Opinii

… pentru ca, parafrazandu-l pe Vlahuta, parca, nu de nesimitire ma cutremur, ci de nesimtirea ei. De ne-mai-simtirea nesimtirii. De nesimtirea nesimtirii, adica. Exemple de nesimtire se gasesc cu duiumul – de la cele mici, de care te izbesti la tot pasul, la cele imense, uriase chiar, de care te izbesti … de-asemenea la tot pasul. Calcam zilnic, cum s-ar zice, nu pe cadavre, ci pe nesimtiri.

Privită din exterior la acest sfârşit de toamnă 2012, România lasă impresia unui stat aflat sub ocupaţie. Chestiuni de interes naţional, esenţiale pentru viitorul european al României, sunt sabotate şi răstălmăcite în cheie de propagandă totalitară de către purtătorii de cuvânt ai unei mari alianţe de familii şi reţele clientelare ce au ajuns să controleze Parlamentul României, o bună parte din instituţiile statului român şi cea mai mare parte a mass-mediei electronice din România.

Povestea mainii intinse a lui Diaconu este cu mult mai mult decit telenovela de prost gust a unui politician oportunist care si-a vindut actoria pe pensia de senator. Este povestea unor maini care schimba macazul istoriei.  

De ce să nu rămână numele tău legat de filmul ăla, și să rămână înscris într-o hârtie oficială a Comisiei Europene, de ce în loc de nume pe un afiș pe wikipedia să-ți ajungă numele la ”așa Nu” pe raportul MCV? Pentru că dacă nu demisionezi din Parlament – dacă nu pleci, adică, din vitrină, când tu chiar știi că e vitrină și ce-i aia vitrină – numele tău o să fie un pretext pentru un raport negativ – și, chiar dacă o să fie pozitiv, numele și exemplul și cazul tău tot o să figureze acolo.