De același autor
In zilele de 8 si 9 iunie, profesorii Paul Magnette si Jean Michel de Waele de la Universitatea Libera Bruxelles au sustinut conferintele Europa in 27: ce regim politic?, la Institutul de Cercetari Politice, si respectiv Extinderea Uniunii Europene: de ce? pana unde?, la Institutul Cultural Roman. Am purtat cu prof. univ. dr. Paul Magnette, directorul Institutului de Studii Europene din Universitatea Libera Bruxelles, o discutie despre viitorul UE si rolul Romaniei in cadrul acesteia.
Sa vorbim mai intai despre tipul de Uniune Europeana catre care ne indreptam. Se merge spre o integrare mai profunda a tarilor si a cetatenilor sau UE va ramane o uniune de state suverane? Se merge catre un fel de federalism?
Cred ca UE va ramane o uniune de state, ceea ce nu inseamna ca nu e federala. Uniunea Europeana e o federatie de state, dar difera de un stat federal. Pare complicat si putin prea conceptual, dar cred ca UE e o federatie de state, in sensul ca acestea aleg liber sa adere si isi exerseaza o parte dintre competente in comun. Statele participa insa la decizie in toate instantele, ceea ce nu e mereu cazul intr-un stat federal. Si, pana la urma, statele pot oricand iesi din Uniune, ceea ce nu este, de asemenea, posibil intr-un stat federal. Cred ca UE este o federatie de state care respecta mai mult unitatea, identitatea, suveranitatea statelor decat Statele Unite ale Americii, de exemplu.
Credeti ca proiectul Constitutiei europene, care a fost reluat de Germania, are un viitor?
Va fi foarte dificil pentru ca Tratatul a fost respins de doua popoare. Principiul era ca un text care nu e sustinut in unanimitate nu va intra niciodata in vigoare. Dar sunt totusi 16 state care l-au ratificat deja, ceea ce inseamna ceva, iar Franta si mai ales Germania sunt foarte hotarate sa continue proiectul. Nu e usor sa stabilim ce se poate face de acum inainte. Se poate incerca constituirea unui alt tratat, care sa nu fie identic cu primul, dar sa aiba totusi o substanta suficienta pentru a raspunde provocarilor viitoare. Fara indoiala, se vor relua elemente institutionale importante din Tratatul Constitutional, fara insa sa se reia Tratatul in sine.
Si se va trece din nou prin procesul de ratificare in toate statele?
Nu stiu daca se va trece din nou printr-o conventie. Nu va trebui neaparat ratificat din nou in tarile unde a fost deja ratificat, daca nu exista modificari esentiale. Daca s-a retinut o parte din Tratatul initial, se poate ratifica ca atare in celelalte tari.
Spuneati ca, in locul unei Constitutii europene, Uniunea ar putea functiona pe baza Tratatelor deja existente reluate si imbunatatite.
Cred ca termenul Constitutie este nepotrivit pentru ca trimite cu gandul la constructia unui stat federal european, ceea ce nu este cazul. Daca Uniunea Europeana este o organizatie-interstatala, trebuie sa fie fondata pe un tratat mult mai substantial decat tratatele altor organizatii interstatale. Dar termenul Constitutie nu putea decat sa dezamageasca, pentru ca Tratatul Constitutional ar fi fost cu siguranta mai putin decat o Constitutie. Acest tratat ii speria pe cei care nu vroiau un stat european si ii dezamagea pe cei care credeau ca nu este suficient de substantial. A fost fara indoiala si o eroare semantica.
Dupa parerea dumneavoastra, ce proiecte de extindere ar mai putea duce la bun sfarsit Uniunea dupa aderarea Romaniei si Bulgariei?
Cred ca sunt patru zone in discutie: Balcanii (fosta Iugoslavie, Albania), regiunea dintre Uniunea Europeana si Rusia (Ucraina, Belarus, Moldova), Turcia si Caucazul. Pentru moment, procesul a inceput pentru Croatia si pentru Turcia. Cred ca va incepe in curand si pentru alte tari din Balcani, dar trebuie sa pastram masura timpului. Orice s-ar intampla, cred ca dupa aderarea Romaniei si a Bulgariei, Uniunea nu se va mai extinde inainte de 2015-2020, poate chiar 2025. In cazul Ucrainei, negocierile se vor deschide in cel mai bun caz catre 2015 si se vor finaliza catre 2030, intr-o lume care va fi atat de schimbata incat e dificil de evaluat in ziua de astazi.
Vorbeati despre o zona tampon intre Uniunea Europeana si Rusia, formata din Ucraina, Belarus, Moldova. Ce statut ar avea aceste tari fata de UE?
Nu cred ca putem sa-l determinam de acum pentru viitor. E posibil ca, intr-o zi, aceste state sa intre in Uniunea Europeana. Dar este un orizont destul de indepartat, peste 30-40 de ani, peste 1-2 generatii.
Dar este plauzibil?
Cred ca nu e imposibil. Nu putem decreta ca e imposibil. Totul depinde de evolutiile politice care vor avea loc in aceste tari intre timp si de modul in care Uniunea Europeana va reusi sa se consolideze si sa ajunga sa cantareasca mai mult pe scena internationala. In aceasta ipoteza, ne putem imagina ca Ucraina, Belarus si Moldova vor intra. Daca nu, trebuie intre timp sa se inventeze un statut de membru-asociat care sa aiba o substanta reala, aceste state sa beneficieze de aspecte ale proiectului european care sunt fundamentale pentru ele: asistenta tehnica, libera circulatie, fonduri pentru a le ajuta sa se reconstruiasca. Cred ca, in astfel de conditii, statele s-ar putea multumi cu statutul de membri-asociati. In acelasi timp, s-ar crea conditiile ca, intr-o zi, aceste state sa devina membre cu drepturi depline.
Care credeti ca este disponibilitatea Uniunii de a se implica in unele conflicte din spatiul ex-sovietic, ca cele din Transnistria sau Abhazia?
Cred ca pentru moment nu exista o foarte mare disponibilitate, pur si simplu pentru ca - trebuie sa recunoastem - politica externa a Uniunii e in stadiu embrionar. Cu putinele resursele pe care le avem, ne este greu si sa asiguram doua actiuni, una in Macedonia si cealalta in Republica Democratica Congo. Nu cred ca, in viitorul apropiat, Europa va putea sa se implice in acest tip de regiuni, care de altfel ar fi foarte sensibile in raportul dintre Rusia si Europa.
Ce importanta poate avea pentru Uniune regiunea Marii Negre? Ce rol ar putea juca Romania in promovarea intereselor europene aici?
Cred ca acest lucru este exact ceea ce Romania poate aduce Uniunii Europene: cunoasterea zonei Marii Negre in general, unde Europa, pana acum, nu e foarte prezenta si unde se joaca interese politice si geopolitice fundamentale. La fel cum Finlanda a putut sprijini intrarea in Uniune a Tarilor Baltice, pentru ca geografic era foarte apropiata de ele, la fel cum Spania si Franta sunt tarile care aduc cea mai buna expertiza asupra Maghrebului, datorita proximitatii geografice si a legaturilor istorice, acesta e rolul pe care il poate juca Romania pentru aceasta regiune.
Spuneati ca principala problema a Romaniei este ca nu poti fi in acelasi timp european si atlantic?
Nu spun asta. Poti fi in acelasi timp european si atlantic, dar nu poti crede ca Europa e portofelul, iar NATO e securitatea. Nu putem crede ca NATO e complementul absolut indispensabil al Uniunii Europene si ca aceasta nu are nimic de zis in problemele de politica externa. Uniunea Europeana are vocatia de a exista in sanul NATO. Evident, suntem europeni si atlantici, dar problema este sa stim daca suntem europeni in cadrul NATO sau suntem doar nationali. Daca actionam ca romani in NATO, fara a tine seama de partenerii europeni, e o problema. Faptul de a fi membru al Uniunii Europene obliga la o concertare intre europeni in cadrul comunitatii atlantice.
Interviu realizat de Maria Bercea
9 iunie 2006
