Legea energiei trebuie modificată sau nu?

Otilia Nutu 27.11.2012

De același autor

Încrâncenarea de a schimba Legea energiei e de neînțeles cu atât mai mult, cu cât toate problemele invocate sunt ușor rezolvabile fără modificarea legii.

Credeați că elaborarea unei stra­tegii coerente și predictibilitatea legislativă sunt prioritățile tu­tu­ror actorilor din energie, așa cum îi auziți prin con­ferințe? Ei bine, nu. În loc de asta, de trei luni se du­ce o luptă pe viață și pe moarte pen­tru un singur lu­cru: dacă mo­di­fi­căm sau nu Legea energiei prin or­donanță de ur­gen­ță, la nici trei luni de la publicare, deoarece sunt do­uă ar­ticole acolo cam incomode. Absolut toți cei care au vreo le­gătură cu sectorul energiei se află într-una sau alta dintre tabere. FMI, Comisia Europeană, OPCOM și unele grupuri din Ministerul Economiei, din Petrom și din ANRE zic să nu se modifice. Re­generabilele, plus Remus Cernea, Bursa Română de Mărfuri, băn­cile care vor să finanțeze in­ves­tiții și alte grupuri din Petrom, din producătorii de energie de stat sau din ANRE, unii mai vo­cali, alții în surdină, zic ba da, să se modifice, că altminteri fali­ment scrie pe noi. Toată tevatura e în jurul unui singur lucru – în lege scrie că toți participanții la piață trebuie să vândă comp­e­titiv, nediscriminatoriu și cen­tra­lizat (pe OPCOM), adică prin li­citație, nu cu cine vor ei. Mai exact, este vorba de articolul prin care, de acum încolo, se in­terzic contractele cu băieții deș­tepți pentru companiile de stat.

 

Toţi jucătorii depind de stat
Producția de energie în România constă în: 85% companii de stat, practic monopol; 8% Petrom-Brazi; și 7% regenerabile. Petrom are un regim special de reglementare pentru gaz, iar regenerabilele beneficiază de ajutor de stat. În alte cuvinte, toți jucătorii depind de stat, nu avem o piață liberă și concurențială, actorul dominant fiind Ministerul Economiei, cu 85% din piață (Hidroelectrica, Nuclearelectrica etc.)

Argumente pentru modificarea legii

Cei care vor modificarea (mai ales investitorii în regenerabile) spun așa: E adevărat că pentru com­paniile de stat, ca Hidro­elec­trica, trebuie să existe o obligație să vândă prin licitație, ca să nu mai fie problema cu vânzarea că­tre niște amici la prețuri mult sub piață. Dar noi suntem pri­vați. De ce să nu încheiem con­tracte cu cine vrem noi? Pe ur­mă, băncile nu ne împrumută de­­­cât dacă garantăm cu ceva, n-avem cu ce garanta decât cu un con­tract de vânzare de ener­gie (PPA – Power Purchase Agre­e­ment), în­che­iat acum pentru când va fi centrala gata. Dar nu pu­tem vinde astfel de contracte pe OPCOM, pentru că n-avem încă cen­trala; și ANRE licențiază numai producători care au centrale funcționale să tran­zacționeze pe OPCOM. Bașca, că e greu să faci contracte de im­port-export de energie, că par­tenerii din străinătate nu pot tranzacționa prin OPCOM. Apoi, de ce numai OPCOM, hai să vin­dem energie și prin altă bursă, de pildă BRM. Așa că hai să mo­dificăm legea prin ordonanță de urgență, să scoatem nenorocitul de articol de acolo, ne trebuie o ordonanță mică-mică, de două-trei articole, nici nu-i mult.

 

Piaţă liberă cu ajutor de la stat

Argumentele de mai sus sunt ușor demontabile. În primul rând, in­tenția inițială era, într-adevăr, să existe o lege separată de Legea ener­giei, prin care toate com­pa­niile de stat să fie obligate să și vândă competitiv, tot așa cum sunt obligate să cumpere la li­ci­tație prin Legea achizițiilor pu­blice. Dar n-a vrut nimeni asta - nici „privații“ care țipă acum n-au vrut să susțină așa ceva la mo­mentul potrivit, au lăsat FMI și pe alții să se ocupe, că într-ade­văr se discuta altfel dacă am fi avut o asemenea lege care să se refere nu doar la Hidroelectrica, ci și la CFR Marfă sau Oltchim. Cum nu s-a putut, s-a rezolvat prin Legea energiei, care însă nu poate să discrimineze între com­panii de stat și private, care con­curează în piața de energie.

Apoi, poate e cazul să nuanțăm puțin chestiunea cu „privații ca­re au voie să încheie contracte cu cine vor ei“. Poți veni cu ar­gumente de piață liberă când ai realmente o piață în care jucă­to­rii concurează, nu când toți sunt de stat sau susținuți de stat. E cel puțin distractiv să auzi ar­gu­men­te de piață liberă de la firme ale căror încasări sunt între 2/3 și 6/7 ajutor de stat, pentru că asta sunt certificatele verzi aprobate ca atare de Comisia Europeană. Vrei ajutor de stat? Păi atunci te supui acelorași reguli cărora li se supun toți cei care trăiesc din bani publici, deci, dacă statul îți zice să vinzi la licitație, nu vii cu citate din Adam Smith despre libertatea de a face contracte cu cine vrei, când primești sub­ven­ție. Sigur, acum replica va fi, „cer­tificatele verzi nu-s bani de la buget, ci o sumă colectată di­rect de la consumatorii de ener­gie“. Exact, e un impozit pe con­sum cu utilizare dedicată, un ear­marked tax, singura diferență e că banii nu circulă și printr-un cont de trezorerie.

 

Apoi, se zice că banca nu dă bani decât cu garanție PPA, mă întreb de ce. Legea spune că tot ce pro­duce o centrală de energie re­ge­nerabilă e preluat integral în re­țea; păi ai avea nevoie de un PPA drept garanție doar dacă riști să nu-ți vinzi marfa, nu când ai vân­zări garantate până-n 2020. Baș­ca, faptul că împrumutul nu se dă atât pe prețul energiei, ci toc­mai pe valoarea ajutorului de stat, iar băncile sunt mai în­gri­jo­rate că excesul de certificate verzi va duce la prețuri mici sau la tăierea numărului de certificate, că nu se pune problema ca ener­gia să se ieftinească sau să pri­so­sească în Europa de Sud-Est în anii următori.

E complet fals că pe OPCOM nu se poate face import-export de ener­gie, se face de ani buni. Dar e o problemă cu regularizarea TVA, care s-ar rezolva dacă i-ar păsa cui­va de la Finanțe, nu legea îi îm­piedică. E și mai fals că BRM ar fi o alternativă bună la OPCOM. Pur și simplu, BRM n-are plat­for­mă de tranzacții de energie. Par­ticipanții la piață nu plătesc pen­tru folosirea OPCOM, deci e ne­clar de ce vrea BRM să con­cu­reze o platformă gratis; tendința în toată Europa e spre burse re­gio­nale, nu spre multe burse na­ționale; iar marii producători – majoritatea de stat – se vor duce pe bursa netransparentă, nu pe cea eficientă economic, că în asta ar consta „concurența între plat­forme“, hai să mergem unde se pot face contracte ca și până acum. Cert e că OPCOM e un ins­tru­ment anticorupție cu eficacitate dovedită - și cu toții știm ce în­seamnă când cineva vrea să gă­sească „o alternativă mai efici­entă“, când e vorba de instituții anticorupție în țara asta.

 

Certificatele verzi
Regenerabilele beneficiază de o schemă de sprijin prin care își vând toată energia și primesc certificate verzi (eolian 2, solar 6) pe MWh produs. Furnizorii sunt obligați să cumpere energia sau certificatele, adăugându-le în prețul la consumator. Certificatele sunt 55 euro/MWh, cât prețul energiei. Adică, cu certificate, un producător eolian ia de 3 ori prețul, din care 2/3 e subvenție plătită direct de consumator.

Alternative la modificarea legii

Încrâncenarea de a schimba legea e de neînțeles cu atât mai mult, cu cât toate problemele de mai sus sunt ușor rezolvabile fără mo­dificarea legii. Cea mai simplă era interpretarea legală că investitorii care vor să facă o centrală și să ga­ranteze cu contracte viitoare PPA o pot face cu cine vor ei, obligația de vânzare competitivă fiind pentru „producători“, ceea ce ei nu sunt până la construcția centralei. ANRE și OPCOM au ofe­rit și alte soluții, de pildă, licen­țierea investitorilor să tran­zac­ționeze PPA pe bursă și intro­du­cerea altor instrumente de pia­ță (de pildă, pentru PPA), OPCOM fiind flexibil și discutând multe instrumente noi în ultimii ani (da­că n-avem instrumente fi­nan­ciare e vina CNVM; dacă n-avem piață intraday e problema Trans­electrica, OPCOM și-a făcut trea­ba). Sau s-ar putea da un HG dero­gatoriu, prin care să oblige nu­mai producătorii peste o anu­mită capacitate totală instalată (de exemplu, 1.000 MW) să tran­zacționeze pe OPCOM, până la introducerea de noi instrumente de piață. Mai cu seamă, nu e prea târziu să facem chiar acum acea lege prin care să obligăm com­paniile de stat să vândă com­petitiv, dar iar n-o vrea nimeni, pentru că probabil de-aia ne și încleștăm acum atâta să scoatem prevederea și din legea asta. În plus, modificarea prin OUG mai înseamnă și că ordonanța ajunge în parlament, dovedit ires­pon­sabil, și care o poate modifica pâ­nă la a rescrie integral Legea ener­giei, mai ales după ce pleacă FMI și nu mai stă nimeni de ve­ghe.

 

Pericolul regenerabilelor

Nu în ultimul rând, regenerabilele însele sunt în pericol. Au făcut un lobby prea agresiv pentru o schemă de sprijin mai generoasă decât în Germania, suportată de consumatori. Apoi, pentru re­gle­mentări ANRE care le exonerează de responsabilitatea și costurile propriilor dezechilibre, suportate de ceilați producători și Trans­electrica; iar acum avem și scan­dalul modificării Legii energiei cu orice preț, din care riscăm să legalizăm din nou contractele cu băieții deștepți. Drept urmare, re­generabilele și-au construit o opoziție formidabilă, lucru pe ca­re îl ignoră complet. Nemul­țu­mi­rile tuturor celorlalți actori pot face ca, de la anul, certificatele verzi să fie reduse drastic sau energia produsă de ei să fie refuzată de Transelectrica. O re­acție negativă de amploare e exa­gerată și neproductivă, mai ales că acum în România se poate in­vesti numai în regenerabile. Dar poate asta e singura cale ca toți actorii să înțeleagă că, nu doar la conferințe, chiar e nevoie de strategie și legi predictibile, nu de presiuni agresive care îi antagonizează pe ceilalți.

(Exper Forum - Policy Brief no. 16)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22