De același autor
Parlamentul Român arată că încă nu înțelege la ce e bună consultarea publică și care sunt limitele și rostul imunității aleșilor și guvernanților.
Așa cum ne-au obișnuit, parlamentarii au aprobat în mare viteză și fără nicio consultare publică o lege care le mărește protecția împotriva anchetelor penale și verificărilor ANI. În condițiile în care comportamentul parlamentului ca un sistem de justiție paralelă ne-a atras an de an critici din partea Comisiei Europene, în condițiile în care de progresul în cadrul MCV depind aderarea la Schengen și banii europeni, în condițiile în care săptămâna aceasta se publică raportul special al Comisiei Europene (cel pe care domnul Ponta se lăuda înainte de alegeri că a reușit să-l amâne și care se face doar pentru noi, nu și pentru bulgari), ne-am fi așteptat la un pic mai multă inteligență speculativă din partea parlamentului, care putea măcar să mimeze consultarea cu societatea civilă. N-a fost să fie: parlamentarii au discutat între ei și au cerut puncte de vedere de la ANI și de la Parchet, după care s-au lăudat cu acordul acestor instituții cu privire la amendamente, deşi pe site-ul Parchetului sunt publicate observațiile acestei instituții cu privire la textul propus, observații în mare parte neintroduse în forma finală.
Înainte de a discuta cele mai grave amendamente, reamintesc faptul că în România avem două tipuri de imunități: imunitatea parlamentarilor pentru reținere, arestare și percheziție; imunitatea miniştrilor și a foştilor miniștri cu privire la începerea urmăririi penale.
Constituția și jurisprudența CCR arată că imunitatea poate fi ridicată doar de către Camera Deputaților, Senat sau președintele României, că decidentul își asumă răspunderea eminamente politică pentru decizia luată și că această decizie nu îi poate fi cenzurată de nicio altă entitate (așa a argumentat, în 2007, CCR neconstituționalitatea comisiei consultative care funcționa pe lângă Președinție). Cererea de ridicare a imunității e formulată de ministrul Justiției, care e sesizat la rându-i de procuror, și se transmite uneia dintre cele 3 entități enumerate mai sus. Atât la Cameră, cât și la Senat, cererea se analizează întâi de comisia competentă să decidă cu privire la imunități. Până acum, plenul vota cu privire la toate cererile – şi cele care fuseseră admise de comisie, şi cele care fuseseră respinse. După modificarea statutului, doar cererile care au fost admise în comisie mai ajung la plen. Asta înseamnă că respingerea unei cereri în comisie îngroapă ancheta la acel nivel. Această reglementare e neconstituțională, pentru că decizia plenului este înlocuită cu decizia comisiei, atunci când aceasta votează împotriva cererilor ministrului. Problema nu poate fi rezolvată nici prin resupunerea la vot – în vederea obținerii unui eventual vot în favoarea cererii ministrului - pentru că parlamentul a decis într-unul dintre dosarele care îl priveau pe fostul premier Năstase că orice vot în astfel de chestiuni este final și nu se poate repune în discuție același dosar.
Nu e limpede dacă procurorilor li se va mai cere ca în trecut dosarul cauzei, căci formulările foarte largi din noua lege permit felurite interpretări. Nu există o procedură prin care cetățenii să poată cere parlamentului urmărirea penală a unui ministru sau fost ministru, deși CCR a spus limpede că acest drept cetățenesc există. Nu există un termen în care comisia să finalizeze raportul în cazul reținerii, arestării sau percheziției – spre deosebire de ipoteza urmăririi penale, unde s-a prevăzut un termen clar.
A doua problemă majoră privește perpetuarea sistemului care permite parlamentului să desfășoare verificări paralele celor ale ANI cu privire la incompatibilitatea parlamentarilor. Se pare că saga rectorilor compatibili sau incompatibili nu a convins încă legiuitorul că această alegere este una proastă. Vom ajunge la situații în care parlamentul zice una, iar ANI zice altceva și vom continua să ne prefacem că nu știm cine are dreptate. Parlamentarii vor invoca în continuare în apărarea lor faptul că parlamentul nu le-a spus că ar fi vreo problemă cu desfășurarea concomitentă a mai multor activități. Un lucru bun îl reprezintă introducerea unei prevederi exprese, care spune că, în cazul unei hotărâri irevocabile care confirmă actul ANI sau în cazul în care actul ANI nu este atacat în termen, mandatul parlamentarului încetează de drept. Pedepsele pentru conflictele de interese rămân minore – maximum 6 luni de interzicere a participării la lucrările Camerei din care face parte.
Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a spus deja că aceste amendamente vor fi analizate în raportul din această săptămână. Consiliul Europei s-a arătat și el îngrijorat de modificări. Normal ar fi ca opoziția să atace la CCR această lege încă nepromulgată – în condițiile inflației de parlamentari, n-ar trebui să fie atât de greu de găsit 25 de senatori sau 50 de deputați care să facă asta. Dacă nu, Traian Băsescu va avea ultimul cuvânt. El poate să retrimită legea la parlament sau poate sesiza CCR. Oricare ar fi calea aleasă, e trist că, în 2013, Parlamentul Român arată că încă nu înțelege la ce e bună consultarea publică și care sunt limitele și rostul imunității aleșilor și guvernanților. //
Comentarii 10
grasu c - 02-03-2013
D-na L. Stefan,ar fi de apreciat si mai bine intelese articolele dvs. daca ati aparea mai des pemicile ecrane.Va multumesc.
RăspundeBojidar - 02-02-2013
Da, subiectivismul. Sondajul IRES desfasurat in perioada 12.01.2013 - 19.01.2013. Aveti incredere in Justitia romana? 68.06% dintre aceste raspunsuri au fost "Nu", 22,8% au fost "Intr-o oarecare masura" si doar 8,67% dintre participantii la sondaj si-au exprimat increderea deplina in justitie, raspunzand "Da". Scandalurile politice de la Consiliul Superior al Magistraturii sau Curtea Constitutionala a Romaniei, judecatori cu nasu' in suflet (ex. cei de la I.C.C.J.), erorile judiciare (politice), dar si numarul mare de cazuri pierdute de Romania la CEDO au generat actuala neincredere in sistemul judiciar. Sustinatorii basisti ai independentei justitiei considera ca cei aproape 70 % dintre romani sunt un pericol pt. justitie? Fireste ca JUSTITIA basista nu are nicio vina cu atat mai putin persoanele promovate si sustinute de Monica Macovei-Alcool atat in institutii publice cat si in O.N.G. "independente"! Nu ma astept sa intelegi dar incearca sa respecti si opinia celor care nu-l au pe nasu' in suflet sau nu sunt pupatori de dos basist.
RăspundeFelix - 01-31-2013
@lautreamont: Of, of, of, si zi asa, te persecuta astia, te urmaresc, iti dicteaza.... of, of cum iti pierdusi tu libertatea ...
RăspundeFelix - 01-30-2013
@Bojidar: E vreo legatura intre ce e scris in articol si ce ai scris tu?
Răspundesperanta - 01-30-2013
Politicienii si guvernul sunt foarte grabiti in a distruge si ce a mai ramas bun,dupa acesti 23 nefericiti ani .Vedem doar cum nivelul nostru de trai,se deterioreaza de la o zi la alta,iar ei sunt grabiti sa ramana vesnici in scaunele pufoase de care nu se pot desparti. In doar doua zile nu se putea ataca la CCR. Ceea ce ma mira,este ca societatea civila, intelectualitatea si OPOZITIA este prea tacuta sau absenta !?
Răspundelautreamont - 01-30-2013
mie mi se pare ca pe zi ce trece cel de-al patrulea reich-uniunea europeana -se identifica cu hitler. asteptam introducerea obligatorie a salutului:heil ue!
RăspundeBojidar - 01-30-2013
A.N.I. sau Monica Macovei nu sunt organe de jurisdictie. Poate doar pupilele ei in frunte cu Cristi Danilet sau Iulia Motoc pot fi organe politice si organe de jurisdictie in acelasi timp. Problema grava este ca in ultimii 4 ani gradul de neancredere in justitie a urcat la 70% (ultimul sondaj). Traian Băsescu a emis peste 4.200 de decrete prezidenţiale privind schimbări de procurori şi judecători, cu o medie de 50 de decrete pe lună. Cu aceste schimbări, Traian Băsescu devine direct asociat cu performanţa acestui sistem de justiţie din ultimii ani.
RăspundeLaura Stefan - 01-29-2013
Proiectul de lege a trecut prin parlament in procedura de urgenta ceea ce inseamna ca parlamentarii au avut doar doua (2) zile sa il atace la CCR. Cum cele doua (2) zile au trecut inainte ca opozitia sa faca acea contestatie singura cale de slavare este acum ca Presedintele sa actioneze intelept. Adica sa retrimita proiectul de lege in Parlament sau sa il trimita la CCR.
RăspundeLaura Stefan - 01-29-2013
Aveti perfecta dreptate: la CCR, desigur.
Răspundeserioussam - 01-29-2013
La CCR, doamna/domnisoara Stefan, nu la CSM! La CCR, birjar, la CCR...
Răspunde