Romania si Bulgaria: decuplare imposibila

Minunata infratire romano-bulgara pe calea aderarii la Uniunea Europeana capata mereu si mereu noi aspecte - si confirmari - punand pur si simplu la pamant aspiratiile, care au insemnat la un moment dat si tentative, de decuplare, chipurile pe criteriul de principiu al meritelor proprii, dar de fapt pe ideea, cu totul neverificata, ca unii ar fi mai breji decat ceilalti. Saracia - cata frunza, cata iarba si-n Bulgaria, si-n Romania! Coruptia - abunda si la Bucuresti, si la Sofia de te-mpiedici in ea! Justitia - inca un proiect si in Bulgaria, si in Romania! Economia - sub decizie majora externa, atat in Bulgaria, cat si in Romania!

Ani de zile a parut ca Romania ramasese rau in urma. Statea mai prost in negocierile de aderare si era cotata codasa la Bruxelles, in timp ce, tot de la Bruxelles, Bulgaria culegea laude si note asiguratorii pentru examenul final. Bulgaria primea statutul de economie de piata functionala, Romania, nu. La Sofia se si gasisera politicieni sa ceara decuplarea de Romania, pe care ajunsesera sa o considere o ghiulea de piciorul Bulgariei in mersul sau triumfator spre Uniunea Europeana. Situatia avea explicatii precise. Dupa criza economico-financiara de acum cativa ani, deciziile economice majore din Bulgaria, prin introducerea regimului de Consiliu Monetar, au incetat sa mai fie zamislite la Sofia. Bulgaria nu mai are politica monetara si nici politica de curs valutar, iar Banca Nationala din Bulgaria este doar o palida umbra a unei adevarate banci centrale, afirmatie valabila si in privinta monedei nationale. Intr-un segment major al politicii economice, decizia nu mai este luata de mult la Sofia, ci undeva in vestul Europei. Si ar fi fost caraghios ca monitorii si judecatorii vest-europeni sa aiba cuvinte critice la adresa propriei opere. Mai degraba, doar cuvinte de lauda! Treptat, situatia in Romania a inceput insa sa semene, din acest punct de vedere, cu cea din Bulgaria, indeosebi dupa privatizarile din energetica in ultimul an si jumatate. Parghiile cruciale din economie au inceput sa apartina fara echivoc vest-europenilor. Sistemul bancar este dominat de capitalul vest-european. Productia si distributia petrolului au trecut in posesia unei companii vest-europene. Distributiile de gaze si electricitate sunt de-acum detinute de firme vest-europene. Deciziile economice majore, nici sa se vrea, nu mai pot fi luate la Bucuresti. Ar fi chiar amuzant ca o asemenea economie sa nu fie considerata de catre Comisia de la Bruxelles o economie de piata functionala.

De acum, deja Romania si Bulgaria au ajuns pe acelasi plan din punctul de vedere al criteriului cu cea mai mare greutate in judecarea pregatirii pentru aderare. Situatia deopotriva precara a economiilor celor doua tari, ca si rezistenta acerba la schimbare din partea structurilor clientelare au facut ca, atat in cazul Romaniei, cat si in cazul Bulgariei, conditia sine qua non a aderarii la Uniunea Europeana sa fie preluarea de catre vest-europeni a controlului si deciziei majore din economia celor doua tari. Ajunse pe acelasi plan din acest punct crucial de vedere, Romania si Bulgaria sunt judecate acum de la Bruxelles cu aceleasi standarde, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat pana acum. Si, in multe privinte, Romania sta obiectiv mai bine. Ca n-a fost asa pana acum si ca la Bruxelles erau alti ochi pentru Romania decat pentru Bulgaria este pentru ca abia acum Comisia Europeana descopera - de parca acum ar fi aparut - crima organizata care face ravagii prin Bulgaria si in comparatie cu care cea din Romania este un biet bebelus. Asa e insa politica: cu dichis! Atata doar ca Romania, cu mustele sale pe propria caciula, a avut macar decenta sa nu se angajeze in ditirambi de decuplare de Bulgaria pe calea aderarii.

Economicul n-a incetat vreun moment sa sublinieze sensul cuplarii Romania-Bulgaria, care, in ultima instanta, are tocmai resorturi economice. Infratirea romano-bulgara a fost stabilita pe criterii economice si, in ciuda unor atitudini aparent contrare, legate de intruziuni politice, comisarii de la Bruxelles probabil n-au crezut niciodata realmente intr-o decuplare, pentru ca infratirea era verdictul economiei. Romania si Bulgaria s-au putut si se pot tine de mana in ce priveste incompatibilitatile la capitolul “convergenta reala” cu Uniunea Europeana, adica din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare si al standardului de viata. Din punctul de vedere al asa-numitei “convergente nominale”, se sta intr-adevar mai bine si de o parte, si de alta a Dunarii. Atata doar ca, pe linia stabilizarii macroeconomice, Romania pare sa fi ramas mai in urma la capitolul absurditati FMI.

O expresie in acest sens este faptul ca, impinse sau tarate, sub bagheta FMI, spre Uniunea Europeana, spre exigentele, dar si apetiturile acesteia, cele doua economii, ambele mai mult nepregatite decat pregatite pentru respectiva aventura, au reactionat la fel, doar cu dinamici relativ diferite. Traind decenii in subconsum, au scapat busola de indata ce au dat cu nasul de tentatiile opulentei clubului in care vor sa intre si, beneficiind deocamdata de infuzii de bani oferite de acest club sau de perspectiva apartenentei la acesta, s-au dedulcit la cheltuieli pe credit fara vreo legatura cu posibilitatile proprii si mai ales cu cele ale precarei si neadecvatei structural productii interne. Deficitul extern a luat-o razna in ambele tari.