De același autor
Guvernul României a amânat, într-un final, ratificarea ACTA, până când Curtea Europeană de Justiţie va da o decizie în acest sens, urmând astfel, cu ceva întârziere, exemplul confraţilor din Bulgaria, Lituania, Austria, Polonia şi Cehia, ţări care, iniţial, fuseseră de acord cu tratatul.
Comisia Europeană a apelat la Curtea Europeană de Justiţie pentru a determina dacă Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Cum era de aşteptat, după argumentele formulate de societatea civilă şi diferiţi experţi împotriva acordului, orice demers referitor la adoptarea tratatului a fost blocat.
Deşi a fost negociat de UE, SUA, Japonia, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Coreea de Sud, Maroc, Mexic şi Elveţia, cu rolul de a combate contrafacerea în sens larg, de la medicamente şi piese auto la pirateria pe Internet, ACTA a reuşit, de fapt, să provoace controverse pe mai multe niveluri. Mii de europeni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva prevederilor tratatului, la scurt timp după ce 22 de ţări europene, printre care şi România, şi-au dat, la 26 ianuarie, avizul pentru aderare. Protestatarii au reclamat, printre altele, faptul că nu a fost consultată opinia publică.
Ulterior, unii politicieni europeni şi-au cerut scuze public, recunoscându-şi actul de „nepăsare civică“, încercând să şteargă cumva greşeala făcută, în timp ce, în ţară, mai mulţi oficiali ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi ai Oficiului Român pentru Drepturi de Autor au avut schimburi de replici dure cu reprezentanţi ai societăţii civile.
La nivelul Parlamentului European, deputaţii au constatat că se află într-o situaţie dificilă. Conform Tratatului de la Lisabona, care nu a extins suficient prerogativele Parlamentului în domeniul politicii comerciale comune, Legislativul poate doar să ratifice sau să respingă ACTA, neavând competenţa de a interveni în textul acordului comercial, deoarece s-a tras concluzia că forma actuală a tratatului, modificată semnificativ faţă de versiunile iniţiale din 2008, este „dezechilibrată“.
Apoi, societatea civilă a criticat vehement atât lipsa de transparenţă, cât şi mai multe amendamente ale tratatului, mai ales cele privind libertatea Internetului. Asta i-a determinat pe oficiali să admită că în fiecare ţară semnatară, cum este şi cazul României, există deja legi antipiraterie destul de bune prin care se poate da, de pildă, amendă de până la 30.000 lei sau închisoare de la unu la patru ani pentru persoanele fizice, respectiv amendă de la 5.000 lei la 600.000 lei, pentru persoanele juridice, pentru piraterie.
Până la urmă, ţările UE s-ar putea trezi cu două tipuri de reglementări, exact ca în povestea cu Ceauşescu şi cele două pălării: cu prilejul vizitei preşedintelui Franţei, în toate fotografiile reale, tovarăşul Ceauşescu apărea cu pălăria scoasă, iar Giscard d’Estaing cu pălăria pe cap. Partidul a cerut atunci modificarea, urgent, a fotografiei destinată presei. A doua zi, ziarele îl înfăţişau pe tovarăş cu două pălării: una pe cap şi una ţinută în mâna stângă.
Paradoxal, în paralel cu problemele stârnite de ACTA, au ieşit la iveală detalii despre o alternativă internaţională a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra controlului Internetului. Un număr mare de ţări, printre care Rusia şi China, vor negocia, pe 27 februarie, la Geneva, un nou regulament privind utilizarea Internetului. International Telecommunication Union (ITU), o organizaţie ce se află sub protecţia ONU, va avea rolul de a elabora un regulament bazat pe propunerile celor 195 de ţări membre ITU.
Propunerile de până acum vizează deţinerea controlului asupra securităţii virtuale şi confidenţialităţii datelor, permiterea companiilor de telefonie să taxeze pentru trafic „internaţional“ de date, impunerea unei autorităţi asupra Internet Corporation for Assigned Names and Numbers, entitatea nonprofit care coordonează adresele web ale lumii (de exemplu .com, .org) şi reglementarea taxelor pentru serviciile de roaming.
Dacă pentru ratificarea ACTA, toate statele membre UE trebuie să-şi dea acordul în unanimitate, lucru departe de a fi atins în viitorul apropiat, pentru ratificarea unui tratat ITU, din care face parte şi România, este necesară doar aprobarea unei majorităţi dintre statele membre. Ce se va întâmpla, atunci, cu legile naţionale privind Internetul care sunt în vigoare?
ACTA are capacitatea de a afecta peste 700 de milioane de oameni. Un regulament ITU are repercusiuni asupra a peste 2,1 miliarde de persoane. //
