De același autor
Încrâncenarea de a schimba Legea energiei e de neînțeles cu atât mai mult, cu cât toate problemele invocate sunt ușor rezolvabile fără modificarea legii.
Credeați că elaborarea unei strategii coerente și predictibilitatea legislativă sunt prioritățile tuturor actorilor din energie, așa cum îi auziți prin conferințe? Ei bine, nu. În loc de asta, de trei luni se duce o luptă pe viață și pe moarte pentru un singur lucru: dacă modificăm sau nu Legea energiei prin ordonanță de urgență, la nici trei luni de la publicare, deoarece sunt două articole acolo cam incomode. Absolut toți cei care au vreo legătură cu sectorul energiei se află într-una sau alta dintre tabere. FMI, Comisia Europeană, OPCOM și unele grupuri din Ministerul Economiei, din Petrom și din ANRE zic să nu se modifice. Regenerabilele, plus Remus Cernea, Bursa Română de Mărfuri, băncile care vor să finanțeze investiții și alte grupuri din Petrom, din producătorii de energie de stat sau din ANRE, unii mai vocali, alții în surdină, zic ba da, să se modifice, că altminteri faliment scrie pe noi. Toată tevatura e în jurul unui singur lucru – în lege scrie că toți participanții la piață trebuie să vândă competitiv, nediscriminatoriu și centralizat (pe OPCOM), adică prin licitație, nu cu cine vor ei. Mai exact, este vorba de articolul prin care, de acum încolo, se interzic contractele cu băieții deștepți pentru companiile de stat.
Toţi jucătorii depind de stat |
---|
Producția de energie în România constă în: 85% companii de stat, practic monopol; 8% Petrom-Brazi; și 7% regenerabile. Petrom are un regim special de reglementare pentru gaz, iar regenerabilele beneficiază de ajutor de stat. În alte cuvinte, toți jucătorii depind de stat, nu avem o piață liberă și concurențială, actorul dominant fiind Ministerul Economiei, cu 85% din piață (Hidroelectrica, Nuclearelectrica etc.) |
Argumente pentru modificarea legii
Cei care vor modificarea (mai ales investitorii în regenerabile) spun așa: E adevărat că pentru companiile de stat, ca Hidroelectrica, trebuie să existe o obligație să vândă prin licitație, ca să nu mai fie problema cu vânzarea către niște amici la prețuri mult sub piață. Dar noi suntem privați. De ce să nu încheiem contracte cu cine vrem noi? Pe urmă, băncile nu ne împrumută decât dacă garantăm cu ceva, n-avem cu ce garanta decât cu un contract de vânzare de energie (PPA – Power Purchase Agreement), încheiat acum pentru când va fi centrala gata. Dar nu putem vinde astfel de contracte pe OPCOM, pentru că n-avem încă centrala; și ANRE licențiază numai producători care au centrale funcționale să tranzacționeze pe OPCOM. Bașca, că e greu să faci contracte de import-export de energie, că partenerii din străinătate nu pot tranzacționa prin OPCOM. Apoi, de ce numai OPCOM, hai să vindem energie și prin altă bursă, de pildă BRM. Așa că hai să modificăm legea prin ordonanță de urgență, să scoatem nenorocitul de articol de acolo, ne trebuie o ordonanță mică-mică, de două-trei articole, nici nu-i mult.
Piaţă liberă cu ajutor de la stat
Argumentele de mai sus sunt ușor demontabile. În primul rând, intenția inițială era, într-adevăr, să existe o lege separată de Legea energiei, prin care toate companiile de stat să fie obligate să și vândă competitiv, tot așa cum sunt obligate să cumpere la licitație prin Legea achizițiilor publice. Dar n-a vrut nimeni asta - nici „privații“ care țipă acum n-au vrut să susțină așa ceva la momentul potrivit, au lăsat FMI și pe alții să se ocupe, că într-adevăr se discuta altfel dacă am fi avut o asemenea lege care să se refere nu doar la Hidroelectrica, ci și la CFR Marfă sau Oltchim. Cum nu s-a putut, s-a rezolvat prin Legea energiei, care însă nu poate să discrimineze între companii de stat și private, care concurează în piața de energie.
Apoi, poate e cazul să nuanțăm puțin chestiunea cu „privații care au voie să încheie contracte cu cine vor ei“. Poți veni cu argumente de piață liberă când ai realmente o piață în care jucătorii concurează, nu când toți sunt de stat sau susținuți de stat. E cel puțin distractiv să auzi argumente de piață liberă de la firme ale căror încasări sunt între 2/3 și 6/7 ajutor de stat, pentru că asta sunt certificatele verzi aprobate ca atare de Comisia Europeană. Vrei ajutor de stat? Păi atunci te supui acelorași reguli cărora li se supun toți cei care trăiesc din bani publici, deci, dacă statul îți zice să vinzi la licitație, nu vii cu citate din Adam Smith despre libertatea de a face contracte cu cine vrei, când primești subvenție. Sigur, acum replica va fi, „certificatele verzi nu-s bani de la buget, ci o sumă colectată direct de la consumatorii de energie“. Exact, e un impozit pe consum cu utilizare dedicată, un earmarked tax, singura diferență e că banii nu circulă și printr-un cont de trezorerie.
Apoi, se zice că banca nu dă bani decât cu garanție PPA, mă întreb de ce. Legea spune că tot ce produce o centrală de energie regenerabilă e preluat integral în rețea; păi ai avea nevoie de un PPA drept garanție doar dacă riști să nu-ți vinzi marfa, nu când ai vânzări garantate până-n 2020. Bașca, faptul că împrumutul nu se dă atât pe prețul energiei, ci tocmai pe valoarea ajutorului de stat, iar băncile sunt mai îngrijorate că excesul de certificate verzi va duce la prețuri mici sau la tăierea numărului de certificate, că nu se pune problema ca energia să se ieftinească sau să prisosească în Europa de Sud-Est în anii următori.
E complet fals că pe OPCOM nu se poate face import-export de energie, se face de ani buni. Dar e o problemă cu regularizarea TVA, care s-ar rezolva dacă i-ar păsa cuiva de la Finanțe, nu legea îi împiedică. E și mai fals că BRM ar fi o alternativă bună la OPCOM. Pur și simplu, BRM n-are platformă de tranzacții de energie. Participanții la piață nu plătesc pentru folosirea OPCOM, deci e neclar de ce vrea BRM să concureze o platformă gratis; tendința în toată Europa e spre burse regionale, nu spre multe burse naționale; iar marii producători – majoritatea de stat – se vor duce pe bursa netransparentă, nu pe cea eficientă economic, că în asta ar consta „concurența între platforme“, hai să mergem unde se pot face contracte ca și până acum. Cert e că OPCOM e un instrument anticorupție cu eficacitate dovedită - și cu toții știm ce înseamnă când cineva vrea să găsească „o alternativă mai eficientă“, când e vorba de instituții anticorupție în țara asta.
Certificatele verzi |
---|
Regenerabilele beneficiază de o schemă de sprijin prin care își vând toată energia și primesc certificate verzi (eolian 2, solar 6) pe MWh produs. Furnizorii sunt obligați să cumpere energia sau certificatele, adăugându-le în prețul la consumator. Certificatele sunt 55 euro/MWh, cât prețul energiei. Adică, cu certificate, un producător eolian ia de 3 ori prețul, din care 2/3 e subvenție plătită direct de consumator. |
Alternative la modificarea legii
Încrâncenarea de a schimba legea e de neînțeles cu atât mai mult, cu cât toate problemele de mai sus sunt ușor rezolvabile fără modificarea legii. Cea mai simplă era interpretarea legală că investitorii care vor să facă o centrală și să garanteze cu contracte viitoare PPA o pot face cu cine vor ei, obligația de vânzare competitivă fiind pentru „producători“, ceea ce ei nu sunt până la construcția centralei. ANRE și OPCOM au oferit și alte soluții, de pildă, licențierea investitorilor să tranzacționeze PPA pe bursă și introducerea altor instrumente de piață (de pildă, pentru PPA), OPCOM fiind flexibil și discutând multe instrumente noi în ultimii ani (dacă n-avem instrumente financiare e vina CNVM; dacă n-avem piață intraday e problema Transelectrica, OPCOM și-a făcut treaba). Sau s-ar putea da un HG derogatoriu, prin care să oblige numai producătorii peste o anumită capacitate totală instalată (de exemplu, 1.000 MW) să tranzacționeze pe OPCOM, până la introducerea de noi instrumente de piață. Mai cu seamă, nu e prea târziu să facem chiar acum acea lege prin care să obligăm companiile de stat să vândă competitiv, dar iar n-o vrea nimeni, pentru că probabil de-aia ne și încleștăm acum atâta să scoatem prevederea și din legea asta. În plus, modificarea prin OUG mai înseamnă și că ordonanța ajunge în parlament, dovedit iresponsabil, și care o poate modifica până la a rescrie integral Legea energiei, mai ales după ce pleacă FMI și nu mai stă nimeni de veghe.
Pericolul regenerabilelor
Nu în ultimul rând, regenerabilele însele sunt în pericol. Au făcut un lobby prea agresiv pentru o schemă de sprijin mai generoasă decât în Germania, suportată de consumatori. Apoi, pentru reglementări ANRE care le exonerează de responsabilitatea și costurile propriilor dezechilibre, suportate de ceilați producători și Transelectrica; iar acum avem și scandalul modificării Legii energiei cu orice preț, din care riscăm să legalizăm din nou contractele cu băieții deștepți. Drept urmare, regenerabilele și-au construit o opoziție formidabilă, lucru pe care îl ignoră complet. Nemulțumirile tuturor celorlalți actori pot face ca, de la anul, certificatele verzi să fie reduse drastic sau energia produsă de ei să fie refuzată de Transelectrica. O reacție negativă de amploare e exagerată și neproductivă, mai ales că acum în România se poate investi numai în regenerabile. Dar poate asta e singura cale ca toți actorii să înțeleagă că, nu doar la conferințe, chiar e nevoie de strategie și legi predictibile, nu de presiuni agresive care îi antagonizează pe ceilalți.
(Exper Forum - Policy Brief no. 16)