De același autor
Febra politica se intensifica de la zi la zi. Nu au avut loc inca alegerile, dar Romania este agitata de chestiunea desemnarii viitorului premier. Se fac deconstructii savante privind semnificatia ezoterica a cuvantului “desemnare”. Crin Antonescu anunta, in pofida declaratiilor repetate ale celuilalt duumvir, ca daca acesta nu va fi desemnat (iar cuvantul magic!), in conditiile unei majoritati USL, va urma fulgerator suspendarea lui Traian Basescu. O prapastie enorma intre ce spune Ponta in interviurile din exterior si ce declara acasa. Cerul si pamantul. Nu mai conteaza plagiatul, nu mai conteaza anti-occidentalismul frenetic al liderilor USL, nu mai conteaza posibila izolare internationala a tarii, este vorba de statutul de premier al lui Victor Ponta. Sa fie Ponta premier, chiar de-ar fi sa piara lumea!
Adevarul este ca anxietatea domina in USL. Nu doar Ponta se teme de clipa cand, debarcat din fruntea guvernului, va fi, in fine, tras la raspundere pentru furt intelectual. Macar prin retragerea titlului de doctor. Disperat la randul sau, Dan Voiculescu reuseste (cel putin momentan) emascularea CNA, chestiunea este escamotata abil, ca si cum ar fi vorba de un banal accident de parcurs ori nici macar atat. Se desfasoara atacuri concertate impotriva DNA si ANI, vinovat pentru toate relele lumii este cine altul decat Traian Basescu.
Ministri corupti si/sau inepti, niciun cuvant de regret din partea celui care i-a selectat, dimpotriva. Invatamantul romanesc este intr-o criza de credibiltate fara precedent, Victor Ponta si profesoara Ecaterina Andronescu sunt zambitori, multumiti si imperturbabili. Nu le pasa de cei doua mii de semnatari ai scrisorii deschise care cer aplicarea deciziei Comisiei de Etica Universitatii din Bucuresti. Cine sant Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici si Dan Grigore, Mihaela Miroiu si Smaranda Vultur, Marian Preda si Dumitru Sandu, Lazar Vlasceanu si Ion Vianu, Costea Munteanu si Gail Kligman, Ioana Both si Sorin Vieru, Teodor Baconschi si Ioan Stanomir, Monica Macovei si Mircea Cartarescu, Doina Jela si Dorin Dobrincu, Vlad Zografi si Aurelian Craiutu, Christina Zarifopol si Alexandru Solomon, Andrei Oisteanu si Calin-Andrei Mihailescu, Magda Carneci si Livius Ciocarlie, Rodica Culcer si Andrei Cornea, Marcel Tolcea si Vlad Alexandrescu, Anca Oroveanu si Armand Gosu? Pe Crin nu-l priveste subiectul. Nici pe profesorul Felix. Plagiatul, ne asigura doamna ministru, ea insasi cu grave probleme la acelasi capitol, nu este o frauda sub specie aeternitatis, depinde de momentul cand a avut loc. Plagiat dincoace de Pirinei, teza de doctorat dincolo…
Gigi Becali se proclama PNL-ist cu trup si suflet, nimeni nu-l contrazice in acea formatiune. Cu discrete exceptii (Calin Tariceanu, Neagu Djuvara, Radu Campeanu), se simt bine in compania “razboinicului luminii”. Diversii ministeriabili sunt prea ocupati cu planurile de marire. Ar fi interesant de stiu ce gandeste Gigi despre plagiat. Lui Gigi, se stie, nu-i plac matrapazlacurile. Daca nu stie ce este un plagiat, ar trebui sa i se explice. Poate de catre politologii penelisti. Statul de drept este amenintat, chermeza uselista este in toi. Crin Antonescu recunoaste paternitatea acestei strutocamile politice. Au gandit-o el si cu Dragnea. Doi strategi de mare viitor
Ce putem astepta? Pentru moment, tot mai multa indarjire uselista pentru sustinerea lui Ponta. Dupa care, ori poate simultan, manevre bizantine si lovituri pe la spate. “La razboi ca la razboi”. Imaginea tarii? Cine mai are vreme de asa ceva? Onoarea educatiei romanesti? Fiat Ponta, pereat mundus. Cu “aportul neprecupetit” al unei doamne Ministru al Educatiei si Cercetarii cu cel putin un masiv schelet in dulap. Este ceea ce spun experti de prim rang pe un blog care merita salutat si sustinut.
Inteleg ca doamna profesoara Ecaterina Andronescu este indignata de acuzatiile de plagiat ce i se aduc. Asemeni lui Ponta, invoca motivatii meschin-electorale. Este vorba de varful unui aisberg al fraudelor academice.
http://integru.org/reviews/
http://www.revista22.ro/
Din nou despre amintirile lui Ion Ianosi: Aflu ca in “Observator Cultural”, doamna profesoara Lavinia Barlogeanu imi da o lunga replica. Problema ghilimelelor ramane, doamna profesoara este cumva angoasata de aceste “pardalnice” (vai, ce neaosism superb!) semne. Are si motive. Are ceea ce se cheama un track record, si nu unul demn de lauda. Doamna Barlogeanu a inventat candva un citat aberant si i l-a tribuit, cu ghilimele, lui Horia Patapievici. Cand a fost rugara sa ofere textul incrimnat, s-a ascuns in spatele unor sofisme penibile. In final, a declarat ca regreta eroarea formala, dar ca, in continut, cuvintele acelea ar fi putut fi scrise de H.-R. Patapievici.
Nu cred ca profesorul Ianosi m-a “alintat” vreodata. Nu cred ca doamna Barlogeanu avea motive sa se refere la mine in termeni de un familiarism prin nimic justificat. Nu suntem prieteni, nu ne-am intalnit niciodata. Am o semnatura publica, am un nume pe care autoarea il cunoaste, deci nu vad ratiunea acelei referinte altfel decat intr-un scop insinuant. In volumul care a starnit entuziasmul doamnei Barlogeanu, dl Ianosi a introdus acel “Volodea” in chip ironic, un lucru ce nu-i poate scapa niciunui cititor onest al textului. Doamna Barlogeanu l-a preluat si diseminat, stiind contextul in care o face.
Este ceea ce-am spus eu si ceea ce a afirmat Horia Patapievici la lansarea “Vietii secrete a nomenclaturii” despre utilizarile manipulativ-calomnioase ale acestui diminutiv. Iata o selectie de texte revelatoare: “Faptul ca Vladimir (Volodea) Tismaneanu, fiul activistilor comunisti si nkvd-isti (kominternisti) de rang înalt Tismanetchi, a fost ales pentru a condamna genocidul comunist în România are si latura lui “unionista”. Vrea Traian Basescu sau nu vrea (ca el l-a numit pe Volodea în scaun de Areopag), dar Leon Tismanetchi, tatal lui Volodea, s-a nascut la Soroca, în Basarabia…”(Andrei Vartic, reluat pe site-ul “Asymetria”). Doua fraze, trei Volodea. Sau: “MIHAI UNGHEANU: De ce trebuia ales VOLODEA TISMANEANU, un nomenklaturist evreu neo-kominternist, sa falsifice istoria ROMANIEI?” (reluat de diverse bloguri). Sau: “Numele ţi l-ai abandonat, Volodeo! Era un dezagrement stigmatul bolşevic pentru aseptica-ţi devenire. Faptele nu le poţi schimba. “Ne întâlnim la Judecata de Apoi!”. Curaj, Tismeniţki, curaj! Şi permite-mi un gând prematur: Fie-ţi mizeria uşoară, Volodea!”(de pe un blog). Sau: “Adevărat, există mulți negustori de slogane azi, dar nici unul nu se ridică până la glezna Coanei Volodia, căreia i se năzare că dă nas în nas cu, scuzați-mi virgulele, Reacțiunea, ori de câte ori oamenii își exprimă nemulțumirea față de Traian Băsescu și guvernarea PDL-ului.” (Dorin Tudoran). Sau: “‘Hai sictir, Volodea!’ Aşa ar trebui să-i răspund d-lui Vladimir Tismăneanu, pe potriva nivelului intelectual exhibat în replica d-sale la faptul că i-am atras atenţia în legătură cu atitudinea sau, mai exact, nonatitudinea faţă de alegaţiile “istorice” ale preşedintelui Băsescu.” (Cristian Tudor Popescu). “Salvati-l pe Volodea. De el insusi” (Alina Mungiu-Pippidi). Nu comentez, reproduc. Exemplele, din pacate, abunda.
Am scris aici, in "22" online, ceea ce aveam de comentat pe tema volumului de memorii al lui Ion Ianosi, o carte plina de jumatati de adevaruri si impovarata de omisiuni flagrante. Domnul Ianosi are o problema cu mine, cu Gh. Grigurcu, cu regretatii Alexandru George si Iosif Sava, cu Mircea Mihaies, cu Gabriel Liiceanu. Dar are cuvinte calde pentru Pavel Tugui, fostul sau sef de la Sectia Cultura a CC al PMR. Un personaj despre care psihologul Liviu Damian imi povestea ca, prin 1958, se referea la Editura Politica drept "editura sinagogica". Peste actiunile criminale ale lui Leonte Rautu, alt mentor al sau la CC al PMR, Ion Ianosi trece cu o usurinta ce te lasa perplex. Reproseaza cartii “Prefectul actobat”, biografia lui Rautu pe care am scris-o impreuna cu Cristian Vasile, mici erori, intre care faptul ca Asea Moraru, sotia din epoca a lui Nicolae Moraru, preda literatura rusa, nu marxism, la IATC. Dar patineaza nu tocmai gratios incercand sa eludeze marile probleme morale ale acelor timpuri, faptul ca s-a situat, vreme de atatea decenii, de partea unui regim ilegitim si criminal.
Fundamental, pe Ion Ianosi (aici nu se diferentiaza de Stefan Andrei, Adrian Paunescu, Silviu Curticeanu, Ion Iliescu, Dumitru Popescu, Ilie Badescu, C. Stanescu, M. Ungheanu etc) il deranjeaza Raportul Final si faptul ca este mentionat in acel text. Macar acest lucru nu-l ascunde. Acestea sunt faptele, restul tine de lamentatii si imprecatii, deci un teritoriu care nu ma intereseaza.
Actualitate: La solicitarea ziarului “Timpolis” din Timisoara am raspuns la o serie de intrebari legate de populism si de momentul politic actual din Romania. Iata un fargment si linkul:
Un gânditor pe care îl respect, Rob Riemen, preşedintele Institutului „Nexus” din Olanda, a publicat recent un incitant eseu cu titlul „Eterna revenire a fascismului”. Să nu uităm că fascismul, asemeni comunismului, a fost o mişcare revoluţionară. Nu cred, însă, că asistăm la reîntoarcerea fascismului clasic, timpurile s-au schimbat. Este vorba mai degrabă de construcţii baroce în care se aliază miturile politice fasciste cu acelea comuniste. Am numit acest fenomen insolit „barocul fascisto-comunist”. Nu am o fire înclinată spre alarmism, nu cred că fascismul este după colţ, dar nici nu desconsider riscurile alunecărilor în direcţia unor politici exclusiviste, iraţionale, opuse tradiţiei umanismului occidental. Acest baroc fascisto-comunist este copilul relativismului etic şi al unei amnezii istorice cât se poate de păgubitoare.
