De același autor
Ce spectacol! Două săptămâni de tensiuni politice, de strategii de comunicare, de teorii conspiraționiste jucate pe cele mai importante canale TV de știri din lume. Simplul fapt de a-l imagina încă patru ani la Casa Albă mi s-a părut o insultă la adresa unei națiuni care are unele dintre cele mai importante universități din lume, cea mai mare bibliotecă din lume (Library of Congress) și al cărei ADN naționalo-statal include un episod emoționant – de umanitate pură – de la a cărui derulare se împlinesc anul acesta 400 de ani.
Suntem la nici două săptămâni de celebrarea unei sărbători tipic americane: Thanksgiving. Sărbătorită an de an în ultima joi a lunii noiembrie, Thanksgiving a devenit în timp o zi în care familiile se adună sub același acoperiș, mănâncă împreună, iar la Casa Albă, președintele are datoria de a cruța viața unui curcan, știre care face înconjurul lumii. Thanksgiving – un fel de sărbătoare a recoltei pe care primii coloniști o aduc peste ocean – are o semnificație specială. În noiembrie 1621, coloniștii care au debarcat în Berkeley Hundred (Virginia) au celebrat recoltele abundente cu triburile de indieni Wampanoag, cei care cu un an înainte (în 1620) îi ajutaseră să treacă peste prima iarnă. Fără ajutorul acestui trib, coloniștii n-ar fi supraviețuit iernii și, cu siguranță, cel puțin pentru o vreme, teritoriul n-ar mai fi interesat englezii. Thanksgiving-ul american nu mai este doar o zi a recoltei și o celebrare a măreției lui Dumnezeu care a protejat acești primi 38 de coloniști în drumul de traversare a Atlanticului, ci și sărbătorirea unui moment pur de umanitate, când oameni de rase și culturi diferite au știut să se unească pentru a se salva reciproc. Am să mă opresc aici cu lecția de istorie nu pentru că, omițând restul – genocidul și jaful la care au fost supuse triburile de amerindieni reduși la câteva enclave teritoriale azi, cu o populație precară –, vreau să vorbesc numai de bine națiunea americană, ci pentru că, în ciuda istoriei care și-a urmat cursul, fiecare american știe că existența sa e legată direct de acel gest de altruism, de umanitate, al unor necunoscuți. Iar în clipele dificile, episodul își face apariția în memoria colectivă sau individuală.
America lui Trump a fost o Americă contra naturii, un fel de amnezie și negare a tuturor valorilor și standardelor morale pe care națiunea le-a definit cu puterea inteligenței unui pumn de vizionari, iar apoi prin sacrificiu, cu prețul atâtor războaie fratricide. Iar dacă Trump a ajuns președinte nu se datorează vreunui merit personal sau unor zeci de milioane de fideli, cât unei manipulări a mediei online fără precedent, o unealtă nouă de trucare a alegerilor, perfect adaptată secolului XXI. Cei care au schimbat sensul votului în 2016 au fost transformați în suporteri ai lui Trump printr-o serie de minciuni și informații false care și-au atins obiectivul.
Chinei i-au trebuit șase zile ca să se hotărască să-l felicite pe Joe Biden, câștigătorul alegerilor prezidențiale - proiecție făcută de mass-media americană încă din 7 noiembrie. Vineri, 13 noiembrie, China a ieșit din grupul țărilor indecise (Rusia, Brazilia, Mexic) care încă așteaptă încheierea diferendelor juridice iscate de numărătoarea voturilor, în timp ce Coreea de Nord a refuzat să comenteze alegerile pur și simplu.
În articolul de acum două săptămâni mi-am permis un diagnostic democrat pentru Texas. Realitatea mi-a infirmat prognoza. În schimb, Arizona a votat democrat în proporție de 49,4 %, devenind un stat violet pe harta americană, adică un stat care în urmă cu 4 ani a votat republican, iar acum este democrat. Victoria în Arizona este cu atât mai dulce pentru democrați, cu cât în cursa senatorială, democratul Mark Kelly, de meserie astronaut, a luat fața senatorului în funcție Martha McSally, cu 51,2 % din voturi (un excedent de aproape 79.000 de voturi). Kelly nu este un om de știință în reconversie profesională. De 13 ani este soțul fostei membre a Congresului Gabby Giffords, care a supraviețuit unui atentat cu armă semiautomată în ianuarie 2011, în timp ce participa la o întâlnire cu electoratul în fața unui supermarket. Autorul atentatului, un american de 23 de ani, a reușit atunci să tragă 33 de rafale, ucigând 6 persoane, printre care cea mai tânără victimă avea 9 ani. Autorul – care a scăpat pedepsei capitale datorită unui diagnostic de schizofrenie – este portretul-robot al tinerilor americani care abuzează de droguri, nu‑și termină studiile și nu sunt capabili să-și păstreze slujbele precare pe care reușesc să le obțină, punând eșecul personal pe seama guvernului (atunci, anii Obama). Candidatul Kelly le-a propus cetățenilor din Arizona un foarte strict control al armelor de foc, o filosofie care prinde teren din ce în ce mai mult, dar care nu emană de la tribuna republicană.
Alegerile prezidențiale americane au fost umbrite de anomalii. Cea mai flagrantă mi s-a părut numărătoarea voturilor în Nevada, în special în Las Vegas. Un alt oraș american care nu doarme niciodată – unde te poți căsători la orice oră, unde viața curge la fel de agitat ziua ca și noaptea – a numărat voturile doar ziua, ținând în șah o Americă dornică de certitudini cât mai repede.
Wisconsin, Michigan și Pennsylvania au votat democrat, 46 de voturi de mari electori, oferind echipei Biden-Harris fără nici un dubiu biletul câștigător pentru Casa Albă. La ora la care scriu aceste rânduri, Georgia rămâne în continuare un stat fără culoare – gri pe harta electorală –, căci aici sunt în desfășurare procedurile de renumărare a voturilor, din cauza unei marje de doar 14.000 de voturi suplimentare pentru democrați. Georgia interesează nu numai pentru cursa prezidențială, ci mai ales pentru cursa senatorială, unde în clipa de față avem o paritate de 50-50. Alegerile din Georgia sunt cu atât mai importante, cu cât sunt puse în joc două posturi de senator și se pare că republicanii vor pierde un loc, iar democrații vor câștiga unul. În Congres, democrații ocupă 219 poziții, iar republicanii, 203. Majoritatea în Congres înseamnă 218 voturi.
Trump încă nu și-a recunoscut înfrângerea și continuă să-și încălzească fanii cu mesaje corozive pe Twitter. Gestul său trebuie văzut ca o medie între un leader politic narcisist și un negociator mercantil. Căci Trump a avut parte în 2020 de ceea ce milioane de americani au trăit deja: s-a îmbolnăvit de COVID, și-a pierdut slujba și e pe punctul de a fi dat afară și din casă (Casa Albă)! Spre deosebire de ceilalți americani de rând, faptul că redevine un cetățean de rând nu-i mai oferă imunitate în fața procurorilor gata să-l ia la întrebări în dosare de agresiune sexuală, fraudă fiscală și câte altele.
Trump ar putea încerca în toată această perioadă să agite apele pentru a pune în dificultate echipa Biden-Harris și a-i obliga să-l grațieze, genul de gest pe care președintele Gerald Ford l-a făcut în favoarea lui Richard Nixon, singurul președinte american care a demisionat din funcție în urma unui scandal politic legat tot de alegeri. Ford i-a acordat lui Nixon iertarea tuturor faptelor comise în perioada mandatului la Casa Albă și și-a explicat gestul ca încercare de a pune capăt fracturilor din sânul societății americane și a pasiunilor periculoase iscate de scandalul Watergate. Nixon n-a fost adus niciodată în fața justiției americane pentru prejudiciile aduse democrației, iar acest pardon prezidențial a înăbușit o discuție serioasă despre o reformare a vieții politice americane. Se va întâmpla la fel și de această dată?
Specialiștii în drept constituțional american merg și mai departe în acest efort de a anticipa strategia de ieșire din scenă a deja fostului președinte, invocând chiar posibilitatea ca Trump să emită un act executiv prin care să se exonereze singur de orice infracțiune comisă în perioada mandatului. Un exemplu în plus pentru mulți că politica americană trebuie reformată imperativ.
Campania electorală americană 2020 a costat 14 miliarde de dolari, dublu față de banii folosiți cu patru ani în urmă. Sumă-record, într-un an în care milioane de americani și-au pierdut slujba și alții au murit pentru că nu-și pot permite costurile sistemului de sănătate, care arată că bogăția americană e redistribuită pentru a cumpăra influență politică (prin finanțarea campaniilor electorale, gest perfect legal în SUA) și nu pentru îmbunătățirea nivelului de trai al americanului de rând.
SUA nu mai sunt țara tuturor posibilităților pentru toată lumea, ci țara tuturor posibilităților doar pentru unii. Meritocrația americană seamănă din ce în ce mai mult a plutocrație și doar o reformă politică serioasă o mai poate opri. //
