Discursul premierului britanic, între jocul de poker şi destinul istoric

Nicu Teodorescu 29.01.2013

De același autor

După îndelung aşteptatul discurs despre relaţiile cu UE, ţinut săptămâna trecută la Londra, premierul britanic David Cameron a fost zugrăvit în fel şi chip. S-a spus despre el ba că riscă viitorul Marii Britanii mai ceva ca un cartofor împătimit, ba că şi-ar fi dat euroscepticismul pe faţă, ba că, dimpotrivă, ar fi demonstrat ce mult îşi doreşte ca Regatul Unit să rămână în cadrul UE.

În discursul de săptămâna trecută, David Ca­meron a promis că, dacă va fi reales, viitorul gu­vern conservator va renegocia relaţiile Re­gatului Unit cu Uniunea Europeană, iar re­zul­tatul acestor negocieri va fi su­pus aprobării britanicilor, sub forma unui referendum cu do­uă opţiuni – înăuntru sau afară din UE. Discursul lui Ca­meron a abordat abil ches­ti­unea apartenenţei la UE prin prisma crizei din zona euro şi a nemulţumirilor crescânde ale cetăţenilor europeni – nu doar ale britanicilor – faţă de colosul birocratic tot mai cos­tisitor de la Bruxelles. Premierul britanic a in­sistat că Londra îşi doreşte să continue să par­ticipe la proiectul european, cu condiţia ca acesta să fie mai puţin axat pe integrarea po­litică şi mai mult de uniunea economică, a se citi piaţa comună. Şeful guvernului britanic a invocat lipsa competitivităţii europene şi a răspunderii democratice ca fiind principalele neajunsuri ale construcţiei europene, nea­jun­suri care, rămase nerezolvate, riscă să ducă la intensificarea protestelor de stradă, după mo­delul celor de la Atena sau Madrid, şi, prin ricoşeu, să împingă poporul britanic spre ie­şirea din Uniune.

Reacţiile la discursul lui Cameron au fost în li­nii mari previzibile. Stânga politică şi presa de orientare liberală i-au reproşat un nerealism sau naivitate strategică, atunci când îşi ima­gi­nează că 26 de state vor ac­cepta să negocieze condiţii ca­re sunt favorabile doar pen­tru britanici; l-au acuzat că ar fi un premier slab, care fu­ge de răspundere şi preferă să paseze decizia apartenenţei la UE pe seama electoratului. Interesant – şi crucial pentru intenţiile lui Cameron - a fost că atât facţiunea eurosceptică a partidului său, cât şi cea pro­europeană s-au arătat mulţumite de pers­pectivele deschise prin promisiunea unui re­ferendum. Aceasta ar fi o primă victorie a lui Cameron, după acest discurs: pacificarea fac­ţiunilor pro şi antieuropene ale partidului con­servator. Desigur, e discutabil cât de durabilă este această pace, însă, pentru moment cel puţin, promisiunea concretă a unui re­fe­ren­dum in or out pare să fi mulţumit pe toată lu­mea în partid. În plus, Cameron şi-a pus prin­tr-o mutare adversarii politici interni într-o pos­tură foarte delicată. Liberal-democraţii – la guvernare - şi laburiştii – de opoziţie – nu se pot opune organizării unui referendum de­cât cu riscul de a părea că se împotrivesc con­sultării maselor şi sunt elitişti. UKIP – partid profund eurosceptic, care a profitat din plin de sciziunile interne de până acum ale con­servatorilor în faţa UE – riscă un exod în sens invers al alegătorilor, spre conservatorii care măcar sunt în postura de a putea pro­mite ce­va concret – un referendum.

Lucrurile se complică, după cum era de aş­tep­tat, în plan extern. Majoritatea partenerilor eu­ropeni ai Londrei s-au arătat iritaţi de „şan­tajul“ la care îi supune Cameron, „ame­nin­ţând“ cu organizarea referendumului. La Pa­ris, în timp ce preşedinţia insista că Franţa îşi doreşte rămânerea Regatului Unit în UE, mi­nistrul de Externe Laurent Fabius anunţa că investitorii care se tem de-acum încolo să-şi cheltuiască banii în Regatul Unit vor fi primiţi „cu covorul roşu“ în Franţa. Washingtonul – al cărui interes faţă de ce se întâmplă în UE este tot mai mult pus în discuţie - şi-a ex­pri­mat mulţumirea că Regatul Unit intenţionează să continue în cadrul proiectului european. Re­acţia Berlinului – cartea pe care mizează cru­cial Cameron – a fost cea mai interesantă. Departe de a critica planul unui referendum, gu­vernul german a reconfirmat că îşi doreşte ca Regatul Unit să rămână un membru activ deplin, cu un rol important în UE, şi s-a ară­tat dispus să lucreze pentru a încerca să aco­modeze pretenţiile britanicilor în cadrul pro­iectului european. Aşadar, o primă uşă des­chisă – şi cea mai importantă – către un com­promis.

Pe termen scurt, reacţia cea mai importantă s-ar putea dovedi cea a cercurilor de afaceri şi a pieţei. Există temeri – exprimate de o par­te dintre organizaţiile oamenilor de afaceri din Regatul Unit – că planul lui Cameron ar arun­ca un văl de incertitudine privind viitorul Ma­rii Britanii în UE, care i-ar determina pe in­vestitorii străini să evite să-şi facă planuri în Regatul Unit. Au existat însă şi voci – no­tabilă este scrisoarea celor 55 de oameni de afaceri de primă mărime, apărută săptămâna trecută în cotidianul Times – susţinând ini­ţiativa lui Ca­meron şi arătând că firmele bri­tanice au mult de suferit în prezent de pe ur­ma bi­rocraţiei şi a valului de norme şi re­glementări care vin de la Bruxelles pe bandă rulantă.

Desigur, nu pot avea dreptate şi unii, şi alţii. Una dintre tabere – criticii sau susţinătorii ideii referendumului privind apartenenţa la UE – se înşală şi peste nu prea multă vreme vom afla care anume. Se va vorbi atunci despre 23 ianuarie 2013 ca despre ziua când David Cameron a jucat viitorul Regatului Unit la po­ker şi a pierdut sau, dimpotrivă, despre ziua când Londra a salvat din nou Europa de la autodistrugere. //

Corespondenta din Marea Britanie

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22