De același autor
Ca nici în politica nu le mai merge prea bine. Ca scad în sondaje, odata cu partidul lor cu tot. Ca ar trebui sa se retraga cateva niveluri mai jos, în subteran, sa nu le mai arate vecinii obrazul. Nu se mai simteau în securitate. Pana mai ieri, era sic sa-ti iei certificat de la Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ca n-ai colaborat cu politia secreta a lui Ceausescu. Consiliul primea, la randu-i, certificate din mana alba a SRI, care cotrobaia de mantuiala prin arhive si apoi ridica din umeri.
S-a umplut tara de fete mari. Certificatele pe care si le-au luat politicienii demonstrau, într-o coplesitoare proportie, ca aspirantii la Parlament nu au avut de-a face cu Securitatea. Legea era asa chitita, ca singurii deconspirati erau turnatorii, nu si tartorii lor. In rest, egalitatea sanselor. Apoi, cativa membri au vrut sa mearga mai departe, sa publice o lista cu numele a 200 de ofiteri de securitate. Pentru linistea noastra. CNSAS a fost înconjurat cu un cordon sanitar si lasat sa fiarba în suc propriu. Au iesit din criza mai întelepti. Se fac ca lucreaza. Oricum, putini sunt cei interesati. Lumea nu mai iese la manifestatie decat la festivalul berii.
Obiceiul de a cauta prin arhive a iesit din uz. Pentru fostii securisti lucrurile au mers din bine în mai bine. Dupa doi ani de functionare sporadica si improvizata, CNSAS a intrat în coma, dupa ce capul conducator s-a spart de pragul de sus pus tot mai jos de partidul lui Nastase.
Politicienii care vanau capete de securisti erau minoritari, înca de pe vremea votului final pentru Legea deconspirarii Securitatii, iar acum stau pe tusa. Radu Timofte, directorul Serviciului Roman de Informatii, le-a spus-o de la obraz parlamentarilor, sa astepte mult si bine sa dea arhiva Securitatii. Cum sa o dea pe mana unor iresponsabili care vor s-o transforme în biblioteca publica? E fara de lege! N-are lege sa deconspire bieti securisti care au facut mai mult sau mai putin politie politica. Mai mult sau mai putin!
Politica de protectie sociala a guvernului le-a dat fostilor securisti balonul de oxigen de mai multa vreme. Au gasit, în fine, pieptul de arama care sa-i pazeasca de mana de vanduti care vor sa faca pe plac unei asa-zise constiinte istorice. Care le fac morala prin reviste obscure.
Acum nu mai au de ce se teme, nici pentru ziua de maine si nici pentru cea de ieri. Printre cei care le iau apararea sunt figuri cunoscute lor, persistenti pe scena politica ca gazele de lupta, fosti tovarasi de drum din perioada comunista. Cum le-ar putea fi ostili d-alde Serban Mihailescu, Octav Cozmanca, Nicolae Vacaroiu sau Dan Ioan Popescu, figuranti prin Cabinetul lui Dascalescu?
Cum sa le vrea pielea un tovaras secretar cu propaganda, priceput la manevrat limba de lemn prin dulceata democratiei populare, cu voia dumneavoastra, Ion Iliescu, cand pe spinarea lor de furnicute, luand în piept valurile istoriei, au purtat bastonul de presedinte?
Chiar si astazi greu gasesti sef de judeteana care sa nu duca dorul securistilor! Cu totii au fost crescuti cu credinta ca orice comunist de frunte are în servieta bastonul de mardeias si ca e o cinste si o onoare sa-l foloseasca pe spinarea dusmanilor regimului. Insusi Adrian Nastase, care s-a învechit prin dedesubturile diplomatiei si mismasurilor de politica externa, pe vremea cand facea parte din lotul tinere sperante, a luat fraiele în mana, punand piciorul în prag, din primele zile de mandat.
Cine vrea sa dezgroape trecutul sa plece sa-si scrie memoriile la tara! Ceilalti sa ramana la oras, ca e nevoie de oameni cu creierii spalati. Limba folosita de premier a fost pe placul fostilor securisti. Pentru ca, ce vorbe de alint mai potrivite putea gasi premierul pentru urechile ascultatoare ale fostilor securisti? De atunci a devenit clar ca, daca sistemul national de irigatie, tezaurul sau inflatia nu puteau fi pazite, daca profesorii sau medicii au înfundat granitele în fuga lor disperata catre luminita din capatul tunelului, macar valorile supreme ale trecutului ar trebui sa le pastram acasa.
Poate ca nu toate lucrurile merg bine. De pilda, reforma. Unele lucruri stau de-a dreptul pe loc. Insa cei care se fac ca nu vad latura sociala a politicii lui Adrian Nastase nu se uita unde trebuie. Programele de securitate merg cu motoarele încinse la rosu. Iata, de pilda, de cata protectie se bucura pensionarii! E drept, trebuie sa fi fost diplomati pe vremea lui Ceausescu, adica angajati cu norma întreaga la Departamentul de Informatii Externe.
Zilele trecute a trecut prin Parlament, ca o boare pe deasupra viilor, o lege care sporeste considerabil pensiile acestor pensionari ai sistemului. Nici antifascistii lui Ion Iliescu nu vor sta prea rau. Daca legea va fi votata în cele din urma, ilegalistii vor primi înapoi o parte din micile bucurii ale vietii. De ce le-ar mai fi frica securistilor?
Cunostintele lor sunt valoroase. Pentru ca, desi reforma scartaie pe ici pe colo, e nevoie de o minte organizatorica, de activist, care sa dea lustru realitatii, s-o faca atractiva, sa vegheze la pastrarea securitatii nationale. A Securitatii, în general. Cu catel si cu purcel. Javrele si porcii au vreun cusur? N-au!
