acel amplasament. Ministerul Culturii si Cultelor este organul abilitat sa decida ce se va intampla cu situl arheologic. Pana in acest moment nu am primit insa nici o solutie din partea dumnealor. Precizam ca intre cele doua institutii nu exista nici un conflict de ordin economic. De asemenea, subliniem faptul ca, desi nu am primit nici o solutie din partea Ministerului Culturii si Cultelor, Compania Nationala Loteria Romana SA a angajat specialisti pentru realizarea unei expertize, in vederea consolidarii malurilor sit-ului arheologic si a calcanului de la cladirea vecina, lucrari pe care institutia noastra este dispusa sa le suporte din fondurile proprii" (Compania Nationala Loteria Romana, fax primit la redactie in data de 23 iulie 2004).
Totul depinde acum de Ministerul Culturii si Cultelor, care trebuie sa ia o decizie in aceasta privinta. Mai exact, sa gaseasca o solutie viabila, tinand cont atat de Loteria Romana, cat si de complexul arheologic. Loteria Romana nu va renunta probabil la amplasament si se gandeste deja la variante ce-i vor permite sa foloseasca terenul. Problema se poate rezolva prin gasirea unei alte locatii pentru construirea noii cladiri sau edificarea acesteia peste amplasament, in asa fel incat situl sa poata fi pus in evidenta. Arheologul Gheorghe Manucu-Adamesteanu ne-a precizat faptul ca " (...) investitorii, cu exceptia unor negocieri initiale, respecta legislatia existenta, (...) atunci cand exista un sit arheologic pe suprafata unde urmeaza sa se construiasca". Subiectul legat de aceste descoperiri ramane in continuare deschis.
