De același autor
Tragedia de la Anina a ridicat pentru o clipa valul de pe agonia minerilor. De ani de zile nu mai auzisem nimic despre ei. O data pe an, la sosirea delegatiei Fondului Monetar International, aflam ca urmau sa mai fie pusi pe liber nu stiu cate mii, din considerente macroeconomice. De la un timp, nici Fondul nu mai vine, macro suntem în regula. Doar Iliescu e uneori plimbat pe la Parchet, pentru mineriade, si le tine procurorilor lectii de economie politica rosie. Si, dintr-o data, toti ochii sunt pe cea mai veche si mai adanca mina de carbuni. Anina “si-a luat tributul de sange”. “Mina ucigasa”, titreaza ziarele. 7 morti, 3 raniti, dintre care 2 se zbat între viata si moarte, arsi pe mai mult de 50% din suprafata corpului. 7 vaduve, 17 copii orfani. Una dintre femei povesteste cum le administreaza copiilor romergan, pentru ca nu se mai opresc din plans. Intreaba mereu “cand vine tata de la spital, stiu ca are buba”..jpg)
Desi camerele de filmat s-au oprit, ca întotdeauna, la gura minei, au ajuns la noi tot felul de detalii. Atmosfera pare surprinsa în minele secolului XVIII. Brigada a plecat pe ultimul drum prin putul minei, coborand opt sute de metri pana la stratul de carbune, dupa care a mers pe jos doi kilometri pana la abataj, pe o temperatura de 40 de grade. Acolo curata galeria, încarca vagonetii ruginiti cu “inima lui Stalin”, o lopata cat trei.
Apoi îsi desfac ratia alimentara, ca sa prinda puteri: o conserva de carne, una de pateu si un corn. Artificierul Puscau pregateste frontul pentru puscare, însa nu mai apuca sa aprinda fitilul. Metanul acumulat în tavan explodeaza, aruncandu-i în toate partile. Salvatorii reusesc sa ajunga la fata locului abia dupa cateva ore, cand gazul s-a risipit.
“Corpurile erau întinse pe calea de transportat lemne. Asa de rau aratau, ca n-am putut sa-i identificam decat pe-o parte”, spune un salvator. Procurorii au interzis familiilor sa se apropie de cadavre. La editiile de noapte se vad oameni disperati, îmbrancindu-se cu jandarmii, în timp ce masinile de morga se îndeparteaza în goana. Cine-i vinovat? Cine i-a omorat? Echipe de ancheta diferite cauta un raspuns: Parchetul, Protectia Muncii, Corpul de Control al ministrului Economiei, pana si Departamentul anticrima organizata. Se spune ca aerajul e depasit si manometrele sunt din anii ’60. Directorul declara aluziv: “noi respectam normele de protectie a muncii în masura posibilitatilor, atunci cand avem bani”. Minerii sar ca arsi o data în plus, directorul tocmai si-a tras o prima anuala de 300 de milioane, acolo unde ei castiga abia sase pe luna. O suta de oameni îsi depun pe loc cererea de disponibilizare, nu vor mai intra în pamant niciodata, orice ar fi. Oricum, mina se va închide în octombrie, “nu era viabila, functiona mai mult în regim social”, cum a spus plastic ministrul Seres. Platile compensatorii le vor tine minerilor de foame un an, poate doi, daca sunt economi, dar sansele de a gasi un loc de munca în mica Anina sunt cvasinule. Doar vaduvele au promisiunea primarului ca vor fi angajate la primarie. Care au carte... Autoritatile au facut ce-au putut, au alergat la Anina în frunte cu presedintele si premierul. Exploatarea a fost oprita, anchetele demarate si s-au mobilizat ajutoare pentru familiile victimelor. Copiii vor primi pana la majorat cate un salariu minim pe economie. Iar vaduvele vor ridica platile compensatorii care ar fi revenit sotilor, mai aveau cinci zile pana la disponibilizare. Ca sa vezi soarta. Fanfarele reunite ale minelor din Vale i-au petrecut pe ultimul drum si au fost multe dricuri. In ziua aceea n-au mai lucrat în Anina decat vanzatoarele de la alimentara. Unii au venit la cimitir cu copiii, “ca sa nu se faca mineri”.
Pe urma, n-am mai auzit de Anina. Scandalurile de coruptie de la Bucuresti au acaparat prima pagina. In Vrancea, un om a murit înghetat. In Rusia mor pe capete, sunt minus 60 de grade. Audienta s-a mutat la meteo. Ultima stire de la Anina care a mai prins jurnalele punea “mina ucigasa” în randul celor 25 de mine care se vor închide în acest an. Si gata.
Ne vedem la accidentul urmator, daca sunt destui morti.
In 1996, Lucian Pintilie a realizat în minele din Valea Jiului un film dupa un scenariu al subsemnatului. Se numea Prea tarziu si a ajuns în selectia finala la Cannes. Poate ca li s-a parut exotic. Era acolo un personaj, un director de mina, jucat de Rebengiuc, care îi spune intrusului Razvan Vasilescu ca minerii sunt pe cale de disparitie. “Carbunele nu mai renteaza si atunci nici ei nu mai renteaza.” Dar e numai o replica de film, nu-i asa?
