Alba Iulia, 1 decembrie 1918: despre o primăvară care nu a rodit niciodată cu adevărat

Pentru cei mai mulţi dintre români, ziua de 1 decembrie 1918 este doar o zi liberă ca atâtea altele. Ceea ce pare să îi confere un gust special este parada militară şi defilarea de politicieni care o acompaniază: în această mobilizare de forţe, compatrioţii noştri îşi regăsesc un surogat de mândrie patriotică. Istorici şi limbuţi, deopotrivă, elogiază geniul românesc şi statul naţional. Entuziasmul retoric este chemat să compenseze apatia generală.

Ioan Stanomir 01.12.2016
SHARE 14

De același autor

 

1 decembrie este, totuşi, mai mult decât o simplă sărbătoare naţională, pe care suntem condamnaţi să o trăim, la fel , în fiecare an, ca pe o datorie patriotică golită de conţinut. 1 decembrie este 1 decembrie 1918 ,este ziua în care românii de peste munţi au trăit, în iarnă, o primăvară paradoxală şi încărcată de speranţe, iar din această pornire a speranţelor lor s-a născut şi România Mare. 1 decembrie 1918 nu este o zi în care armele triumfă, ci una în care oamenii liberi îşi fac auzită vocea lor, mai clar şi mai puternic ca niciodată. Este o zi inseparabilă de patriotismul care refuză oratoria stearpă, spre a se dedica trudei cotidiene a edificării unei comunităţi libere.

 

Demnitate şi libertate

 

Documentul în care se se simte vibraţia acestei primăveri a libertăţii este Declaraţia de la Alba Iulia. Nici un alt text scris în limba română, poate cu excepţia înflăcăratei “ Proclamaţii de la Islaz”, nu este mai generos şi vizionar. Nici un alt text scris de români nu egalează ambiţia acestei Declaraţii de a reuni, sub acelaşi arc al dreptăţii şi al dreptului, libertatea, demnitatea umană şi democraţia. Nici un alt text nu posedă precizia de granit a formulărilor sale, ce dăinuie intacte, după aproape o sută de ani. Nici un alt text nu cuprinde o mai convingătoare definiţie a decenţei şi compasiunii, prin refuzul urii şi al separatismului naţional ori confesional. Declaraţia de la Alba Iulia oferă românilor o oglindă în care se pot privi,descoperind nu impulsurile barbare ce le domină secolul XX, ci limpezimea democratică şi pluralistă.

 

Declaraţia de la Alba Iulia nu este doar declaraţia de drepturi a celor de peste munţi. Ea este Declaraţia de drepturi a tututor celor care sunt cetăţeni ai acestei noi patrii. Scopul ei era nu de a codifica supremaţia etnocratică, ci de a stabili mecanismele prin care egalitatea constituţională şi dreptatea socială puteau fi îndeplinite şi garantate. Ea trebuie citită ca un contract ce întemeiază un stat şi refondează o naţiune. 1 decembrie 1918 aşează fundaţiile unei Românii care ar fi putut fi democratice, pluraliste, policentrice şi decente. Gravitatea momentului se simte în fiecare rând.Tonul este modelat de acest imperativ al privirii spre viitor. Unirea nu este, la 1 decembrie 1918, un act administrativ oarecare, o extindere a Vechiului Regat în noile sale provincii. Ea implică redefinirea temeliilor însele, în baza unui set de principii care nu se poate negocia, de vreme ce este parte din patrimoniul de libertate al oamenilor şi al naţiunilor. Declaraţia de la Alba Iulia este pergamentul pe care sunt înscrise, spre a dura, elementele acestui decalog al libertăţii şi patriotismului constituţional.

 

Ca de atâtea ori în istoria noastră, primăverile au fost înşelătoare, urmate fiind de marasmul glaciaţiunii politice. Nimic din ordinea statului român , în secolul de după 1918, nu evocă curajul vizionar de la Alba Iulia. Statul dezvoltat în anii de după Unire a fost centralizator, etnocratic şi ineficient, un stat care a privit autocraţia paternalistă ca pe unica modalitate de a guverna o naţiune îngenuncheată , etern. Liberalismul românesc a fost sufocat de xenofobie şi de protecţionism economic. Demnitatea umană şi democraţia au fost sacrificate pe altarul Statului. Ceea ce a contat, inevitabil, a fost voinţa arbitrară a Statului. Statul, iar nu cetăţenii, autoritatea, iar nu libertatea: aceste alegeri fatale au fost făcute, în deceniile interbelice. Noua Românie a fost o Românie indiferentă la pluralism şi la domnia legii. Din stările de asediu şi din elanul autocratic nu se poate construi o naţiune de femei şi de bărbaţi liberi.

 

Atunci când regele Carol al II-lea a sugrumat libertăţile, prin lovitura de stat din februarie 1938, puţine voci democratice au acuzat această trădare a pactului constituţional. Iuliu Maniu a fost una dintre acestea, iar “ Memorandumul “ pe care îl înaintează Coroanei, ca pe o formă de protest, cuprinde apelul la spiritul anului 1918 şi al lui 1 decembrie. În două decenii, primăvara fusese înlocuită de edificiul birocratic al tiraniei. Regimul Antonescu, cu patima sa genocidară, face din Statul român un instrument de teroare şi de crimă planificată,prin participarea la Holocaust. Democraţia populară va confisca libertăţile, în numele dialecticii leniniste. Cât despre ceauşism, acesta va combina ambiţia prometeică a statului cu politicile de nivelare etnică. România plurală este înlocuită de un şir de blocuri cenuşii,populate de fiinţe interşanjabile. Post-comunismul continuă, inerţial, această istorie a Statului ce domină, sufocă şi împilează.Elita politică de la noi nu are alt scop decât perpetuarea unei ordini inegalităţii şi privilegiilor.

 

Marasmul care ne cuprinde pare unul imposibil de înlăturat .Somnul în care ne cufundăm anulează adoarme instinctele civice şi reduce naţiunea la o masă informă de şerbi,acceptând dominarea ei perpetuă de către o castă de stăpâni. Declaraţia de la Alba Iulia este însăşi alternativa la încremenire, despotism, centralizare şi exaltare etnocratică. Niciodată împlinite cu adevărat, principiile ei pot fi temelia libertăţilor noastre viitoare. Recitirea ei este adevăratul act de patriotism, in această zi de parade militare. Primăvara lor poate fi şi primăvara noastră.

 

Articol preluat de pe contributors.ro

Comentarii 14

bobi - 12-06-2016

patriotismul nu e doar un nationalism simplist, gregar, barbar, e legat si de o idee rationala sau sentimentala despre cum vrei sa fie tara ta, libera etc, e o distinctie fina aici care se uita cand se abuzeaza de cuvantul patriotism

Răspunde

ion - 12-04-2016

Mircea Ordean : si ce-a iesit rau? nimeni nu s-a plans de regimul lui autoritar intre 1938-1940! omul care il critica cel mai tare, Iuliu Maniu, era facut senator de drept in acest regim de "tiranul" Carol al II-lea! ....bolsevism ca in Rusia, dictatura fascista, legionarism, ca-n Germania lui Hitler, nu-i asa?....asta e modul ideologic de a face istoric, fals si neprofesionist, care chiar daca in cazul asta e cica nascut din bune intentii pedagogice postcomuniste amestecate cu stangism democratic, e descalificant moral!

Răspunde

Mircea Ordean - 12-03-2016

„Carol al II-lea a fost patriot...” Esențial este și ce iese din mîinile unui patriot, mai ales cînd are frîiele statului în mînă...

Răspunde

Mircea Ordean - 12-03-2016

Foarte interesante precizările dumitale, dle Tirimineanu!

Răspunde

Mircea Ordean - 12-03-2016

Articol interesant, chit că dl autor este cam vag, respectiv suficient de sec pentru a nu trezi simpatii adînci către subiect, din partea cititorului. În contextul 1 decembrie 1918, eu mai știu că ardelenii nu s-au înghesuit a se uni cu țara, meditînd serios și la un stat propriu independent. Despre acest amănunt istoria oficială cam tace. Idem despre promisiunile făcute atunci ungurilor rămași în afara patriei lor mamă.

Răspunde

ion - 12-03-2016

vorbaraie, numai vorbarie, e o facultete asta cu stiintele politice unde nu stiu sa faca nimic decat sa scrie texte de parere, ca fanii de pe stadion, nici n-au o statisca a voturile, nici nu se discuta asta in seminarii acolo, ci biografii de-alui Eliade si alte chestii, e ce amai strutocamila facultate din Bucuresti, fara echivalent decat cu numele in Vest

Răspunde

Gheorghe - 12-03-2016

Re data asta stanomir are dreptate

Răspunde

Tirimineanu - 12-02-2016

Are dreptate domnul Florian D. Mirea și nu prea înțeleg de ce domnul Stanomir a uitat de toate aceste lucruri...Apoi să nu uităm că referitor la libertățile confesionale, statul român, n perioada interbelică s-a încheiat și Concordatul cu Sfântul Scaun și Acordul de la Roma, cu toată opoziția Bisericii Ortodoxe.... Pe de altă parte, haideți să aplicăm întocmai Rezoluția de la Alba iulia...Ce facem?! Declarăm război Serbiei?! Că acolo scrie că întreg Banatul trebuie să aparțină României.(„În deosebi adunarea națională proclamă în acest articol dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul”). Apoi dacă la un liceu în limba română există vreun elev maghiar, ce facem?! Îl dăm afară, că acolo scrie că fiecare naționalitate se va instrui în limba proprie?! Sau dacă doi unguri sau turci din Constanța sau Galați, ajung la tribunalele de acolo, trebuie neapărat ca ăia de la Constanța și Galați să găsească judecători unguri sau turci pentru a putea fi judecați aceștia?! Sau dacă în Parlamentul României sunt mai mulți unguri decât ponderea lor numerică din populația României, îi dăm afară pe cei în plus?! Sau dacă sunt în minus, îi aducem în Parlament, indiferent câte voturi au primit?! Că toate acestea, din câte cunosc,,au înțeles unii din „Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba proprie, prin indivzi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile Legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indiviziilor ce-l alcătuiesc”. Să nu mai vorbim și de formula „Deplina liberate națională pentru toate popoarele conlocuitoare” pe care unii au înțeles-o că înseamnă un fel de stat în stat pentru minorități, alții că se poate aplica numai în conformitate cu Constituția și legile României. Pentru că în Art. 1 al Rezoluției se arată că se „decretează unirea tuturor Românilor din Transilvania și Țara ungurească și a tuturor teritoriilor locuite de dânși cu România”, prin urmare nu poate să existe un teritoriu să fie în afara suveranității statului român. Problema trebuie lămurită, că dacă se trezesc, de exemplu, ungurii din Tg - Mureș sau secuii din Miercurea Ciuc, să declare că ei nu mai au treabă cu România și cu legile acestui stat. De asemenea,în Rezoluție se scrie de dreptul de vot de la vârsta de 21 ani. Ce facem?! Modificăm vărsta dreptului de vot?! În Rezoluția respectivă se vorbește șI de o reformă agrară radicală. Acuma nu o fi rău pentru mulți această nouă reformă agrară, dar. ..

Răspunde

cristi - 12-01-2016

pe cunoasterea si cresterea economiei trebuie sa se concentreze lumea, ca daca Romania ar fi mai bogata s-ar rezolva multe - faci o oferta mai buna oligarhilor de la Chisinau, Kiev si lui Putin, cum a facut si Germania! si americanii si francezi si toti te respecta mai mult cand ai bani, asa cand iei masini si armament la mana a doua de la ei, nu contezi mult

Răspunde

eu - 12-01-2016

adevarata zi nationala a romanilor de pretutindeni e 10 mai, nu 1 decembrie! ziua independetei, a regatului, a monarhiei romanesti!

Răspunde

ion - 12-01-2016

Carol al II-lea a fost patriot, dezmatat pe plan personal, e adevarat, dar nu i se poate reprosa patriotismul in genere decat daca minti ca istoric sau esti rauvoitor. Legionarii in schimb au fost un grup de tradatori juvenili finantat de Germania lui Hitler, un fel de grup de omuleti verzi de-ai lui Putin in Ucraina. Comunistii, iar, au venit direct de la Moscova pe tancuri, sau daca erau aici si-au luat ordine de la Moscova, nu intern.

Răspunde

B. - 12-01-2016

Este pacat ca retorica stangista aborbita dupa 1990, din motive de inteles dat fiind numarul de cretini de atunci, da o interpretare putin simplista a istoriei romanesti. Mai ales instistenta asta de a-l face pe Carol al II-lea precursorul dictaturii legionare si comuniste in Romania tine de domeniul fictiunii istorice si a inculturii in cel mai larg sens. In rest, e adevarat ca Romania moderna s-a constituit pe un liberalism defensiv, care a glorificat prea mult in stil romantic natiune in loc sa discute practic chestiunea si a fost sedus de ideile protectioniste, inca din secolul XIX, care insa erau considerate atunci un fel de reteta de dezvoltare pentru statele mai putin industrializate, chiar si in SUA. In orice caz, mesajul asta e cam simplist ca reflectie asupra trecutului pentru viitor, desi ideea de a gandi mare - ca la 1848, chiar daca nu s-a putut atunci nici face unirea si nici alte lucuri - este un mesaj bun. Romania poate si trebuie sa gandeasca big, inclus unirea cu Basarabia, chiar daca nu se face azi, dar cu mai mare atentie pentru idei, tehnici, stiinta, libertati tot ce tine de gestionarea practica a societatii. Viitorul e intotdeauna deschis, iar trecutul bine gandit este un ghid.

Răspunde

Florin - 12-01-2016

Ei da, nu ne meritam tara! Mai bine daca ramaneam sub straini. Dar care? Unguri (Orban), Rusi (Lenin boys), Turci (Sultan Erdogan I), Greci, Austrieci?... Ah, sigur Englezi (Brexiting), Francezi (Le Pen), Americani (Trump)...

Răspunde

FLORIAN D. MIREA - 12-01-2016

Romania rezultata din Marea Unire s-a confruntat cu dificultati si adversitati foarte mari. Epoca interbelica a fost o epoca plina de crize si comntradictii. Trebuia edificat un stat roman mult extins teritorial (de la Nistru si pana la Tisa), in conditiile in care la est tara era amenintata de Rusia Sovietica, iar ceilalti vecini terioriali ne erau mai mult sau mai putin ostili. Chiar si Iugoslavia voia sa isi adjudece o parte din teritoriul nostru national (Banatul). Pe plan intern s-au realizat si lucruri bune: Constitutia din 1923, marea reforma agrara aplicata in 1924, votul universal, dezvoltarea edilitara a Bucurestiului, fondarea unor institutii importante, afirmarea unor mari creatori de arta si de cultura la nivel european, printre altele. dar, mai presus de toate, mentinerea unui regim politic democratic pana in anul 1938, cand deja in multe state europene existau regimuri totalitare. Dictaturile care au urmat (a regelui Carol al II-lea, a lui Antonescu si cea comunista) s-au petrecut intr-un context extern ostil Romaniei. Lovituri repetate au afectat, din exterior, buna functionare a statului roman. Diktatul de la Viena, ciuntea Transilvania, Pactul Ribbentrop-Molotov le dadea inapoi rusilor Basarabia si in plus Bucovina cu Tinutul Hertei, iar Al Doilea razboi Mondial a aruncat Romania in randul tarilor invinse si a pus-o la cheremul Uniunii Sovietice, care a exploatat-o nemilos vreme de doua decenii. Cum sa se poata aseza natiunea in conditii istorice atat de defavorabile? Sa nu exageram cu ce nu a functionat bine in Romania in ultima suta de ani si sa punem cu totii umarul pentru a crea o Romanie mai buna. Alta optiune nu exista.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22